Agricultura 2.0 cu o cultivatoare de lavandă: Mina de aur mov de pe ogoarele din Bonțida

„Odată ce te împrietenești cu planta și înveți să te bucuri de ceea ce îți oferă, te îndrăgostești de ea”, Anca Șerpar

Când treci prin Bonțida, dacă nu cumva ești setat să ajungi la Electric Castle, e puțin probabil să nu vezi un câmp imens, mov care atrage privirile pasionate de frumos întocmai ca un magnet. Pe parcela de aproape un hectar crește fără nicio grijă cultura de lavandă a Ancăi Șerpar, o clujeancă de 38 de ani care, când nu se ocupă de vânzări, își trăiește visul copilăriei în mijlocul lanului de „aur mov”, așa cum mai este cunoscută lavanda la noi. Vorbește cu o însuflețire molipsitoare despre afacerea ei și nu contenește să reamintească celor din jur că lavanda este în primul rând prietena ei, dar mai ales planta care nu se pierde în niciun fel atât timp cât se află în mâinile unui agricultor mai altfel, așa cum este și Anca.

În 2010, o discuție ca între prietene se solda cu o idee de afacere pentru Anca Șerpar. Și-a convins soțul că se poate ocupa și de serviciu, și de casă și de afacere, și-a implicat și mama proaspăt pensionată și a început cu un braț de flori de lavandă plantate pe aproximativ 2000 de metri din terenul din Bonțida al familiei.

„Nu știam nimic despre lavandă, dar am crescut la țară și am prins drag de pământ. Am accesat și fonduri europene, am depus dosarul, am asimilat cât de multă informație am putut și am pornit de la o suprafață de 2300 de metri pătrați. Soțul îmi spunea că nu am timp, mama a zis <<dați-i pace că nu a fi nimic>>. Mă gândeam la terenul meu din Bonțida, pe care îl cultivase bunica înaintea mea, și mă gândeam ce o să spună oamenii dacă nu o să îl lucrez cum trebuie. Lumea ne întreba ce planta și rămânea cu gura căscată când spuneam că e lavanda. Habar nu aveau ce e. Când le-am plantat erau niște plante foarte mici, eu nu știam exact ce să fac cu el. Când am plantat, imediat a venit o ploaie și nu se mai vedea nimic. A fost o adevărată comedie. După o lună jumătate ne-a sunat cineva de acolo să ne spună <<haideți că a înflorit o floare!>>. Am urcat rapid în mașină și am făcut o adevărată ședință foto acelei flori. Acum am vreo 20.000. atunci, o floare avea 2 spice. Acum, pe o tufă, sunt peste 1.800 de spice”, spune Anca plină de entuziasm.

Fiica Ancăi

Fiica Ancăi

A accesat fonduri europene pe măsura 112 și a descoperit curând că informarea este chiar mai importantă decât partea financiară, mai ales într-un domeniu atât de vast precum cel al cultivării de lavandă.

„Am scris pe site-uri și am cerut informații despre cum o tund, cum o înmulțesc, care e cel mai bun sol și așa am învățat. Am fost în Franța unde m-am uitat și am văzut ce au făcut. Am înțeles, pentru că altfel ei sunt secretoși. E impresionant ce vezi în Provence, unde sunt culturi de lavanda peste tot și ei chiar au o tradiție în acest domeniu și știu ce să facă cu lavanda. O pun efectiv în orice, de la dulceață la magneți”, spune Anca.

Aurul mov al oamenilor cu idei

Astăzi, cultura de lavandă a Ancăi se întinde pe aproape un hectar. Recolta e valorificată în toate felurile posibile. De la bun început, Anca a decis că nu va intra în cercul agricultorilor care produc pe suprafețe mari, în neștire, iar la final de an rămân pe stoc cu materie primă pe care apoi o vând pe bani de nimic doar pentru a mai controla pierderile.

Orice faci, trebuie să te gândești ce faci cu acel ceva. E valabil cu lavanda și cu orice altă cultură pentru care trebuie să te gândești la un produs finit, nu doar să o dai vrac. Lavanda e planta pe care nu o pierzi în nicio formă. O ai plantă și o poți vinde așa, la ghiveci, o ai ca flori proaspete, dacă nu ai vândut-o proaspătă ai varianta să o distilezi, dacă nu vrei să o distilezi toată o poți valorifica uscată sau de a o vinde în săculeți, în sare de baie sau poți ajunge să o valorifici în parfumuri sau detergenți”, spune clujeanca.

DSC_1420-

Și totul merge bine. Nu neapărat pentru că afacerea ar îmbogăți-o ci pentru că, în lumea Ancăi și a familiei ei, lavanda oferă mult mai mult decât satisfacții financiare.

