Lucian Nastasă Kovacs, directorul Muzeului de Artă din Cluj: Relația instituției cu Primăria Cluj-Napoca este aproape de nivelul zero

Foto: Dan Bodea

Muzeul de Artă, alături de ceilalți piloni culturali „puternici” ai Clujului, respectiv Muzeul Etnografic şi Muzeul de Istorie, rămâne în continuare pentru mulți clujeni o necunoscută. Deși este găzduit de Palatul Bánffy, cel mai important edificiu baroc din Cluj-Napoca şi unul de referinţă pentru arhitectura de secol XVIII din România, identificarea lui rămâne încă o mare problemă pentru unii locuitori ai Clujului care nu asociază frumosul palat cu ceea ce el ascunde în interior: un patrimoniu deosebit de valoros de artă românească şi universală (sec. XV-XXI) cuprinzând peste 13.000 de piese.

Din păcate, din cauza statutului patrimonial al instituției, clădirea fiind înscrisă la prima categorie (A) în lista clădirilor de patrimoniu arhitectural şi artistic naţional al României, muzeul a rămas cu o firmă din anii ’60. Orice intervenție pe clădire, o semnalizare cât de mică a prezenței muzeului, presupune o birocrație enormă și greoaie. În plus, în ultimii ani s-au putut face doar intervenţii minime de restaurare din cauza situaţiei juridice neclare, care implică o cerere de retrocedarea ce vizează 75% din muzeu, ceea ce înseamnă că statul nu poate face investiţii într-o clădire care nu-i aparţine. Din punct de vedere administrativ, Muzeul de Artă din Cluj se află sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, care asigură fondurile pentru tot ce ține de bunul mers al instituției, începând de la mentenanță, la plata salariilor. În ceea ce privește relația cu Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Cluj, aceasta este de colaborare, aflăm de la Lucian Nastasă Kovacs, managerul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, respectiv Victor Cubleșan, directorul Direcției pentru Cultură, face parte din Consiliul Științific al Muzeului, ceea ce înseamnă că ceea ce se petrece  ca act cultural în muzeu are și avizul lui.

Relația muzeului cu Primăria Cluj-Napoca este, în schimb, aproape zero.

„Avem de-a face cu o clădire monument categoria A și îți trebuie aprobare și pentru un cui bătut. Dacă aș vrea să fac ceva în stradă sub forma unui panou luminos pentru a semnaliza prezența muzeului, începe o corvoadă incredibilă”, precizează istoricul Lucian Nastasă Kovacs, directorul Muzeului de Artă din Cluj. Relația cu Primăria Cluj-Napoca o numește puțin deficitară, nu din cauza primarului, ci din cauza Direcției de Urbanism a Primăriei. „De doi ani de zile mă străduiesc să pun o rampă pentru persoanele cu dizabilități, pentru că oriunde în lume de aici încep toate gesturile de modernitate și de atașament față de comunitate, ori noi am obținut toate aprobările de la Ministerul Culturii sau de la alte departamente, dar Primăria nu știu în contextul cărei legi spune că trebuie să ne dea și ea un aviz. Această rampă acoperă doar șase trepte, nu vine fixată pe pereți. Dar Primăria nu ne dă această autorizație. Este o doamnă în Primărie, inspector de urbanism, care parcă are un nume predestinat, o cheamă Oana Laura Dușmanu și mi-a cerut niște documente în plus care implică plăți și documentație de 1000 și ceva de euro la o platformă care nu m-a costat atât. Aceasta este relația noastră cu Primăria. Am făcut o documentație pe care am înmânat-o comisiei de urbanism dar care, din câte se vede, are o altă agendă decât cea a instituțiilor culturale”, precizează directorul Muzeului de Artă din Cluj.

Deși România nu se află într-o postură foarte bună în relația cu sectorul cultural, spune Lucian Nastasă Kovacs, nu din cauză că n-ar fi bani, ci „pentru că suntem o țară care gestionăm cumplit de prost banii”, Consiliul Județean Cluj a răspuns întotdeauna solicitărilor pe care instituția le-a avut. „Entuziasmați că orașul nostru ar fi putut deveni Capitală Culturală Europeană, ne-a venit o adresă în urmă cu câteva luni de la Primăria prin care ni se spunea să punem fațada la punct. Consiliul Județean a alocat imediat o sumă de 40.000 de lei pentru studiul de fezabilitate. Dar la acest Palat s-a mai făcut un studiu de fezabilitate în urmă cu șapte ani când a fost vorba să intre în renovare generală. S-a făcut, astfel, studiul de fezabilitate, dar a venit povestea cu revendicările și a trecut timpul și acțiunea a fost blocată, proiectul pierzându-și valabilitatea. Cheltuim foarte mult pentru întreținere. Când a plouat foarte tare în această vară a trebuit să cheltuim peste 100 de milioane pentru a schimba burlanele pentru că nu aveau capacitatea necesară pentru a colecta apa. Avem sala cu cea mai bună acustică din clădirile de tip civil din Cluj, dar parchetul scârțâie atât de tare încât nu ne putem auzi între noi. Aș putea face o documentație pentru înlocuirea parchetului, dar dacă peste doi ani toată clădirea va fi renovată și tot ce modificăm acum va fi refăcut?”, se întreabă directorul.

Fenomenul Noaptea Muzeelor

Orice muzeu trebuie să favorizeze publicul și să creeze cât mai multe oportunități pentru a atrage publicul în muzeu, explică Lucian Nastasă Kovacs. Întotdeauna există un procent de aproximativ 30% din public reprezentat de clienți permanenți, respectiv oameni profesioniști și oameni de cultură, iubitori de artă sau colecționari. Mai este un segment de public care vine cu diverse ocazii, în procent de 60-65%. Și mai este o masă amorfă de public din punct de vedere cultural cărora trebuie să le deschizi porțile. „Faci asta oferind gratuitate și un interval cât mai lung de timp de vizitare, la care trebuie să adaugi ideea de senzaționalitate. Una este să vezi un muzeu la 12.00 noaptea într-o seară călduroasă, alta este să îl vezi în timpul anului, într-o zi obișnuită. Înainte de Revoluție, România avea lumina stinsă între ora 18.00 și 20.00. Pentru Muzeul de Artă din Cluj, Noaptea Muzeelor nu înseamnă doar că încerci să captivezi publicul dar și să scoatem din depozit lucrări deosebite”, explică istoricul Lucian Nastasă Kovacs

„Toată lumea gândește muzeul ca o instituție care depozitează. Noi însă ne ocupăm foarte mult de educația muzeală pentru că trebuie să știi ce să privești când intri într-un muzeu. Permanent avem grupe de elevi care vin în muzeu cu profesorii lor și lucrează și învață aici. Din păcate nu avem contracte cu școlile din Cluj sau cu Inspectoratul Școlar Județean Cluj. Teoretic Inspectoratul ar trebui să caute instituții de cultură pentru colaborare, la fel ca universitățile care ni se adresează pentru a primi studenți în practică”, Lucian Nastasă Kovacs


Publicitate

Postaţi un comentariu