Mica Românie din Chicago

Poză de grup la ediția din 2006 / Sursa foto: facebook.com

Peste o sută de mii de români trăiesc în oraşul american Chicago. Aproximativ o mie dintre ei sunt zălăuani şi formează cea mai unită comunitate de români de acolo, care sărbătoreşte în acest weekend cea de-a 10-a ediţie a Zilelor Zalăului la Chicago.

Sunt foarte departe de casă dar, în acelaşi timp, şi foarte uniţi. De aceea formează cea mai închegată comunitate de români de la Chicago. Este povestea, pe scurt, a celor peste o mie de zălăuani care îşi trăiesc, la propriu, visul american. Pentru că dorul de casă nu se stinge odată cu bunăstarea, zălăuanii plecaţi la Chicago se întâlnesc des pentru a-şi aminti, împreună, de oraşul de la poalele Meseşului. În urmă cu 10 ani, întâlnirile lor au luat un caracter organizat, născându-se, în acest fel, prima ediţie a Zilelor Zalăului la Chicago, un eveniment în aer liber ce copiază, într-o oarecare măsură, sărbătoarea de la Zalău şi care reuneşte, deopotrivă, zălăuani şi nezălăuani, români şi americani, într-o poiană de la marginea oraşului american, unde cântă cu toţii şi dansează româneşte şi mănâncă, evident, bucate pregătite după reţetele bunicii din ţară.

Pentru că este o ediţie jubiliară, la Zilele Zalăului de la Chicago din acest an a fost invitat şi primarul Radu Căpîlnaşiu. Edilul a ajuns acolo încă de săptămâna trecută, însoţit de consilierul local Rodica Pop Seling, şi se declară extrem de plăcut impresionat de ce a găsit în comunitatea de zălăuani de la Chicago. „Un lucru este cert, oamenii cu care m-am întâlnit aici sunt oameni foarte puternici, dispuşi să facă eforturi foarte mari pentru a se realiza. Totuşi, mulţi dintre ei îşi fac timp şi pentru a păstra o legatură foarte strânsă cu România, cu Zalăul sau Sălajul, în mod deosebit. Cei pe care i-am întâlnit sunt tineri cu vârste până în 40 de ani, unii poate puţin mai mult, şi au deja destulă experienţă. Au învăţat regulile de aici, ştiu cum se pot face bani din tot felul de business-uri. Important e că vorbesc cu copiii în casă româneşte, pentru a păstra limba, dar, spunea cineva, că este foarte puţin şi că doar dacă îi trimit în vacanţă în România reuşesc să vorbească bine româneşte. Asta din cauză că stau doar seara, puţin, împreună”, ne-a împărtăşit primarul, pe calea e-mailulului, primele sale impresii.

Primarul Radu Capilnasiu si consilierul local Rodica Pop Seling au ajuns la Chicago vinerea trecuta

Primarul Radu Capilnasiu si consilierul local Rodica Pop Seling au ajuns la Chicago vinerea trecuta

Primarul s-a întâlnit cu mai multe familii de zălăuani de la Chicago şi, până la evenimentul de duminică, s-a apucat să şi viziteze oraşul. „Până acum am vizitat centrul oraşului  Chichago, am urcat pe cea mai înaltă clădire, cu 103 etaje (Wilson), am văzut acvariul şi delfinariul şi arena pentru spectacole, toate foarte aproape sau chiar pe malul imensului Lac Michigan. În zilele următoare vom merge cu o şalupă pe lac şi pe canalele din down-town (centrul) Chicago, de unde se pot vedea cele mai importante  clădiri. Desigur, în paralel vom mai avea câteva runde de întâlniri cu românii noştri din zona Chicago, pentru că, la festivalul de duminică, intitulat „Zilele Zalăului la Chichago”, sunt aşteptaţi peste 600 de români. Vor participa români veniţi şi din alte oraşe ale României, cum ar fi Cluj, Satu Mare, Baia Mare chiar Braşov şi alte localităţi”, ne dezvăluie primarul Zalăului.