„Ai o mie de plante. De pe fiecare plantă, în primul an, scoți două buchete. De pe o mie de plante scoți 2.000 de buchete. Înmulțit cu 5 lei… în plus, dacă nu ai vândut buchete, poți faci săculeți de lavandă, poți face săpunuri și poți face atâția bani câți vrei tu să faci”, explică Anca.

În plus, munca la câmp trezește în Anca și o latură mult mai sensibilă decât cea pe care o afișează zilnic, la locul de muncă. Cu toate acestea, agricultura și profesia de vânzător se îmbină perfect, iar rezultatul se traduce prin succesul afacerii cu lavandă.

„Toată lumea asimilează lavanda cu planta aia mov pe care o puneau bunicile în dulap, dar este mult mai mult. Când pentru prima data am pregătit cultura pentru iarnă, mergeam la fiecare plantă și îi spuneam „acum o să te tai. Nu știu cât trebuie să tai, dar o să tai. Să nu te superi, să nu te usuci”. Și tăiam fiecare crenguță cu mare grijă și acum, după atâta timp mi se pare amuzant. Te atașezi mult de plantă și vine automat și dorința de a te informa pentru a ști spre ce direcție să te îndrepți. Îmi place mult, e o pasiune și asta îmi place să văd: că se vinde. Poate și pentru că eu sunt om de vânzări”, crede antreprenoarea.

Cum locul de muncă o solicită 10-12 ore în fiecare zi, Ancă îi mai rămân doar zilele de weekend pentru a se ocupa de cultura de lavandă. Are noroc însă cu restul „echipei”, formată din mama ei, soțul și fiica de doar 8 ani.

„Când am început cultura de lavanda, mama a intrat în pensie și asta a devenit ocupația ei. E o afacere de familie. E afacerea a trei generații de femei: mama, eu și fiica mea. Asta e structura de rezistență a afacerii. E frumos să poți să îți duci copilul în natură, să se joace în lavandă în loc să îl duci în mall. Fiica mea e foarte pasionată și îmi seamănă mult. Vine tot timpul cu mine și culege, face buchete și i le vând. E foarte interesată”, spune clujeanca.

Lavanda, creatoarea noii generații de agricultori

În România există peste 3.000.000 de agricultori, dat cu toate acestea, cei mai mulți dintre ei practică agricultura de subzistență, în care micile gospodării primesc fonduri europene suficiente cât să nu moară, dar insuficiente pentru a se dezvolta. E un cerc vicios în care agricultura este ținută pe linia de plutire într-un mod aproape artificial, iar pământurile sunt exploatate în mod neproductiv. Din spate vin însă tinerii care moștenesc, iau în arendă sau cumpără suprafețe mici de teren și le exploatează cu culturi atipice. Ideea Ancăi se încadrează în această ultimă categorie.

„Lavanda e o plantă care dă valoare, pe termen lung, unui teren necultivat de mult timp. O plantezi pentru 10-14 ani, în funcție de lucrările pe care i le faci. Sper să fie tot mai multe culturi, dar să nu ajungă producătorii de lavandă ca cei de roșii sau castraveți care cultivă și vând materie primă la prețuri de nimic. Suprafețele mari ar trebuie să meargă spre distilare, iar cele mici pentru decorațiuni”, este de părere Anca.

Se conturează astfel portretul fermierului din viitor. Fermierul care nu cultivă pământul din obligația sau din nevoia de a mânca, ci face totul din pasiune, fiind informat și având un plan bine stabilit pentru ca ideea să devină un business solid. Lavandierii par a fi această „specie”.

Mama și fiica Ancăi

Mama și fiica Ancăi

„Lavandierii sunt diferiți. Nu sunt mercenari, nu urmăresc profitul imediat. Sunt oameni tineri, care au pământuri de la bunici, sunt oameni informați care caută tot timpul să afle lucruri noi. Sunt și familii care au auzit de lavandă și ar vrea să facă ceva. Sunt oameni care înțeleg munca pământului și au avut tangență cu munca pământului pentru că dacă nu ai avut s-ar putea să fii copleșit. Nu e chiar simplu. Nu o plantezi, lavanda crește și tu faci bani. Eu vreau să mă dezvolt. Mă îndrept spre a avea un magazin de rpezentare. Aș vrea să fac o linie de produse. Să fac produse cosmetice de foarte bună calitate. Nu o diversitate cine știe cât de mare, dar să fie de calitate și să aibă un preț foarte bun”, crede Anca.


Publicitate

Postaţi un comentariu