Mihai Racu, arhitect: Vedem maşina ca pe un drept şi trăim cu impresia că primăria e obligată să ne asigure drumuri şi parcări

Traficul auto pune tot mai serioase probleme în Cluj-Napoca. Autorităţile anunţă tot felul de măsuri, pe încercate, pentru a descongestiona măcar cât de cât circulaţia, cu mai mult sau mai puţin succes. Transilvania Reporter a încercat să afle şi de la arhitectul Mihai Racu, membru din partea Uniunii Arhitecților din România în Comisia de Urbanism a Primăriei Cluj-Napoca, ce soluţii ar fi cele mai eficiente.

– Care sunt cele mai mari probleme din traficul clujean la ora actuală?

– Ca mai toate oraşele, Clujul s-a dezvoltat într-o perioadă în care numărul de maşini era cu totul altul sau, dacă ne gândim la zona istorică, într-o perioadă în care nu existau deloc maşini. Nu vreau să dau vina pe istorie pentru că străzile sunt înguste. Vreau să spun că am ajuns într-un punct în care dorinţa de a folosi maşina personală şi modul în care vedem mobilitatea nu ţin cont de realităţile oraşului. Circa 80% din maşinile care circulă azi în Cluj au un singur ocupant. Vedem maşina ca pe un drept şi trăim cu impresia că primăria e obligată să ne asigure drumuri şi parcări. Vrem să găsim întotdeauna un loc de parcare acasă, unul la birou, unul la supermarket, unul în faţa şcolii şi, desigur, unul în faţa localului în care ieşim seara în oraş. Cred că aici e marea problemă: fiecare dintre noi se gândeşte strict la nevoile lui, la confortul lui şi de ce nu, la statutul social pe care crede că i-l ofera maşina. Cred că ar trebui să înţelegem că nu suntem singuri în oraş, că e imposibil într-un oraş cu populaţia Clujului să ne plimbăm fiecare singuri în maşină şi să nu fie ambuteiaje.

Dacă înainte de eliminarea timbrului de mediu în Cluj se înmatriculau lunar circa 1.300 de autoturisme, după luna februarie 2017 media lunară a trecut de 3.000. Mă întreb câţi dintre cei care îşi cumpără maşini se asigură înainte că au un loc de parcare? Câţi dintre ei s-au gândit înainte de a-şi cumpăra maşina la situaţia traficului din oraş. Desigur, mulţi mă vor contrazice şi vor spune că plătesc impozit pentru maşinile pe care le deţin şi primăria e obligată să le asigure infrastructura. Vreau să vă spun că impozitele pentru proprietarii de maşini sunt infime în comparaţie cu costurile pe care le suportă administraţia. În medie vorbim de circa 100 de lei/vehicul. De exemplu, în 2016 primăria a încasat 38,8 milioane de lei impozit pe mijloacele de transport şi a investit 153 milioane de lei în infrastructura rutieră. Poate o măsură fiscală în acest sens ar merita luată în discuţie. Vă propun să facem un calcul simplu: într-un autobuz încap lejer 50 de persoane. Considerând că 80% din oameni sunt singuri în maşină şi că restul sunt în medie 2-3, aceleaşi 50 de persoane ar ocupa circa 40-45 de maşini. 40 de maşini înseamnă o coloană de 280 m bară la bară, atunci când se afla în trafic, respectiv o suprafaţă de circa 700 mp de parcări. Opt autobuze pot transporta oamenii care cu maşina personală formează o coloană lungă de la Primărie până la Calvaria. Ca să dau câteva exemple concrete legate de trafic aş vorbi despre modul de creştere al oraşului şi despre tiparele de mobilitate. O problemă majoră e că oraşul s-a extins foarte răsfirat. Transportul în comun ( şi infrastructura edilitară în general) nu poate funcţiona eficient în zone cu case răsfirate printre terenuri agricole. Şi atunci oamenii încep să circule în principal cu maşina. De asemenea, presiunea imobiliară a creat sateliţi cum este Floreştiul, care e un generator major de trafic în Cluj. O altă problemă e legată de existenţa sau lipsa unor servicii în proximitatea locuinţei. Acolo unde nu sunt şcoli, magazine, spaţii verzi etc. oamenii sunt nevoiţi să parcurgă dinstanţe mari pentru a-şi rezolva aceste lipsuri şi atunci aleg maşina chiar şi pentru a cumpăra o pâine sau pentru a merge la o plimbare în parc. Multe străzi sunt afectate de parcări ilegale, care ocupă câte o bandă de trafic. Ne plângem că stăm blocaţi în trafic, dar parcăm oriunde, chiar dacă asta îi încurcă pe alţii.

– Ce soluţii credeţi că ar mai trebui implementate şi cum apreciaţi soluţiile care s-au luat destul de timid în ultima perioadă, sensuri giratorii noi, benzi pentru autobuze etc.?

