”Ne interesează iubirea dintotdeauna!”

La mijlocul lunii octombrie a avut loc la Roma Adunarea Generală Extraordinară a Sinodului Episcopilor, o întâlnire urmărită de lumea creştină cu mare atenţie pentru că se discutau câteva subiecte fierbinţi legate de numărul mare de divorţuri, de persoanele catolice recăsătorite care doresc să primească cuminecare, de numărul mare de homosexuali care fac presiuni pentru recunoaşterea civilă şi religioasă a uniunii lor, problemele transgender, avortul, contracepţia.

Au funcţionat discuţiile în cadru celor zece grupuri mici, împărţite după limbă: două în franceză, trei în engleză, trei în italiană şi două în spaniolă. S-a prezentat atât o evaluare a „Relatio post disceptationem” (RPD – raportul post dezbateri), un document provizoriu publicat la mijlocul drumului Sinodului, precum şi propuneri de încorporat în „Relatio Synodi” (RS – raportul Sinodului), documentul definitiv şi concluziv al Adunării.

Părintele Titus Sas, vicar care este de altfel responsabil cu familiile la Biserica Sfântul Iosif a Parohiei „Andrei Mureşanu, spune despre sinod, pe care l-a urmărit cu mare atenţie fiind unul dedicat special familiei: „Acest sinod nu este unul care să aibă un caracter doctrinar. Asta însemană că poziţia Bisericii rămâne una neschimbată în urma lui. Importanţa mare este că hotărârile sale sunt funadamentale în cele ce privesc pastoraţia, modul în care este prezentată învăţătura bisericii în faţa oamenilor. Au avut loc audieri ale episcopilor şi cardinalilor prezenţi în ce priveşte problemele cu care se confruntă, cu poziţiile lor privind familia. S-a emis un document. El este prilej de reflexie pentru un an întreg”, explică acesta. La anul, Papa Francisc, pe această temă, va da o exortaţie apostolică.Exortaţia este un document explicativ mai amplu şi mai dezvoltat decât o enciclică, către bisericile, clerul și credincioșii din toate țările sau dintr-o anumită țară, conținând o problemă de doctrină sau de actualitate.

Noi luptăm cu păcatul, nu cu oamenii

Problema mare discutată este de fapt accesul la sacramentele Bisericii: cine poate primi cuminecarea, cine poate beneficia de taina căsătoriei, ce este în viziunea bisericii omorul, crima. Oricine poate participa la viaţa bisericii, şi noi îi aşteptăm pe toţi. Biserica nu îi îndepărtează, nu îi alungă pe niciunul dintre pământeni. Noi luptăm cu păcatul, nu cu oamenii. Nu ne opunem prezenţei în biserică nici a adulterinilor, nici a homosexualilor, nici a celor care fac avort. Pe fiecare dintre cei care au probleme cu chemările necurate, cu ispitirile, cu sfâşierile interioare, îi invităm să-şi trăiască castitatea, mai clar să se abţină. În cariera mea, un singur bărbat mi-a spus că este homosexual. În rest, oamenii se abţin, nu mărturisesc sau poate cred că nu au voie să vină la biserică dacă sunt aşa. Dacă nu mărturisesc asta la spovedanie, comit ceea ce se numeşte un sacrilegiu, iar asta este şi mai grav, pentru că prin omisiunea lor nu îmi ascund mie ceva, ci îl mint pe Dumnezeu, asta este o profanare. Problema homosexualilor nu este atât de gravă din punct de vedere social, cel puţin în România ei nu sunt aşa de vizibili, dar din punct de vedere al lor, personal, suferinţa este prezentă. Pe noi iubirea ne-a interesat mereu, să o creştem, să protejăm, să o punem sub semnul lui Cristos. Ca pentru orice păcătos, noi avem compasiune, chiar suntem solidari cu suferinţa, vrem să îi ajutăm să iasă din starea de boală. Repet, totuşi nu putem trece peste rămânerea în starea permanentă de păcat şi fără părerea de rău. Cred că pentru discuţiile de la Sinod privind homosexualitatea s-au făcut presiuni ca ele să existe din partea Comisiei Europene şi a altor organisme internaţionale. Nu este nimic senzaţionalist în temele de acest gen. În Biblie se discută despre sexualitate cu sinceritate şi deschis, destul de frecvent. Biblia nu e o carte ipocrită, pudibondă”, zâmbeşte părintele Sas.

Oamenii au uitat de sacrificiu

Când aude de avort, preotul se întristează. Spune că multe femei uită de avortul chimic, adică de pastila de a doua zi, de anticoncepţinale. Steriletul înseamnă tot oprirea sarcinii. Părintele Titus Sas spune despre rata mare de divorţuri că este un semn că oamenii nu mai vor să lupte pentru căsniciile lor, că nu fac un efort de bun-simţ, că nici un vor să mai audă de cuvântul sacrificiu, că nu le mai pasă, că nu înţeleg că au făcut un jurământ în faţa bisericii. „Există situaţii în care un tribunal religios poate constata nulitatea unei căsătorii şi să aprobe recăsătorirea, dar asta se face în condiţii cu adevărat speciale”, explică părintele. Dacă posibilităţile de a recunoaşte nulitatea unei căsătorii vor deveni mai largi, atunci se va putea facilita accesul celor recăsătoriţi la cuminecare. Preotul iezuit Olivo Bosa nuanţează „Noi avem milă, înţelegere pentru toată lumea. Şi acest sinod arată că biserica vine în întâmpinarea noastră. Trebuie să fim atenţi la problemele oamenilor. Dacă, de exemplu, cineva a fost părăsit într-o căsnicie sau nu a avut alternativă decât ruptura, acela trebuie totuşi să primească cuminecătura. Nu poate fi exclus, nu putem să îl părăsim şi noi. Trebuie să fim atenţi la toate aspectele, când vine vorba de familia actuală, şi aşa fragilizată. Nu dorim decât să îi înţelegem pe oameni, să îl aducem pe Isus în mijlocul lor, să le aducem alinare, să practicăm mila şi iertarea. Pentru asta se întâlnesc episcopii şi cardinalii şi discută, că să venim în întâmpinare în orice fel de societate am funcţiona”, adaugă preotul iezuit.

Atât iezuitul romano-catolic Olivo Bosa, cât şi părintele Titus Sas recunosc dogmele de credinţă. Doar de aceea sunt preoţi. Pentru ei căsătoria are o definţie clară: legătura dintre un bărbat şi o femeie. Mai cred de asemenea într-un principiu întemeitor al Bisericii Universale, infailibilitatea Papei, pentru că prin el lucrează Sfântul Spirit pe pământ. Părintele Sas spune răspicat: „Papa şi colegiul episcopilor sunt garanţii păstrării nealterate a credinţei şi doctrinei bisericii, aşa cum le-a primit de la Isus Cristos. Părintele Olivo Bosa îl secondează „Doctrina bisericii nu se va schimba, vom fi aici cu oamenii şi vom însemna iubire, credinţă şi speranţă.

 

Epistola către romani

Capitolul I, ver 21 – 32

21. Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat.

22. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni.

23. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor.

24. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei,

25. Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!

26. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii;

27. Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.

28. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.

29. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori,

30. Grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor,

31. Neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă;

32. Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.


Publicitate

Postaţi un comentariu