Magazine care vând Borsec şi vinuri româneşti

Statisticile oficiale spun că în oraşul american Chicago trăiesc, în prezent, peste 100.000 de români. Aproximativ 1.500 dintre ei sunt zălăuani, care formează dincolo de Ocean cea mai unită comunitate de români de la Chicago. „Suntem un grup bine închegat, şi asta pentru că provenim dintr-un oraş mic, în care ne cunoaştem între noi”, spune Mihai Lehene, unul dintre zălăuanii stabiliţi la Chicago, întors, zilele trecute, în ţară pentru a-şi revedea părinţii. Pentru a înţelege şi noi care este amploarea fenomenului migraţional în special în rândul generaţiei sale, Mihai spune că, odată ajuns în metropola americană, i-a descoperit acolo pe nouă dintre colegii săi de clasă de la Liceului de Matematică – Fizică, aşa cum se numea înainte de 2000 Colegiul Naţional „Silvania” din Zalău.

„În partea de nord a oraşului se întâmplă frecvent să te duci într-un magazin şi să auzi vorbind româneşte. La magazinul de la mine de la colţ se vinde Borsec, se vând vinuri româneşti, iar la radio poţi să auzi muzică românească. Proprietarii sunt greci, dar pentru că foarte mulţi clienţi sunt români, s-a adaptat la situaţie”.

Zălăuanul – american spune că faptul că sunt atât de mulţi români la Chicago le-a făcut, fiecăruia,  adaptarea mai uşoară. „Nu e totuna să te stabileşti într-un orăşel din Vermont, unde esti singurul român, ori să locuieşti la Chicago, unde este imposibil să nu cunoşti pe cineva din ţară. Iar în cazul nostru, pe cineva de la Zalău. Chiar se spune că românii de la Chiacgo sunt de două feluri: zălăuani şi nezălăuani”, glumeşte el, subliniind, însă, că se mândresc cu toţii de originea lor şi se ajută între ei cât de mult pot.

Mihai spune că cei mai mulţi români de acolo au vârsta sa, adică puţin peste 30 de ani, şi lucrează mai peste tot. „Eu zic că aproximativ jumătate dintre românii de la Chicago au depăşit deja acel entry level, în care ocupi poziţii precum cea de chelneriţă, taximetrist ori lucrător în construcţii şi lucrează acum pe poziţii mai avantajoase”, explică el.

Perioada de criză n-a trecut fără să-i afecteze pe românii din oraşul american. „Am prieten care a rămas fără apartament. Alţii au rămas fără job, în special cei care lucrau în domeniul imobiliarelor sau în afacerile ipotecare. Acum, însă, se simte un reviriment. Spre exemplu, firmele de construcţii, 20 la sută dintre ele cât au mai rămas, nu mai prididesc să facă faţă comenzilor”, explică el.

Chiar dacă cei mai mulţi români şi, implicit, zălăuani stabiliţi la Chicago au ajuns acolo prin programul „Work and Travel”, adică au plecat, teoretic, să muncească pe durata vacanţei de vară şi nu s-au mai întors în ţară să îşi continue studiile, Mihai a preferat să facă totul ca la carte. „Am fost de patru ori în SUA prin programul „Work and Travel” şi de fiecare dată m-am întors, pentru că mi-am propus să nu mă mut acolo numai dacă reuşesc să obţin o bursă de masterat”, povesteşte el. Norocul a făcut să îi convingă pe americani de potenţialul său şi la opt luni după ce şi-a luat licenţa în calculatoare în România s-a dus la master în Statele Unite. Se întâmpla în 2003, iar doi ani şi jumătate mai târziu era cu masterul terminat dincolo de Ocean.

Având studiile terminate, Mihai nu a trecut niciodată pe la munca de jos. A lucrat ca şi programator la una dintre cele mai mari bănci de acolo, optând, mai apoi, pentru o firmă de trading la bursă. „Am început pe o poziţie de programator. Acum conduc o echipă de programatori şi trade-eri”, ne explică el. Ar fi putut ocupa, probabil, şi o funcţie de management, dar spune că a preferat o poziţie în care să simtă că lucrează alături de oamenii săi, decât una în care să-i conducă.

