Neurochirurgie la feminin. „Doamnă, dumneavoastră chiar operaţi?”

„Mereu am fost singura femeie din echipă, dar nu mă deranjează acest lucru. Sunt norocoasă pentru că am avut parte de colegi care m-au susținut mereu”, Sofia Nistor.

Neurochirurgia este o meserie practicată îndeosebi de bărbaţi chiar şi în zilele nostre. Cu toate acestea sunt şi femei care ies din tipare prin propriile performanţe, femei care dărâmă zidurile ridicate de mentalitatea românească şi care îşi urmează pasiunea şi vocaţia, dincolo de prejudecăţile care le înconjoară zi de zi, tratându-şi pacienţii cu profesionalism. Sofia Nistor este una dintre puţinele doamne neurochirurg din România. Cu toate că a fost înconjurată mereu de colegi-bărbaţi, Sofia susţine că în ultimul timp, femeile încep să prind mai curaj și să păşească pe acest drum, chiar dacă nu este deloc uşor să îţi contruieşti o carieră într-un domeniu atât de delicat.

Sofia Nistor a studiat Medicina la Cluj, în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”. Și-a efectuat rezidențiatul la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, în cadrul Departamentului de Neurochirurgie, dar şi în afara ţării. A studiat atât în Franţa, cât și în Elveţia. În perioada aprilie 2011 – mai 2012 a fost : „Cheffe de clinique” în cadrul secției de neurochirurgie generală, funcțională și epilepsie în cadrul Centrului Medical Universitar Vaudoise (CHUV) din Lausanne, Elveția. Întoarsă în țară, a lucrat un an ca medic specialist neurochirurg în cadrul spitalului privat Clinicco din Brașov, iar de trei ani profesează în cadrul Clinicii Polisano Sibiu, unde a realizat sute de operații pe creier, unele dintre acestea extrem de dificile.

„În general neurochirurgia este o meserie dominată de bărbați. Partea chirurgicală, în general, este grea, fizic vorbind. Neurochirurgia a fost o meserie practicată mai mult de sexul masculin tocmai din cauza aceasta. Fiind o meserie solicitantă, femeilor le era greu să facă față. Mai mult, nu puteau să dezvolte o carieră complexă fiind implicate și în partea familială. Sarcinile, obligațiile din cadrul familiei blochează într-o oarecare măsură dezvoltarea unei cariere complexe pe partea medicală”, explică Sofia.

Alegerea perfectă

Cu toate că știa ce implică această specializare, Sofia a ales-o din pasiune. „Eu am ales această meserie pentru că asta mi-a plăcut mult. Am vrut de la început să urmez o specialitate pe partea chirurgicală, iar partea de sistem nervos m-a fascinat dintotdeauna. Neurochirurgia a combinat aceste două pasiuni, așa că pentru mine a fost alegerea perfectă”, spune doamna doctor.

 Încă din perioada rezidențiatului s-a lovit de prejudecățile colegilor: „Pregătirea mi-am făcut-o la Cluj, atât facultatea, cât și rezidențiatul, mai puțin perioadele în care am fost plecată în străinătate. A existat o perioadă în care m-am lovit de reticiența colegilor din cauză că sunt femeie. Te privesc ciudat când accepți intervenții chirurgicale de care se ocupă de obicei bărbații: fixări de coloană sau intervenții care durează mai mult, intervenții riscante. Depinde foarte mult și de tine, ca persoană, cât de mult te implici și cât de mult ești dispus să investești, să te consumi și să te pregătești. E clar, e mult mai confortabil să spui „nu” și să cedezi unele tipuri de intervenții la alții, dar dacă tu ești dispusă să îți sacrifici timpul și să îți faci pregătirea cum trebuie, nu e chiar atât de greu și imposibil pe cât de pare. În străinătate sau cel puțin în centrele în care am lucrat eu, nici măcar nu se pune problema să refuzi o intervenție sau să o pasezi cuiva pentru că ești femeie. Pentru că nu ai pregătirea necesară, da. Că nu ai făcut anumite specializări, da, dar nu se refuză o operație pe motive de gen. Nu așa se pune problema”, explică Sofia.

Aceasta susține că de-a lungul carierei a avut parte de susținere din partea colegilor. În schimb, pacienții reprezintă într-adevăr o problemă.

