George Jiglău, politolog: „Nu trebuie să ne așteptăm la o campanie diferită”

George Jiglău, politolog (foto stânga)

Politologul George Jiglău a luat pulsul precampaniei electorale de la Cluj și ne explică în cele ce urmează ce va aduce nou campania, ce candidați au șanse reale la funcția de primar și mai ales de ce, ce tip de „electorat” găsim la Cluj, dar și de ce anumite partide își trimit în luptă candidați deși știu din start că nu au nicio șansă.

Reporter: Anul acesta există câteva reglementări noi în ceea ce privește desfășurarea campaniei electorale pentru alegerile locale: bugetul campaniei trebuie să se supună unui anumit plafon, urmând ca cei care depășesc bugetul stabilit prin lege să fie amendați; odată cu începerea oficială a campaniei nu va mai fi permis afișajul outdoor decât pe panourile electorale, vom un singur tur de alegeri. Cum crezi că vor influența aceste aspecte campania propriu-zisă?

George Jiglău: Nu cred că vom avea o campanie diferită față de anii trecuți, iar asta se vede deja în felul în care se comportă partidele și candidații. Din păcate, anul trecut Parlamentul a ratat o ocazie bună de a produce legi electorale mai bune (incluzând aici și legea finanțării și legea partidelor). Modificările amintite sunt minimale, mai degrabă de formă, nu au cum să îmbunătățească substanțial campania. Spun asta pentru că noul cadru legislativ nu contribuie cu nimic la îmbunătățirea ofertei electorale. Am avea o campanie mai bună dacă am avea candidați mai buni, dar asta nu se întâmplă.

Legea partidelor, care permite acum înființarea mai ușoară a partidelor politice, este anulată de acel prag foarte mare de semnături necesare pentru intrarea în competiție, de 1% din totalul alegătorilor din circumscripția respectivă. Pragul e același și pentru partidele noi, și pentru independenți, și pentru cele mari. Multe partide nou formate nu au reușit să adune semnăturile necesare în orașele mari, în timp ce asupra celor care au reușit planează suspiciuni cu privire la veridicitatea semnăturilor. În plus, sunt alte două elemente care descurajează noile forțe politice: pragul electoral de 5% pentru consiliile locale și județene, respectiv alegerea primarilor într-un singur tur, care evident avantajează partidele mari. Una peste alta, vom avea din nou o campanie dominată cam de aceleași partide, de aceiași politicieni locali. Deci nu ar trebui să ne așteptăm la o campanie diferită.

Citiți și: George Jiglău, politolog, membru al Centrului pentru studiul democraţiei: „Toate guvernele şi toţi premierii puteau să facă mai  mult pentru România”

R: În anii trecuți candidații puneau mult preț pe afișele electorale outdoor. Pe 6 mai, odată cu începerea campaniei, acestea ar trebui să dispară din locurile nepermise. Anii trecuți acestea rămâneau „în picioare” în ziua votului sau mult timp după, ceea ce era ilegal. Cum crezi că va fi acum?

G. J: Nu cred că publicitatea outdoor joacă un rol atât de important. Alegătorii nu hotărăsc cu cine să voteze pe baza afișelor electorale sau pe baza dimensiunii unor mesh-uri amplasate pe stâlpi sau pe blocurile înalte. Am fost obișnuiți cu astfel de materiale din vremuri în care accesul la alte mijloace de comunicare era mult mai redus. Poate că acum candidații vor trebui să gândească în afara cutiei și să găsească mijloace noi de a se face cunoscuți alegătorilor. De fapt cred că și această măsură afectează în primul rând partidele mai mici, pentru că acestea pierd un mijloc prin care se pot face cunoscute electoratului.

R: Ce alte resurse vor folosi cu precădere candidații? Va câștiga mai mult teren online-ul? Unii primari în funcție (atât din Timișoara, cât și Cluj) folosesc de ceva timp rețelele de socializare pentru a comunica mai eficient cu cetățenii. E o strategie electorală pregătită din timp?

