Centrul ecologic de deşeuri, o fata morgana

Clujenii trebuiau să intre în “rândul lumii” cu un centru ecologic de gestionare a deşeurilor menajere de peste cinci ani de zile. În acest interval la conducerea Consiliului Judeţean Cluj, instituţia care răspunde de acest proiect esential început pe bani europeni, s-au perindat mai mulţi preşedinţi. Nici unul nu a fost în stare să treacă linia de finiş cu Sistemul de Management Integrat al Deşeurilor (SMID) sau măcar cu construcţia Centrului de Management Integrat al Deşeurilor (CMID), iar şansele ca acest proiect să devină realitate scad pe zi ce trece. Între timp gunoaiele cresc precum voinicul din poveste la Pata Rât, pe mai multe rampe mici, gestionate de diverşi operatori, iar clujenii riscă să rămână, cât de curând, cu gunoaiele la uşă, deoarece capacitatea maximă de stocare este aproape atinsă.

CMID se construieşte la Pata Rât din 2012. În decursul acestui timp nicio autoritate nu a putut explica clar şi credibil de ce un proiect aparent simplu, făcut după aceleaşi standarde în toată ţara, nu a putut fi finalizat în peste cinci ani. A realiza o platformă de gunoaie ecologică pare a fi pentru cei responsabili ceva mai complicat decât construcţia unei staţii spaţiale. Responsabilii de proiect s-au mulţumit să dea vina pe proiectant, s-au deschis dosare, anchete, s-au creat comisii, s-a aşteptat luni de zile fără să se facă nimic. Şi în final s-a reuşit o mare “victorie”, adică fazarea proiectului, aceasta ca să nu se piardă cu totul milioanele de euro primite de la UE. Fazarea înseamnă de fapt o nouă amânare a finalizării lucrărilor începute în 2012. În ultimul an autorităţile judeţene s-au întrecut a transmite informaţii cum că lucrurile se mişcă la Pata Rât, dar adevărul este că termenul de finalizare este undeva prin 2019-2020. Între timp din buget se acoperă tot felul de lucrări suplimentare, care evident se plătesc din buzunarul clujeanului, fie că vorbim de expertize sau de lucrări de consolidare a terenului, care a început să o ia la vale încă dinainte de a se aduce vreun gram de gunoi pe platforma de depozitare.

Proiect “blestemat”

Consiliul Judeţean s-a trezit apoi şi cu altă problemă legată de gunoaie şi care face parte din acelaşi SMID, şi anume partea de închidere şi ecologizare a fostelor rampe din judeţ. Ca un blestem nici măcar această parte a proiectului nu a mers normal. La Pata Rât s-au descoperit cantităţi suplimentare imense de deşeuri depozitate, despre care nimeni nu ştie cum au ajuns acolo. Şi în vară în zonă a apărut şi un lac de 6.000 de metri cubi de levigat. Chiar dacă iniţial preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe a dat asigurări că nu este niciun pericol de poluare, ulterior a cerut prefecturii instituirea unei stări de alertă la Pata Rât. Până una alta proiectul a devenit un fel de sac fără fund,  pentru că CJ Cluj va trebui să plătească lucrări de epurare a lacului toxic, lucrări care costă peste 3,5 milioane de lei. Nici la alte gropi de gunoaie din judeţ situaţia nu este mai roz. La Dej şi Câmpia Turzii a fost necesară re-licitarea lucrărilor de închidere şi ecologizare a fostelor gropi, pentru că firma care a câştigat prima licitaţie a cerut o suplimentare cu 6,5 milioane de lei a contractului. Aşa că şi în cazul acestor lucrări vor fi, din nou, întârzieri. Noua licitaţie este abia la început.

Problemele nerezolvate de la CMID pun în dificultate toate primăriile din judeţ, pentru că localităţile nu au dreptul să aibă gropi proprii de gunoi, iar în decursul acestor ani fiecare primar a trebui să se descurce singur în problema gunoaielor, să caute platforme prin toată ţara care să primească şi gunoaiele clujenilor. De exemplu, gunoaiele din Cluj-Napoca s-au plimbat pe la Bistriţa sau Oradea. Apoi, în 2015, s-a făcut o platformă “temporară” tot la Pata Rât, platformă gestionată de RADP. Doar că de atunci au trecut deja doi ani, iar capacitatea de stocare este aproape atinsă. Între timp, primarul Emil Boc a recunoscut că singura soluţie este ca CJ Cluj să deschidă măcar prima celulă de la CMID. Doar că soluţia nu este deloc viabilă, lucrările de la CMID fiind departe de a fi finalizate.

