Omul care a schimbat Clujul, uitat de oraș

Pakey Lajos (1 martie 1853, Cluj – 22 martie 1921, Cluj) a fost unul dintre cei mai importanţi arhitecţi şef ai Clujului, dar se ştiu foarte puţine lucruri despre el. A proiectat clădiri importante ale oraşului şi lui i se datorează în bună măsură faţa pe care o are acum Clujul, dar n-are o stradă care să-i poarte numele, n-are nici măcar o plăcuţă comemorativă pe casa în care a locuit şi pe care a construit-o pe actuala stradă Republicii. Abia dacă s-a mai amintit ceva de el anul acesta, când s-au împlinit 160 de ani de la naştere.

 

Viaţa şi realizările lui Pakey Lajos vor intra însă în atenţia istoricilor, care au descoperit o serie întreagă de documente despre acesta. Istoricul Varga Attila spune despre ce este vorba: „Trebuie să mărturisim faptul că preocuparea intensă pe care o avem faţă de personalitatea şi, totodată, contribuţia arhitecturală remarcabilă în beneficiul acestei urbe din partea celui care a fost Pákey Lajos, membru marcant al Lojii «Unio» din Cluj şi, totodată, unul din cei mai competenţi arhitecţi ai acestui oraş din a doua jumătate a veacului al XIX-lea nu este întâmplătoare. În condiţiile în care, anul acesta, s-au împlinit 160 de ani de la naşterea sa, ne-am gândit la aceea că un tribut al respectului faţă de geniul unui om care şi-a lăsat amprenta asupra arhitecturii Clujului modern ar putea consta în publicarea operei sale, în mare parte inedită. Cu alte cuvinte, toţi cei care iubesc acest oraş, iar clipe memorabile din existenţa lor, deja eternizate în suflet, s-au derulat în cele mai atractive locuri sau clădiri ale centrului istoric merită să cunoască mai multe despre cel care le-a dat viaţă în planurile şi schiţele sale. Considerăm că ar fi o idee binevenită ca atât clujenii, cât şi alţi interesaţi de munca lui să intre în intimitatea gândirii şi viziunii unuia din cei mai luminaţi ingineri care, prin proiectele la care a lucrat, a scris în piatră una din cele mai fascinante pagini din istoria arhitecturii Clujului din ultima parte a epocii romantice”.

Varga Attila mai spune că într-o primă fază urmează să fie elaborat un volum masiv despre viaţa şi activitatea lui Pákey Lajos pe baza unor documente inedite de arhivă: „Moştenirea lui Pákey Lajos este conservată, cu grijă, la Episcopia Unitariană din Cluj şi este meritul remarcabil al d-nului Arhivar Molnár Lehel de a fi reuşit o atentă aranjare a materialului documentar în vederea întocmiri unui catalog care să permită o explorare mai facilă prin labirintul de planuri şi însemnări. De altfel, cele mai preţioase informaţii despre arhitectul şef al Clujului de acum un secol şi mai bine le datorăm Domniei Sale. În altă ordine de idei, beneficiem şi de ajutorul preţios oferit de către d-na Inginer Alexandra Stoica, cel dintâi Breeam International Assessor al Clujului, Executive Manager în cadrul Firmei DAS Grup. Domnia Sa, în urmă cu 3 ani de zile, a păşit deja pe urmele lui Pákey Lajos, lucrând la reabilitarea clădirii Cazinoului. Faptul că una din Perlele Clujului, în forma ei restaurată, atrage lume şi admiraţie deopotrivă e un semn că istorici, ingineri şi arhivari trebuie să-şi dea mâna pentru ca şi alte comori ale unei minţi sclipitoare să delecteze privirea celor care s-au îndrăgostit iremediabil de frumuseţi arhitecturale, deja simbol, ale oraşului de pe Someş”.

Schimbarea la faţă a Clujului

Pakey Lajos a contribuit fundamental la schimbarea Clujului natal, în care s-a întors după ce a studiat arhitectura la Budapesta, Munchen şi Viena. S-a întors la Cluj din cauza unor probleme familiale după ce la Viena fusese inclus într-o echipă de arhitecţi care a proiectat parlamentul vienez. Era foarte apeciat la Viena şi probabil că ar fi devenit unul dintre arhitecţii renumiţi ai Europei.

Întors la Cluj preia funcţia de aritect şef al oraşului, fiind la acea vreme singurul arhitect cu studii în domeniu. În vremea sa oraşul îşi schimbă aspectul şi în Piaţa Unirii de astăzi începea mare demolare a zidului şi a tarabelor din jurul Bisericii Sfântul Mihail. Pakey a supravegheat personal demolările şi a recuperat o mulţime de pietre valoroase din perioada antică sau medievală şi o parte dintre ele chiar le include în construcţia casei sale de pe actuala stradă Republicii.

Printre clădirile pe care le-a proiectat se numără hotelul Continental, clădirea Politehnicii de pe Bariţiu, clădirea Chios şi Cazinoul, fântâna arteziană din parc, clădirea Liceului Brassai. De asemenea, a proiectat soclul Grupului statuar Matei Corvin, pentru care a fost distins cu Ordinul Franz Josef în grad de cavaler. Se spune că ar fi împrumutat chiar chipul său unuia dintre străjerii regelui. Tot el a proiectat atelierul construit la Budapesta unde a fost realizată statuia lui Matei Corvin şi Pakey Lajos a proiectat şi casa autorului statuii, Fadrusz Janos. A mai proiectat o serie de biserici unitariene, spitalele din Huedin şi Mociu.