Pacienții, neîncrezători în fața unei femei

„După ce m-am întors în țară și mi-am luat examenul de specialitate, am început să practic independent meseria de neurochirurg. Am avut foarte multe probleme cu pacienții. Sunt neîncrezători când vin la tine și văd că ești femeie.  Te și întreabă: „Doamnă, dumneavoastră chiar operați? Dar acesta nu e un lucru pe care trebuie să îl facă bărbații?”. Se pare că în România noțiunile de femeie și chirurg sunt incompatibile, dar asta ține strict de nivelul de educație al populației. În străinătate nu mi s-a spus niciodată așa ceva”, povestește Sofia.

De ce a ales să se întoarcă în țară? „Nu aș putea să mă laud și să spun că dorul de țară a fost foarte mare, pentru că a fost destul de bine în străinătate, mai ales în Elveția, unde sinceră să fiu mi-ar fi plăcut să rămân. Au fost niște probleme de conjunctură care nu mi-au permis să plec din nou. În prezent, lucrurile merg bine și aici. De când m-am întors în țară am lucrat numai în sistemul privat. Nu m-am mai întors în sistemul de stat. Am refuzat din cauza tuturor lipsurilor și a problemelor cu care se confruntă sistemul medical de stat”, povestește medicul.

În cei cinci ani de activitate ai secției de Neurochirurgie din cadrul Polisano au fost efectuate 1250 de intervenții chirurgicale. „Nu ne dăm în lături de la intervenții, chiar dacă sunt mai complexe. Mergem la cursuri de specializare, la congrese, ne pregătim în permanență, suntem o echipă care se ajută reciproc la cazuri. Nu am refuzat până acum o intervenție pentru că nu am fost capabili să o facem. Fiecare operație vine cu doza sa de stres. Nu te poți juca cu viața unui om. Și un caz simplu poate să devină complicat dacă nu prevezi lucrurile. Trebuie să ai un plan de bătaie pentru tot ce se poate întâmpla. Personal, am avut și operații care au durat 16 ore și operații care au durat mai mult. Depinde foarte mult de caz. Operăm și copii sau vârtnici. Încercăm să ne bazăm pe partea cât mai puțin invazivă, adică traumatismul chirurgical, chiar dacă e de mare amploare, să fie cât mai puțin invaziv și traumatizant pentru pacient ca mod de abordare, pentru ca recuperarea să aibă loc cât mai repede”, explică singura femeie neurochirurg din cadrul Clinicii Polisano din Sibiu.

Muntele, marea pasiune

Cum se împacă viața privată cu cea profesională?„Pentru mine se împacă destul de simplu viața de familie cu cea medicală, întrucât eu nu sunt căsătorită și nu am copii. Am o familie frumoasă formată din părinți, frați, surori, dar nu aș putea să vă spun care este punctul de vedere al cuiva căsătorit. Eu nu am nicio intenție deocamdată în acest sens. Nu am nimic împotriva căsătoriei, doar că deocamdată nu a sosit momentul. Nu sunt nici genul de femeie care se focuzează exclusiv pe carieră, care să se streseze pentru funcții și poziții. Îmi place să am timpul meu liber, pentru că am o mulțime de activități extraspitalicești”, povestește neurochirurgul.

În timpul liber îi place să călătorească și să exploreze frumusețea peisajelor montane.  „Sunt foarte plimbăreață. Fac foarte mult sport, particip la concursuri de bicicletă, merg foarte mult pe munte. Mă pasionează alpinismul, sportul în general și tot ce implică călătoriile. Faptul că evadez în natură reprezintă o destindere pentru mine. În perioada în care sunt foarte aglomerată și nu reușesc nicicum să mă desprind, se simte. Toată energia mea vine din activitățile extraspitalicești. Muntele e marea mea pasiune. Prietenii mei glumesc și se distrează pe seama mea spunând că parcă aș avea un adevărat magazin, la ce colecție impresionantă de corturi dețin”, povestește doamna doctor.

Carte de vizită

Nume: Sofia Nistor

Specializarea: Medic specialist neurochirurg

Spital: Clinica Polisano, Sibiu

Cazuistică operatorie: Intervenții de chirurgie spinală , tumori cerebrale și spinale, traumatisme cranio-cerebrale și spinale, chirurgie hipofizară trassfenoidală, neurochirurgie funcționala și epilepsie, patologie vasculară cerebrală.


Publicitate

Postaţi un comentariu