Gabriel Sîncrăian, medaliat cu bronz olimpic la haltere: „Ca sportiv, îți asumi riscuri. Nivelul a scăzut și la noi”

Gabriel Sîncrăian / Foto: Reuters

La fel ca la olimpiada de vară Londra, în veșnica febră a încercărilor de a găsi soluții pentru sportul românesc tocmai în momentul în care acesta este pe cea mai mare scenă posibilă, goana după răspunsuri a fost întreruptă, surprinzător ar spune unii, de o veste îmbucurătoare: avem o medalie la haltere. La Londra a fost clujeanul Răzvan Martin de la CSM Bistrița, iar la Rio, patru ani mai târziu, a fost tot un clujean, Gabriel Sîncrăian, tot de la CSM Bistrița. Într-un sport dominat de asiatici, Gabi a câștigat bronzul olimpic la total, la categoria 85 de kilograme la criteriul de departajare al greutății corporale, după ce ridicase, cumulat, 390 de kilograme.

La patru zile de la performanța sa, pentru Gabi olimpiada s-a terminat. Ieșit din febra concursului și a antrenamentelor din satul olimpic, românul și-a făcut timp și pentru frumusețile din afara zonei în care sportivii au fost cazați. La interviul pe care ni l-a acordat, Gabi a venit direct de pe plajă. Nu orice plajă, ci tocmai faimoasa Copacabana. Încă foarte fericit pentru performanță și cu medalia la gât în mai toate pozele postate după concurs pe rețelele de socializare, Gabi a vorbit despre performanța sa, dar și despre perspectivele sportului românesc, în condițiile în care, teoretic măcar, patru medalii e toată zestrea cu care ne vom întoarce de la Rio.

Gabi, în primul rând felicitări pentru performanța de a obține bronzul olimpic. Ți-ai depășit un record personal și ți-ai îndeplinit un vis. Cum a fost concursul pentru tine, acolo, pe podiumul de concurs?

A fost un concurs foarte bun și în acea seară m-am simțit foarte bine. Am avut însă o categorie foarte grea. S-a bătut și recordul mondial și recordul olimpic. Mă așteptam să fie o categorie tare, dar parcă nici chiar așa. Sunt fericit că am reușit  să obțin medalia. Pe noi nu a fost atât de mare presiunea. Eu la europene am avut rezultate și nu cred că am fost chiar o surpriză. Cu cât am ridicat, speram să câștig, așa m-aș fi așteptat, dar e bun și bronzul.

În ce constă pregătirea ta? Este și o componentă psihologică în această disciplină?

Facem 10 antrenamente pe săptămână și fiecare durează două ore. În ultimul timp făceam antrenamente la 10 seara ca să mă obișnuiesc cu ora de aici. Aici însă contează foarte mult partea psihică. Nu îi permiți să ai o cădere psihică pentru că trebuie să fii tare, să te antrenezi zilnic, să treci peste toate durerile care te-ar putea face să nu mai ai chef să intri în sală. Eu când pun mâna pe bară știu ce am de făcut.

La haltere tot mai reușim să scoatem capul în lume. Tu ai avut evoluții bune le europene, la Londra a fost răzvan care a luat medalie, acum tu. Cum se explică asta? Putem spune că avem totuși o disciplină cu strategie bună sau e vorba de talentul vostru individual?

Cred că noi avem talent. E nevoie de așa ceva ca să iei medalie la Olimpiadă. Sunt antrenamente grele pe care le faci, zile cu trei antrenamente pe zi și până la urmă doar așa mai progresezi. Nu i-am văzut pe alți sportivi lucrând altfel decât în concurs, așa că nu știu dacă e vreo diferență între noi și ei din punctul ăsta de vedere. La haltere avem totuși condiții bune. Nu e chiar așa de rău.

Că veni vorba de condiții, cum sunt condițiile la Rio? Văzusem poze cu fetele de la scrimă care au făcut pe instalatorii prin camerele lor de hotel.

La hotelurile din satul olimpic se vede că nu e gata totul. Cred că mai aveau nevoie de câteva luni, pentru că la baie încă se văd țevi ieșite din perete și chiuvetele sunt mai mici decât ar fi trebuit. Dar la sălile de concurs sunt condiții bune și la fel e și la sălile de antrenament. Estetic nu e totul perfect, dar e ok. E căldură în camere și e ok. Nu avem probleme.