– Soluţiile sunt identificate deja în Planul de Mobilitate Urbană Durabilă. Nu mă surprinde deloc că specialiştii care au elaborat studiul nu au propus lărgirea străzilor în zona centrală. Dimpotrivă, pentru centru, propunerile sunt de lărgire a trotuarelor, reducerea numărului de parcări şi crearea de benzi dedicate pentru autobuze şi îmbunătăţirea staţiilor pentru autobuze. La scară mai mare se propune crearea de parcări de tip „park and ride” în zone periferice, unde cei care vin de la distanţe mai mari pot lăsa maşina şi lua autobuzul, crearea de piste de biciclete, care să lege cartierele oraşului sau achiziţia de autobuze. Nimic despre lărgit străzi şi sensuri giratorii. Sunt soluţii adoptate deja, şi care dau roade în multe oraşe din Europa, nu doar în marile capitale, ci şi în oraşe de mărimea Clujului sau chiar mai mici. Există un motiv pentru care experţii nu propun lărgiri de străzi: pentru că oraşul e construit şi nu mai avem unde să le mai lărgim decât dacă ne apucăm să demolăm clădirile istorice din centru, de exemplu. Cred că, pe lângă soluţiile „hard”, primăria poate interveni şi prin alte măsuri. De exemplu, ar putea anunţa o campanie de toleranţă zero pentru parcări ilegale sau pentru neplata parcării în centru. Mulţi vin cu maşina deoarece ştiu că pot găsi un trotuar unde să o lase şi că nu vor fi amendaţi. Aş sugera o campanie prin care administraţia să investească sumele colectate din amenzi în transport în comun. Taxele de parcare în centru sunt şi ele prea mici pentru a contribui la descurajarea reală a traficului. E nevoie deci de o politică prin care să se descurajeze componenta traficului care creează probleme şi simultan să încurajeze un model de trafic mai eficient. E greşit să spunem că e o problemă a cărei rezolvare cade strict în sarcina primăriei. Problema o generăm fiecare dintre noi atunci când alegem să ne deplasăm cu maşina personală. E o expresie foarte folosită legată de acest subiect: „nu eşti blocat în trafic, tu eşti traficul”. O parte din rezolvare ţine şi de noi…

– Cum evaluaţi proiectul centurii metropolitane, foarte dorit de municipalitate. Aşa cum e el gândit în prezent credeţi că va ajuta la descongestionarea traficului? Ar fi nevoie de modificări ale proiectului?

– Proiectul centurii este unul care o să rezolve o parte din probleme. Nu trebuie privit doar ca o „ocolitoare” a oraşului. Centura poate oferi o legătură nouă între cartierele din partea de sud a oraşului şi chiar o legătură cu Floreştiul. Această centură o să vină la pachet cu străzi noi în oraş şi cu legături între Mănăştur, străzile Frunzişului şi Câmpului, Calea Turzii, Brâncuşi, Soporului şi Aurel Vlaicu. Acest proiect cred că are şanse să rezolve, indirect, şi alte probleme. Mă aştept să văd ca în zonele de legătură cu centura vor fi încurajate investiţiile. Se va construi mai dens, vor apărea staţii de autobuz, magazine, adică exact ce lipseşte acum în periferiile oraşului şi oamenii de acolo vor fi nevoiţi să facă mai puţine drumuri pentru a-şi rezolva problemele. Din câte ştiu nu există un proiect pentru centură, doar o propunere de traseu inclusa în PUG. E nevoie de un proiect detaliat şi o etapizare a lucrărilor. E foarte bine că municipalitatea îşi doreşte acest proiect şi cred că ar trebui să vadă ce poate face fără ajutor de la guvern, care se pare că în acest moment ne-a uitat. Ar fi oportune o serie de PUZ-uri iniţiate de municipalitate în zonele în care centura se va racorda la cartierele existente. S-ar putea face nişte paşi pregătitori.

– Cât de oportun şi realizabil vi se pare metroul la Cluj?

– Vă spuneam că există un studiu de mobilitate durabilă. Acest studiu a analizat oportunitatea unei soluţii de metrou sau monorail pe axa est-vest, dar în final a concluzionat că nu este fezabilă. În schimb a propus un alt scenariu şi anume extinderea şi optimizarea liniei de tramvai. Se propunere extinderea tramvaiului până în Floreşti şi crearea unei linii care să lege ( într-o primă fază ) centrul de zona Expo Transilvania. Mai în detaliu se propune reglementarea unor intersecţii astfel încât tramvaiul să aibă prioritate. Personal cred că metroul şi monorailul sunt în acest moment soluţii fanteziste. Bucureştiul e un oraş mult mai mare şi acolo nu reuşesc nici să extindă reţeaua de metrou existentă. Cred că aceste decizii ar trebui luate pe bază de studii, nu ca urmare a unor slogane electorale. Avem multe măsuri mult mai la îndemână, iar crearea de benzi dedicate pentru transportul în comun e una dintre ele. Soluţia de dorit e fluidizarea transportului în comun, îmbunătăţirea legăturilor pe care sistemul în comun le face în oraş. Şi nu trebuie să uităm că reţeaua de autobuze e mult mai vasta decât ar putea fi un eventual metrou.


Publicitate

Postaţi un comentariu