Alina Alexoi, TVR: „Atunci când ești gazdă, vrei să pui ce e mai bun pe masă”

Pentru prima dată în istorie, televiziunea publică este producătorul unui Campionat European de Gimnastică Artistică. Premiera este cu atât mai importantă, cu cât competiția este una de gimnastică, un sport care a adus românilor povești cunoscute la nivel mondial, bucurii incredibile și eroi precum Nadia Comăneci, Marius Urzică, Marian Drăgulescu și mulți, mulți alții. Însă dincolo de emoțiile sportivilor români care au șansa de a evolua la ei acasă, presiunea va fi și pe umerii celor 120 de oameni care vor asigura cele mai mult de 50 de ore de transmisie live. Într-un interviu acordat ziarului Transilvania Reporter, „vocea gimnasticii” de la TVR, Alina Alexoi, a vorbit despre provocarea jurnalistică a acestor Europene, despre ce simt sportivii români într-o sală cu peste 7.000 de susținători, dar și despre situația gimnasticii românești.

Premiere la tot pasul

Campionatul European de Gimnastică înseamnă numeroase premiere pentru sportul românesc. De departe cel mai grandios eveniment sportiv organizat în istoria recentă a României, Europeanul de gimnastică este o provocare și pentru Televiziunea Publică, locul în care, în mod tradițional, românii au trăit marile performanțe, dar și decepții aduse de această disciplină.

„Este pentru prima dată în istoria Campionatelor Europene când se produc inclusiv antrenamentele pe podium, adică toate evoluțiile gimnaștilor de la antrenamentul pe podium până la ultimul exercițiu din finale. Sunt peste 50 de ore de transmisiuni care alternează cu studiouri, cu invitați speciali și cu campioni care vin la comentariu. Este pentru prima dată când Televiziunea Română produce un astfel de eveniment, prima dată după 60 de ani și chiar avem multe premiere. Peste 120 de oameni vor lucra la producția acestui eveniment, iar eu voi comenta în toate transmisiunile. Este o emoție suplimentară. Suntem acasă și atunci când ești gazdă vrei să pui ce e mai bun pe masă, cum se spune în Ardeal. Este multă emoție în plus și este stres pentru că evenimentul este preluat în mai mult de 20 de țări. Sunt vreo 160 de ziariști acreditați și acum trebuie să întoarcem ceea ce noi am primit la toate competițiile la care am fost. Din punctul de vedere al standardelor, acestea sunt ridicate. TVR, pe lângă car-ul de transmisie HD, a închiriat car-ul care de obicei se ocupă de meciurile din Champions League tocmai pentru a se ridica la nivelul așteptat”, explică Alina Alexoi, jurnalist TVR și una dintre vocile cu care românii tind să asocieze competițiile de gimnastică.

Evenimentul este unul pe care gimnastica românească îl aștepta și îl merita de mult timp, spune Alina Alexoi. Marii performeri ai acestui domeniu vin la Cluj pentru a lua parte la această sărbătoare a gimnasticii pe care legende precum Nadia Comăneci sau Marius Urzică și-ar fi dorit cu siguranță să o trăiască alături de proprii suporteri, undeva, de-a lungul carierei.

„După Universiadă, în condițiile în care gimnastica este considerată sportul olimpic numărul 1 în România, este cel mai important eveniment sportiv. Eu mă așteptam și cu toții cred că așteptam un astfel de eveniment. Speram să se întâmple mai demult, dar lipsa unei săli a făcut să se întâmple abia acum. Zecile de generații de campioni meritau o astfel de competiție în România pentru că cine nu ar fi vrut să o vadă pe Nadia, pe Silivaș sau pe Miloșovici în România, concurând? Acum însă, când văd ce presupune organizarea, îmi dau seama cât de mare este efortul. Vin foști sportivi de peste tot pentru a asista la o astfel de competiție acasă pentru că pentru ei înseamnă foarte mult. Nadia îmi spunea că este foarte frumos să câștigi o medalie, dar mai frumos decât atât este să o câștigi în fața propriilor spectatori. Ea, Marius Urzică și mulți alții nu au avut această șansă.  Este o presiune în plus care să sperăm că nu îi va copleși pe sportivi. Va fi o sală arhiplină, totuși”, crede jurnalista.

Cântecul de lebădă sau un nou început

Găzduirea Campionatului European de Gimnastică vine imediat după ce România a ratat prezența cu lotul național la Jocurile Olimpice de la Rio, în 2016. Pentru specialiști, dar mai ales pentru fanii gimnasticii, momentul respectiv a echivalat cu un dezastru pe alocuri anunțat de drumul pe care gimnastica și sportul, în general, se îndreaptă de ani buni. Ce înseamnă acest European în tot acest context în care problemele sunt cât se poate de palpabile, dar soluțiile nu apar de nicăieri? Ar putea fi colacul de salvare de care gimnastica să se prindă, la fel de bine cum ar putea fi doar cântecul de lebădă și un nou moment în care să ni se confirme faptul că suntem tot mai departe de performanță în sport.