Ai luat medalie olimpică acum. Ce înseamnă asta pentru cariera ta? Va continua acum altfel?

Încă nici nu am plecat de la Rio. Nu pot să mă gândesc la Tokio. Urmează până atunci europene și mondiale și sper să am evoluții bune pentru că încă mai pot. Nu pot să mă las acum. Nu știu cât o să mă ajute rezultatul acesta, pentru că abia încep să conștientizez ce s-a întâmplat. Cert e că acum mi se schimbă viață pentru că medalia asta îmi garantează o rentă viageră. Dar oricum mă simt altfel. O să văd la primul concurs de după, pentru că în cazul meu a fost o premieră.

Crezi că renta viageră este unul dintre motivele pentru care mulți sportivi ce fac performanță renunță la un moment dat în condițiile în care e clar că nu toți pot lua medalie olimpică sau aur la alte competiții?

La haltere cariera se cam termină pe la 30 de ani. Poți continua doar dacă ești foarte sănătors, dar orice ai face, după 32 dispar rezultate. Lucrăm cu greutăți și la un moment dat nu mai poți. Renta viageră te ajută și din punct de vedere psihic. Te antrenezi alfel, dispare o presiune din viața ta pentru că știi că ai o anumită siguranță. Cu cât mai multe medalii, cu atât e renta viageră mai mare și asta e bine. Te motivează și asta. Ne asumăm un risc mare cu sportul. Dacă te bazezi doar pe asta și nu ai studii sau ceva de siguranță, riști mult. Bani din premieri sunt foarte puțini, se duc repede și riști. Eu am riscat la rândul meu. La haltere, ca sa primești renta viageră trebuie să iei aur la total la europene sau mondiale sau o medalie olimpică. Eu nu am reușit nici una până acum. La Europene am avut la total un argint, pentru că la ultima ridicare am ratat. Poate a fost mai bine așa, pentru că dacă luam acolo aurul nu cred că mai eram acum la fel de motivat. Poate nu mai era același rezultat.

A fost acel moment despre care ai vorbit imediat după concurs, cu peștele pe care nu l-ai mai mâncat și care, într-un final, s-a dovedit a fi o decizie bună. Explică-ne, cum a fost?

Dimineața m-am cântărit și aveam puțin. 84 și ceva. Am mâncat dimineața puțin și la prânz aveam 84 și 600 de grame. Am vrut să mânânc ceva ușor, un pește, dar m-am răzgândit. M-am gândit că mănânc după cântar. Am avut noroc acum. La europene a fost invers, pentru că acolo am pierdut pentru că adversarul a fost mai ușor. Ai nevoie și de noroc de genul ăsta.

Tu, ca suporter, cum vezi evoluția per ansamblu a delegației române la Rio?

Cred că în condițiile astea a fost o evoluție bună. La scrimă la individual s-a văzut că a fost o olimpiadă tare, cu adversari puternici. La gimnastică nu știu ce s-a întâmplat. S-au schimbat multe acolo. Chiar și notarea, e altfel acum. Nu mai pricep nimic.

La această olimpiadă s-a văzut tot mai mult că la sporturi la care altădată aveam titluri mondiale, acum am rămas în urmă. La gimnastică, la canotaj, chiar și la handbal, unde speranțele erau mari. Putem spera că la haltere măcar nu se va întâmpla la fel în anii următori? Simți în jurul tău vreo preocupare legată de găsirea unor soluții?

Și la noi a mai scăzut nivelul față de când eram cadet și mergeam la concursuri. La o categorie eram 40 și ceva. A scăzut la jumătate, poate mai bine. Avem însă juniori foarte buni care să aducă medalii. Nivelul tot scade totuși, nu știu de ce. Se plătește prost, cred că asta e problema atât la noi cât și la antrenori. Chiar dacă nu se vede, lucrurile se schimbă. Va dura mult, nu se pot scoate campioni într-o noapte, da ceva trebuie făcut pentru că altfel va fi tot mai rău.

Clasament haltere, categoria 85 de kilograme

Clasament                                    Smuls    Aruncat    Total
1. Kianoush Rostami (Iran)      179          217           396
2. Tian Tao (China)                      178          217           395
3. Gabriel Sîncrăian                      173        217            390


Publicitate

Postaţi un comentariu