Valea Viilor – cetatea din podul bisericii

Biserica fortificată săsească din Valea Viilor este mai puţin cunoscută decât cele de la Viscri, Biertan sau Prejmer, deşi este foarte uşor accesibilă şi cel puţin la fel de impunătoare.

Dacă ajungi la Valea Viilor într-una din rarele duminici în care se mai ţin slujbe, vei avea parte de o experienţă emoţionantă. O mână de saşi – un pic mai mulţi decât degetele de la amândouă mâinile – ascultă, înşiraţi pe primele trei rânduri de bănci, predica rostită din amvon de preotul evanghelic (luteran). Prelatul vorbeşte mai întâi în germană, rar şi cu vocale pline, despre iubirea de Dumnezeu şi de oameni. Apoi ţine o scurtă slujbă şi în româneşte.

Din altar, un Christ trist, cu ochii goi, pare că priveşte peste credincioşii din primele rânduri, spre şirurile de băncuțe pustii, multe, care ocupă restul bisericii.

Cei prezenţi, toţi trecuţi bine de prima tinereţe, s-au îmbrăcat de duminică şi ascultă smirnă spusele preotului. La sfârşit se aud sunetele maiestuoase ale orgii, reverberând din pereţii bisericii ca dintr-o cutie de rezonanţă goală. Alături de orgă se aud vocile slabe, reunite în cor, ale puţinilor enoriaşi. După slujbă, saşii schimbă câteva vorbe între ei, apoi pleacă, care-încotro.

La Valea Viilor se ajunge pe un drum denivelat, dar acceptabil, care se desprinde, în oraşul Copşa Mica, din şoseaua Sibiu – Mediaş. Satul este unul tipic coloniştilor germani, cu fronturi stradale uniforme, alcătuite din case solide cu porţi masive, care se înlănţuiesc una după alta, creând impresia unui lung zid de cetate.

Pe un platou din centrul localităţii, se ridică masivă biserica fortificată. Lăcaşul de cult iese în evidenţă de la distanţă, prin cele două turnuri de mari dimensiuni care se înalţă la extremităţile axei longitudinale. Turnurile sunt de fapt clopotniţa şi, respectiv, corul bisericii, transformate de localnici în fortificaţii care şi astăzi se păstrează intacte.

valea-viilor-3

Se poate ajunge în vârful clopotniţei, trecând prin „miezul” unui al treilea turn, rotund şi de dimensiuni mai puţin impresionante, care adăposteşte o scară în spirală. La căpătul ei, alte scări, de lemn, urcă spre platforma unde se află mecanismul ceasului şi, mai sus, spre cea unde se găsesc clopotele. La nivelul clopotelor, se află şi un foişor de lemn, excelent punct de observaţie pentru toată zona înconjurătoare.
Întreaga biserică a fost supraînălţată la începutul secolului al XVI-lea, iar ultimul nivel a fost amenajat ca ultim refugiu de apărare, în caz de asediu. Aici au fost construite metereze, găuri de tragere şi spaţii prin care se arunca cu proiectile asupra atacatorilor. Cea mai înaltă structură a fost ridicată deasupra corului, pe patru niveluri.

Etajele de apărare ridicate deasupra cloptniţei, navei bisericii şi corului comunică între ele, ca o veritabilă cetate amplasată deasupra bisericii propriu-zise.

Nu în ultimul rând, intrările în lăcaşul de cult au fost întărite, cu pridvoare solide şi grilaje de fier, iar lângă ele au fost ridicate turnuri rotunde, cu scări în spirală care duc spre nivelul fortificat. Unul dintre grilaje, cel din partea de nord, datând din 1525, s-a păstrat intact.

Biserica este înconjurată şi de un zid ovoidal, înalt de 6-7 metri, prevăzut cu un drum de strajă de lemn, sprijinit pe arce de cărămidă, care se păstrează integral. Zidul are la rândul său patru turnuri, în cele patru puncte cardinale.

În urma acestor lucrări de fortificare, Valea Viilor a ajuns una dintre cele mai puternice biserici fortificate din toate cele construite de saşi şi unul dintre cele mai reprezentative asemenea monumente.

Ansamblul arhitectonic a fost inclus în 1999 în Patrimoniul Mondial UNESCO. Valea Viilor a fost menţionată pentru prima dată în 1263. Construcţia actualei biserici a început în secolul al XV-lea, iar fortificarea ei a avut loc în jurul anului 1500.

valea-viilor-7

Comori artistice

Biserica din Valea Viilor deţine şi un valoros patrimoniu artistic. Astfel, stranele de lemn datează din 1528, având caracter gotic şi renascentist. Altarul este datat 1779, fiind opera sculptorului Stephan Folberth din Sighişioara. Baldachinul de deasupra amvonului (1746) şi orga (1708) sunt de factură barocă.

 


Publicitate

Postaţi un comentariu