„Mi-am cam pierdut speranța în această privință. Problemele sunt foarte grave și foarte complexe. Sunt atât de mulți factori care au dus la acest declin, încât organizarea unui Campionat European sau faptul că am putea să nu luăm medalii nu știu dacă mai schimbă cu ceva situația. Până la urmă, cel mai mare dezastru a fost ratarea calificării la Rio. Mă uit și văd că de atunci nu s-a întâmplat nimic care să schimbe cumva mersul lucrurilor. Este clar că sportul românesc suferă din punctul de vedere al sistemului, al organizării, al structurii și nu mai este adaptat vremurilor în care trăim. Este un sistem comunist, adus de la ruși, un sistem care nu mai are legătură cu 2017. Atâta timp cât nu se investește și sportul nu este prioritate națională… lumea spune că sunt bani în sport, dar la gimnastică este foarte ciudat. Totul se desfășoară la nivel de copii, cluburile școlare aparțin de Ministerul Educației, Ministerul Sporturilor nu are nicio pârghie de implicare și totul este foarte complicat. Nu cred că ceva se va schimba în bine. Probabil acest Campionat European o fi cântecul de lebădă, nu știu. Este însă o mare onoare, e clar. Poate crea emulație. Poate îi va convinge pe părinți că merită să duci copilul la sport. Cine vrea să facă sport de performanță trebuie să fie conștient că el presupune anumite sacrificii. Poate că este totuși un moment bun pentru gimnastică. Poate vor fi mulți copii care vor vedea, mulți părinți care vor înțelege, poate vor fi oficiali care să vadă că este nevoie de implicare în sport, pentru că este un domeniu care în trecut era politică de stat. Până la urmă, acestea sunt vremurile și banii trebuie să meargă spre sănătate și educație până să ajungă la sport”, crede Alina Alexoi.

Între timp, publicul continuă să spere. Deși performanțele sunt mai rare, gimnastica românească are în continuare sportivi redutabili la nivel mondial. Adăugăm la acest detaliu nostalgia vremurilor în care românii țopăiau prin casă în ritmul impus de Nadia, Drăgulescu sau Ponor și avem rețeta unui eveniment sold out în Sala Polivalentă din Cluj.

„Este o disciplină care crează emoție. Avem povestea frumoasă a Nadiei și sunt mulți oameni care  în timp au ajuns să înțeleagă gimnastica altfel, au înțeles că este un spectacol, lumea vine să vadă copii dar și oameni cum este Cătălina Ponor, care nu mai este copil. Oamenii văd că se poate trăi frumos ca sportiv, dacă ajungi să câștigi o medalie. Asta îți dă un statut aparte, devii o persoană cunoscută și chiar și financiar, dacă ajungi să câștigi un aur și primești acea rentă. Este normal ca trecutul să fie motivant. În anii 90, în anii 2000 până prin 2010, România era o forță în gimnastica mondială. Cei care sunt generația oamenilor de 40 de ani, se gândesc la Nadia. Alții o știu pe Miloșovici sau pe Larisa Iordache. Este bine că au de unde să aleagă pentru că sunt mulți gimnaști. Îi avem  și pe Drăgulescu, un talent imens, sau pe Urzică, unul dintre cei mai perseverenți și cei mai muncitori gimnaști pe care i-am văzut în viața mea”, este de părere Alina Alexoi.

În plus, organizarea evenimentului la Cluj-Napoca vine ca o confirmare a faptului că orașul din Ardeal a devenit capitala sportului românesc. În ciuda contextului care ne arată o supărătoare absență a infrastructurii sportive la nivel național, Clujul are meritele sale în atragerea acestui eveniment, crede Alina Alexoi.

„Eu sunt din Deva și militez pentru Ardeal. Dar pentru România este o mare rușine faptul că nu s-a întâmplat nimic cu Polivalenta de la București. A fost necesar să se intervină și să se facă un alt Comitet Executiv care să aprobe mutarea competiției la Cluj și asta este o pată pe obrazul celor care decid și conduc. Este inadmisibil ca acel litigiu să se prelungească atât de mult. Sunt contestații în justiție, câștigă când unul, când altul și de fapt nici măcar nu s-a săpat. Îi felicit pe oamenii de la Cluj care au înțeles și au mutat capitala sportului la Cluj. Spre deosebire de București, parcă în celelalte orașe, competițiile au altă savoare. Oamenii sunt mai calzi, sunt mai aplecați spre ceea ce înseamnă o astfel de competiție. Clujul, prin prisma faptul că a organizat atât de multe evenimente pornind de la Untold și TIFF și mergând până la Cupa Davis, handbalul și Europeanul de baschet, Clujul a devenit o capitală”, mai spune Alina Alexoi, jurnalist TVR.


Publicitate

Postaţi un comentariu