Stilul arhitectural ardelean

A avut o cultură vastă, a călătorit mult şi chiar cânta la pian şi violoncel. Puţin ştiu că a fost şi francmason, conform unor cercetări recente. Istoricul Varga Attila explică: ”Pákey Lajos a fost francmason sau cel puţin sursele de arhivă, inedite până acum, despre aceasta oferă mărturie, în modul cel mai elocvent posibil. Renumitul arhitect a fost iniţiat în cadrul Lojii „Unio” din Cluj în ziua de 24 aprilie 1887, pentru ca, după numai şase zile, să primească deja şi gradul de Maestru. Această ascensiune rapidă a sa în cadrul masoneriei ardelene nu trebuie să surprindă pe nimeni. După cum s-a mai pomenit şi cu alte ocazii, cunoscutul atelier a reunit în structurile sale elita acestui oraş, iar Pákey Lajos a fost, cu siguranţă, una din figurile sale cele mai reprezentative. A călătorit mult, străbătând Europa de la un capăt la celălalt. S-a pregătit alături de nume de marcă ale arhitecturii continentale, convins fiind de faptul că armonia, ordinea şi frumuseţea trebuie să se regăsească în fiecare aspect al muncii pe care o depune zilnic cu pasiune şi entuziasm. Poate fi considerat un veritabil vizionar al vocaţiei sale tocmai pentru că a fost printre puţinii care, în plin dualism austro-ungar, a pledat cu convingere pentru un stil arhitectural autonom, tipic ardelean, care să reflecte, din plin, farmecul şi tradiţia locală. A constatat cu regret că, din păcate, contemporanii săi nu beneficiau de o educaţie pe măsură pentru a înţelege importanţa acestui aspect. Nu o dată s-a exprimat în mod deschis, subliniind că planurile pentru construcţiile mari din această urbe erau pregătite şi finanţate la centru, motiv pentru care şi caracteristicile lor aduceau mult din specificul clădirilor pestane. Şi atunci de ce un stil independent care să conţină generos motivele artistice tradiţionale? Dincolo de erudiţia sa incontestabilă, Pákey Lajos a fost un romantic şi un visător incurabil, parcă veşnic îndrăgostit de splendoarea locurilor unde el a crescut şi s-a format ca om. Viaţa, la un moment dat, l-a pus să aleagă între capitala Imperiului Dunărean şi oraşul de pe Someş. A revenit pe meleaguri natale, cu inima deschisă, convins fiind de aceea că Lumina sa interioară e suficientă pentru ca şi aici să contribuie la edificarea unor minunăţii arhitecturale după modelul marii metropole vieneze. El a dorit să zidească în „Ţara celor 1000 de Orgi” o altă metropolă regală în miniatură. Dar, dincolo de toate, visul său a fost ca frumuseţea oamenilor şi minunăţiile locurilor să nu se piardă niciodată, iar cei care vin după el să se poată bucura de tot ceea ce a constituit cândva magia inegalabilă a „Oraşului Comoară”. Căci, până la urmă, doar cel care ştie să dea mai departe din tezaurul său interior, pentru a delecta şi pentru a îmbogăţi generaţii şi generaţii, are dreptul să spere la Nemurire în sufletele multora. În cazul arhitectului principal al Clujului din vremuri de altă dată, pietre din ziduri măreţe despre aceasta dau mărturie. În mirajul lor tainic începe şi legenda lui Pákey Lajos”.

Planurile originale ale Hotelului Continental

Moştenirea documentară a lui Pákey Lajos este una vastă. Planurile celor mai importante clădiri care au făcut onoare Clujului din totdeauna se pot consulta la preţioasa arhivă a Episcopiei Unitariene. Nu te poţi apuca de reablitarea Hotelului Continental, spre exemplu, fără să studiezi documentele originale. De fapt nu doar planurile de epocă, cât mai ales tot ceea ce este dincolo de ele: gândirea şi viziunea unui om care a văzut Clujul într-o manieră atât de aparte. Şarmul spiritului burghez de acum 133 de ani, aureolat de magia spiritului romantic, se află concentrat în planuri, schiţe, însemnări autobiografice sau amintiri de călătorie. Pákey Lajos a lăsat moştenire posterităţii, prin clădirile proiectate, nu doar edificii admirabile, cât şi farmecul timpului său. Din acest motiv, tentativele de reabilitare ale construcţiilor sale, având acest farmec inclus, nu pot fi decât succese notabile. Clădirea Cazinoului este un asemenea exemplu fericit. Acest ansamblu poate fi considerat un veritabil simbol al Clujului, fiind valoros, în primul rând, ca manifestare a unui spirit al epocii. Înfăţişarea sa de palat nu mai reprezenta, la vremea ridicarii sale, o intimidare la adresa omului de rând şi nu mai era destinată doar aristocraţiei. Fără a fi o fortăreaţă a bogaţiei, clădirea era accesibilă şi muncitorilor de rând angajaţi în fabricile nou construite. Exedrele sale, deschise spre parc, invitau la promenadă pe oricine, fără diferenţă de clasă sau de statut social. Interiorul putea fi vizitat şi savurat de către studenţi, burghezi, guvernante şi domni din înalta societate deopotrivă. Suntem convinşi de faptul că această incintă a fost expresia primilor paşi spre acele mari schimbări sociale care au început să fie simţite în perioada în care Pákey Lajos a lucrat la desăvârşirea operei sale. Cazinoul reprezintă, cu siguranţă, cea mai elocventă pledoarie pe care o minte cu adevărat iluminată a susţinut-o în beneficiul confortului tuturor semenilor săi, dar şi în vederea modernizării urbei în marele ei ansamblu”, Varga Attila.