În aceste condiţii, o nouă criză, foarte serioasă a gunoaielor, se prefigurează la Cluj la orizont. Să sperăm că autorităţile judeţene vor reuşi să facă mai mult decât a se război în declaraţii inutile şi vor găsi o ieşire din acest impas.

Primăria Cluj-Napoca îngroapă selectiv gunoaie

Ca să dea impresia că totuşi ceva se mişcă şi pe frontul gunoaielor, Primăria Cluj-Napoca s-a apucat de un proiect ceva mai modern, rampele subterane de colectare a gunoaielor. O astfel de platformă a fost realizată, în campania electorală din 2016, de cei de la Rosal, pe banii lor, în cartierul Zorilor, cu titlu experimental. Costul a fost de 17.000 de euro şi a presupus montarea a patru containere, două pentru gunoaie menajere şi câte unul pentru hârtie, respectiv plastic. Pubelele fiind îngropate, golirea lor presupune dotarea maşinilor de gunoi cu un sistem cu pompă hidraulică ce ridică pubelele la suprafaţă ca un fel de lift.

Recent Consiliul Local Cluj-Napoca a aprobat o hotărâre prin care se stabilesc indicatorii tehnico-economici pentru realizarea a 100 de astfel de platforme subterane în oraş. Costurile sunt estimate la peste 5 milioane de lei.

Problema la care autorităţile locale nu s-au gândit a fost însă ce faci cu gunoaiele depozitate selectiv. Oricum este o mare realizare să îi educi şi convingi pe oameni să facă o selecţie a gunoaielor la ei acasă şi să le pună corect în pubele corespunzătoare, pe categorii de deşeuri. Dar tot efortul lor este complet inutil pentru că aceste gunoaie, deşi colectate selectiv, sunt ridicate de o singură maşină care le re-amestecă. Şi aceasta pentru că oricum Clujul nu are o rampă unde să poată transporta gunoaiele colectate selectiv şi ridicate din oraş. Un fel de “cooperativa munca în zadar” pentru care se vor cheltui milioane de lei de la buget.

Eco-Metropolitan, în aşteptarea CMID-ului pierdut

Între timp, deşi CMID-ul nu e nici pe departe gata, la Cluj funcţionează de peste şapte ani o asociaţie, Eco-Metropolitan, în care sunt reprezentate toate primăriile. Doar că asociaţia nu prea are obiectul muncii pentru că activitatea ei de bază ar fi organizarea licitaţiei pentru serviciul de colectare şi transport al deşeurilor la cele patru staţii de transfer pe care ar trebui să le aibă judeţul, precum şi monitorizarea activităţii acestor operatori. Doar că nici staţiile nu sunt operaţionale şi evident nici operatorii nu au fost încă selectaţi prin licitaţie. Aceasta pentru că totul nu poate funcţiona fără celebrul CMID. Aşa că Eco –Metropolitan se ocupă doar cu strânsul de cotizaţii de la primării, cotizaţii din care îşi plăteşte angajaţii să participe la dezbateri şi discuţii. Transilvania Reporter arăta şi în 2016 că Eco- Metropolitan există şi cam atât, iar bugetul ei este cheltuit 90% pe salarii. Un an mai târziu situaţia e aceeaşi. Un buget de 351.000 de lei merge în cea mai mare măsură tot pe salariile celor şase angajaţi.

Am solicitat o prezentare a activităţii desfăşurate în 2017. Răspunsul a fost deloc surprinzător, chiar dacă destul de stufos. În esenţă însă, asociaţia a organizat “întâlniri, discuţii şi dezbateri cu reprezentanţii primăriilor” membre ale Eco-Metropolitan pe tema delegării serviciului de colectare şi transfer a deşeurilor din judeţ şi a organizat “vizite “ pe şantierul CMID. Totodată angajaţii asociaţiei au studiat şi monitorizat modificările legislative apărute în domeniul deşeurilor şi au participat la dezbateri şi întâlniri cu diferite companii şi firme pe tema gestionării deşeurilor.

Pentru a “beneficia” de asemenea servicii extrem de utile cele 82 de unităţi administrativ-teritoriale (UAT-uri) care sunt membre ale Eco-Metropolitan plătesc din banii publici, de la bugetele locale, cotizaţii care însumează în acest an peste 261.000 de lei.  


Publicitate

Postaţi un comentariu