G. J: Cred că orice primar în funcție se gândește la realegere, câtă vreme nu are probleme cu justiția sau nu are un culoar foarte favorabil pentru ascensiune politică. Și atunci o bună comunicare cu cetățenii în timpul mandatului devine o șansă în plus pentru viitoare competiție electorală. Exemplul de la Timișoara nu cred că e cel mai fericit din perspectiva eficienței comunicării, primarul de acolo are un stil destul de rudimentar de a comunica online. Și în general capacitatea primarilor de a comunica eficient online este redusă. În România avem puține exemple de politicieni care știu să folosească eficient online-ul. Avem contraexemplul campaniei câștigătoare a lui Iohannis din 2014, dar aceasta a fost o excepție. De altfel, primarii în funcție oricum au puține motive să se expună în campanie, având în vedere că sunt clar avantajați de votul într-un singur tur. Atât publicitatea outdoor, cât și cea online au rolul de a aduce în primul rând notorietate. Primarii în funcție au deja notorietate, nu e în interesul lor să apară în public mai mult decât e nevoie.

R: La Cluj avem zece candidați, unii mai cunoscuți, alții mai puțin. Sunt prea mulți zece candidați pentru fotoliul de primar?

G.J: Eu îi felicit pe cei zece că au reușit să adune semnăturile necesare, sper că toți au făcut-o corect. Aș spune că sunt neașteptat de mulți doar din perspectiva alegerilor într-un singur tur, coroborat cu popularitatea ridicată a primarului în funcție, care pleacă evident cu prima șansă. Iar cu cât mai fragmentată e contraoferta electorală, cu atât mai bine pentru cel aflat în frunte. Pe de altă parte, toate partidele, inclusiv cele noi, doresc să se afirme în aceste alegeri, doresc „să își arate fața”, pentru ca lumea să se obișnuiască cu ele. Ar fi dificil de făcut asta doar prin intermediul listelor electorale de la consiliile locale și județene. E aproape o chestiune de prestigiu să depui candidați, deși e clar pentru cei mai mulți dintre ei că nu au șanse. Altfel, pentru alegători e de bun augur că au de unde alege. Sper să existe și interes în a afla mai multe despre fiecare candidat, astfel încât cât mai multă lume să dea un vot informat, în cunoștință de cauză.

R: Ce părere ai despre modul în care s-a desfășurat campania „neoficială” până în acest moment? Unii candidați și-au făcut campanie, alții nu. Unii deja și-au schimbat afișele outdoor, iar doar doi candidați au până în acest moment un program electoral.

G.J: Spre deosebire de București, de exemplu, competiția de la Cluj e atipică prin faptul că primarul în funcție are prima șansă și se află la distanță mare de ceilalți candidați. Unii candidați nu se vor implica prea tare pentru că sunt conștienți că nu are rost. Cel mult vor încercă să își conserve electoratul. Alții, mai ales independenții, vor încerca să iasă în evidență cât mai tare pentru că e singura lor șansă. Pentru alții aceste alegeri sunt o rampă de lansare, vor dori să obțină cât mai multe voturi și cât mai multă notorietate.

R: În cadrul acestei precampanii am avut pe plan local și național o serie de afișe mai altfel cu imagini sau cu mesaje ciudate: „Încearcă și cu o femeie!”, „Hai în PLM!”, „Cheamă-l pe Cristi!”, „Nu-s picat din cer, cu văd Clujul altfel”, „Mioveni, numele tău e Argentina”, „Da, e tati!”. Cum comentezi aceste mesaje? Reușesc acestea să își atingă scopul sau din contră?

G.J: Clar au reușit să genereze notorietate. Iată, noi vorbim acum despre ele. Pe de altă parte, vorbim despre mesaje sau slogane, nu despre candidați. În esență, astfel de mesaje nu fac decât să arate că politicienii noștri mai au de lucru până la a atinge un grad de profesionalism care să aducă încredere din partea electoratului. Trebuie remarcat și că astfel de mesaje vin mai degrabă din comunități mai mici, unde și resursele candidaților sau ale partidelor s-ar putea să fie mai reduse și atunci cred că sunt puțini care își stabilesc mesajele de campanie după cercetări sociologice sau lucrând cu experți de PR, așa cum se întâmplă în campaniile mai serioase.

R: Care ar fi ingredientele unui afiș electoral reușit?

G.J: Având în minte și exemplele anterioare, aș spune că un afiș electoral trebuie să fie „cuminte”, aproape plictisitor. O imagine sobră, dar pozitivă, un slogan rezonabil, ușor de ținut minte, dar fără derapaje. Și cam atât. Din nou, rolul acestor materiale este de a aduce notorietate, de a face cunoscută electoratului o anumită candidatură. Lumea nu votează pe cel care are zâmbetul mai larg sau sloganul mai îndrăzneț. Dar s-ar putea să nu mai voteze cu cineva care întrece măsura încă de pe afiș.