Pregatiri pentru burtile pofticiosilor de la Chicago

Pregatiri pentru burtile pofticiosilor de la Chicago

Școala bună le deschide ușile

Dacă pentru Mihai adaptarea la traiul din Statele Unite a fost una relativ facilă, pentru Nicu Crăciun, un alt tânăr din Zalău stabilit la Chicago, drumul a fost plin de asperităţi şi anevoios. Totul a pornit de la faptul că în 2000, pe vremea când abia terminase anul I la Facultatea de Mecanică de la Cluj, a decis că în România nu are un viitor prea strălucitor şi că este cazul să îşi încerce norocul în altă parte. Aşa că s-a înscris în programul „Work and Travel” şi dus a fost! Nu s-a întors în ţară la încheierea perioadei legale de şedere, însă pentru asta a plătit. A plătit cu 12 ani pierduţi cu demersurile pentru obţinerea rezidenţei, lucru ce s-a concretizat abia anul trecut. Imediat ce s-a văzut cu actele în regulă, Nicu s-a apucat de şcoală, pentru că, după cum recunoaşte şi el, şi după cum avertizează şi Mihai, în America este cel mai bine să mergi cu diploma de licenţă în mână. În caz contrar, la fel ca şi Nicu, românii fac acolo muncile cele mai grele ori cele pe care americanii refuză să le facă. Nicu, spre exemplu, este taximetrist, dar a început ca şi ajutor de chelner în restaurant. Alţii sunt şoferi pe TIR. Fetele sunt chelneriţe.

Cei care au, însă, o şcoală, muncesc pe poziţii foarte bune. „Am mulţi prieteni care lucrează în bănci, la firme de asigurări ori în spitale”, spune Mihai, care mărturiseşte că de regulă în astfel de poziţii ajung mai repede fetele, care sunt mai conştiincioase atunci când vine vorba de şcoală.

Distracție în ploaie

Distracție în ploaie

Transylvanian Bakery, patiseria din Skokie

O altă poveste de succes al unui zălăuan la Chicago este cea a lui Ovidiu Pop. A pornit, şi el,  de jos, de la statutul unui student plecat să lucreze, peste vară, în America. Se întâmpla în anul 2000, atunci când un mare val de studenţi români au ajuns peste Ocean prin intermediul programului Work and Travel USA. Odată ajuns în Statele Unite, Ovidiu – sau Ovy – cum îi spun prietenii – a ales să-şi continue studiile la Northeastern University obţinând diploma de Associate Degree în Business Management. Ulterior, urmându-şi visul şi pasiunea pentru arta culinară, Ovy a urmat cursurile facultăţii Kendall College din Chicago obţinând diploma de Bachelor Degree in Culinary Arts. A îmbinat, apoi, licenţa în managementul afacerilor cu pasiunea şi priceperea la gătit şi şi-a deschis o patiseria în Skokie, un orăşel din aria metropolitană Chicago. Patiseria se numeşte – cum altfel – OVY Transylvanian Bakery şi îmbină bunătăţile de acasă, din Transilvania, păstrate vii în amintire, cu specialităţile americane. De altfel, Ovidiu afişează această dualitate chiar şi pe uniforma albă de bucătar, care are brodată pe partea stângă a gulerului tricolorul românesc, iar pe partea dreaptă, steagul Americii.

Artişti locali, invitaţi la Chicago

Pentru că anul acesta are loc a 10-a ediţie, zălăuanii de la Chicago au pregătit un eveniment mai special, la care va participa, alături de primarul Radu Căpîlaşiu şi de Rodica Pop Seling, care este şi o cunoscută solistă de muzică populară, şi actorul Cosmin Seleşi, originar şi el din Zalău, şi alţi artişti invitaţi de organizatori la sărbătoare.

„Vom avea mâncare pregătită de Ovidiu, vom avea muzică populară şi uşoară, jocuri pentru copii, competiţii de volei şi fotbal. Aşteptăm, ca în fiecare an, echipa Clujului să vină să joace volei cu noi”, anunţă Nicu Crăciun, care este unul dintre principalii organizatori ai evenimentului.

Pentru că sărbătoarea programată pentru 21 iulie 2013 (în Schiller Park  – Irving Park & Cumberland) este una deschisă tuturor, organizatorii au creat şi o pagină pe Facebook, unde toţi cei interesaţi pot afla informaţii despre eveniment. „Un picnic organizat de zălăuani pentru toţi românii din Chicago. Nu contează de unde eşti, sună-ţi prietenii şi hai la picnic. Fără obligaţii şi fără pretenţii…” –este status-ul paginii. Zălăuanii şi-au făcut chiar şi o asociaţie, în care pune suflet în păstrarea unităţii comunităţii zălăuane de la Chicago, pe lângă băieţii amintiţi mai sus, şi Ioana Micle, o tânără plecată tot din Zalău.


Publicitate

Postaţi un comentariu