R: La nivelul municipiului Cluj, un candidat are la dispoziție, conform legii, 13.800 de euro pentru campanie. Este o sumă rezonabilă? Care ar fi bugetul ideal pentru o campanie? E benefică o astfel de reglementare?

G.J: E greu de estimat un buget ideal. Oricum acea sumă se referă doar la cheltuielile din campania propriu-zisă. Vedem deja că o mare parte din campania clasică s-a mutat în precampanie, iar banii cheltuiți până acum nu intră la socoteală. Reglementarea e benefică nu atât prin limitarea sumei, ci mai mult prin faptul că se interzic explicit cheltuieli pe tradiționalele cadouri pe care candidații le făceau oamenilor. Odată eliminate acelea, nici cheltuielile nu ar trebui să mai fie așa mari.

R: Dacă în urmă cu ceva timp, o parte din electorat putea fi convins cu o sticlă de ulei, o pungă de făină, o găleată sau o umbrelă, acum aceste practici sunt interzise. Cum poate fi „cumpărat” electoratul în zilele noastre? Mai poate fi cumpărat?

G.J: Acestea erau tactici de influențare a alegătorilor. Politicienii acționează rațional. Fac orice e necesar și legal pentru a-și maximiza câștigul. Dacă era legal să ofere astfel de pomeni electorale și identificau o masă suficient de mare de alegători, astfel încât să merite investiția, o făceau. Acum probabil se vor adapta și vor găsi alte mijloace sau vor încerca să mascheze aceleași practici, pentru a nu fi prinși. Din păcate, o mare parte a electoratului român e încă ușor de influențat prin astfel de metode. De ce se întâmplă asta… e o discuție lungă. Oricum, noi tindem să folosim acest substantiv colectiv – „electoratul” – ca și cum toți alegătorii ar fi la fel. Oamenii sunt foarte diferiți. Toți alegătorii votează rațional, dar fiecare are un tip diferit de raționalitate. Fiecare are alte criterii atunci când alege cu cine să voteze. Și din păcate da, pentru mulți un câștig pe termen foarte scurt – ceva de mâncare sau o zi de petrecere la un gătar – s-ar putea să reprezinte un beneficiu mai mare decât niște eventuale beneficii pe care niște idei bune le-ar putea avea pe termen lung. Deci cred că acest fenomen zice mai multe despre o parte a societății românești decât despre electorat.

R: Societetea civilă de la Cluj este una dintre cele mai active din țară, ieșind în stradă mereu pentru diverse motive: naționale, mai ales, dar și locale. Cum s-a schimbat electoratul clujean în ultimii ani? E mai bine informat? E mai pretențios?

G.J: Cu tot respectul pentru clujeni, nu cred că electoratul de aici e mult diferit față de cel din alte zone ale țării. Într-adevăr, e foarte multă energie pozitivă la Cluj și avem cu siguranță o societate civilă care în bună măsură este cea care a stat la baza dezvoltării orașului din ultimul deceniu. Dar aceasta este o minoritate. Vocală, dar totuși o minoritate. Altfel, și la Cluj vedem anumite caracteristici pe care le vedem și în alte zone ale țării. De exemplu, faptul că lumea arată o inerție puternică față de elitele locale. După 1990, avem deja doi primari care fiecare a primit câte trei mandate. Elitele politice la Cluj sunt aceleași de acum 15 ani (cu excepția celor care au avut probleme cu justiția) și pentru că nu există cerere pentru o nouă ofertă politică. Și la Cluj, deși orașul se mândrește cu caracterul său multicultural, este ușor de jucat cartea naționalistă atunci când e nevoie. Îmi amintesc doar de scandalul plăcuțelor bilingve din universitate sau de la intrarea în oraș. Sunt astfel de episoade care brusc scot la iveală aceleași schimburi de replici interetnice pe care le auzim din 1990 încoace, poate doar cu o frecvență mai redusă. Dar, din nou, să nu judecăm electoratul ca fiind ceva omogen.

Citiți și:Eroii din spatele proiectului „O masă caldă”

Studenții de azi, eroii de mâine


Publicitate

Postaţi un comentariu