Andreea Suciu: „Am ajuns la catedră admirând oamenii speciali care mi-au predat în liceu”

„Premiile obținute de-a lungul timpului mă onorează, dar nu fac din ele o carte de vizită”, Andreea Suciu, profesoară de limba engleză / Foto: Dan Bodea

Ne primește în biroul de la etaj. Ușa încăperii e tapetată atât în exterior, cât și în interior cu o mulțime de afișe. Acestea nu sunt altceva decât vocea dosarelor stufoase pline de  documentații care au dus la câștigarea și implementarea numeroaselor proiecte europene pe care Andreea Suciu, profesoara de limba engleză, împreună cu echipa Colegiului Tehnic „Ana Aslan” le-au gândit în ultimii nouă ani. Sunt tot atâția ani de când Andreea face parte din echipa școlii, dar 14 de când a predat prima dată. Andreea a fost considerată de către Gala Societății Civile Tinere din România organizată de către Ministerul Tineretului și Sportului cel mai bun profesor tânăr în 2015, iar în decembrie 2017, unul dintre proiectele sale a fost desemnat cel mai bun proiect Erasmus +. Cu toate că munca îi este apreciată și premiată, adevărata satisfacție e tot cea de la catedră, acolo unde se produce magia, acolo unde elevii sunt formați pentru viață.

A vrut să fie medic

Când a absolvit școala generală, Andreea își dorea să devină medic. Astfel, și-a ales cel mai bun liceu din Arad care i-ar fi oferit pregătirea necesară viitoarei cariere. Dar, la un moment dat, ceva s-a schimbat în sufletul său.

„Surpriza a fost ca în liceu să găsesc modele de oameni care m-au făcut să mă răzgândesc. Nu mai voiam să dau la medicină pentru că mă îndrăgostisem de limba română, de limba engleză și implicit de modul de predare al profesorilor mei. De la aceștia a pornit totul. Am ajuns la catedră admirând, din bancă, oamenii speciali care mi-au predat în liceu și care mi-au schimbat radical viața”, povestește Andreea.

Aceasta se consideră și acum o norocoasă pentru că și-a dat seama că se identifică perfect cu meseria de profesor. Este de părere că unul dintre motivele pentru care elevii sunt debusolați e exact acest motiv: imposibilitatea de a se identifica cu școala pe care o aleg.

„Trebuie să faci alegeri motivate. E cumva în responsabilitatea noastră, ca profesori să educăm în privința aceasta. În primul rând să înțelegem ce le place elevilor, iar de acest lucru nu îți dai seama decât dacă ajungi să îi cunoști. E greu, pentru că petrecem puțin timp cu ei în afara orelor, dar nu imposibil. De exemplu, majoritatea elevilor noștri merg mai departe la USAMV, la Facultatea de Inginerie a Mediului, la Facultatea de Chimie, dar unii, pentru că s-au implicat în câte un proiect extracurricular, au ajuns fie fotografi, comunicatori etc. adică au ajuns să profeseze în domenii total diferite, tocmai pentru că au avut ocazia să își dezvolte astfel și alte laturi pe care poate nici nu știau că le au. Cred că dacă în programele școlare ar fi cuprinse mai multe ore dedicate acestui aspect, lucrurile ar fi mult mai simple și mult mai clare”, este de părere Andreea.

Pentru tânăra profesoară, meseria de dascăl este mai mult decât o profesie, pentru că, de la catedră, prin felul său de a fi, de a preda, de a relaționa, șlefuiește și formează caractere. „Pe lângă profesorii mei, m-a motivat în alegerea mea pasiunea de a-i descoperi pe oameni și de a-i ajuta să se dezvolte. Oamenii sunt cea mai frumoasă resursă în care poți să investești”, consideră aceasta.

În cei 14 ani de învățământ, a reușit să descopere toate tipologiile de elevi, astfel că acum nimic nu i se mai pare greu. Doar provocator.

„În primul meu an de învățământ am fost profesor la Liceul de Informatică «Tiberiu Popoviciu», unde aveam numai clase de liceu și o singură clasă de a șasea. Între mine și unii elevi erau doar patru ani diferență. Mă uitam la ei și erau foarte proaspete în minte amintirile din perioada mea de liceu, iar faptul că am avut o clasă foarte unită și frumoasă, m-a ajutat să îi cunosc mai repede pe ei. Cred că pentru un licean cel mai important lucru este să îl valorifici, să îi arăți că îl apreciezi ca pe un adult. Dacă îi dai unui adolescent o responsabilitate, acesta o consideră un privilegiu. Când am văzut că nu mai erau motivați, i-am rugat pe fiecare în parte să predea 10 minute. Ei se credeau plecați deja din liceu și am ales să îi motivez astfel. Fiecare a ajuns pe rând la catedră. Mi-ar plăcea să aflu dacă cineva a și rămas la catedră între timp”, povestește Andreea.

Foto: Andreea Suciu

Lumea proiectelor

După perioada liceului, Andreea a rămas în concediu de maternitate, perioadă în care a învăţat să relaţioneze şi cu copiii mai mici, chiar de la cei trei copii ai săi. Întoarsă în învățământ, a predat atât la Colegiul Tehnic „Ana Aslan”, cât și la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, după care, din 2010 a rămas doar la C.T. „Ana Aslan”. Aici a descoperit oportunitățile oferite de proiectele europene și nu a stat pe gânduri. „Am aplicat pentru o bursă la Oxford și am fost singurul profesor din România care a fost acceptat. Era o școală de vară pentru profesorii de limba engleză. M-am simțit foarte măgulită, dar mi-am dat seama că am niște costuri de suportat și că nu mi-aș permite, astfel că m-am hotărât să aplic pentru o bursa individuală Comenius. Mi-am completat formularul de candidatură și am avut surpriza să fie câștigător. Așa a început călătoria mea în lumea proiectelor. Am primit o finanțare individuală. Mi-am zis ulterior că dacă se pot obține astfel de finanțări, de ce să fie doar pentru mine, de ce să nu fie și pentru școală? Astfel, cu sprijinul direcțiunii am depus primul Comenius. Erasmus+ este urmașul proiectelor de genul Comenius și Leonardo da Vinci. Tot acest tăvălug a început să curgă frumos pentru că s-a aprobat și acel proiect. A fost un proiect dedicat claselor primare care se axa pe literatura populară a țărilor partenere. Au fost opt țări partenere. Fiecare școală făcea un scenariu după un basm și apoi o piesă de teatru. A fost o bucurie! Copiii de atunci sunt elevi la liceu. E frumos să vezi cum se dezvoltă în timp. Au devenit oameni echilibrați și cred că și prin faptul că au avut ocazia să se implice în astfel de proiecte”, consideră Andreea.

Următorul proiect Comenius a fost dedicat liceenilor, prin care aceștia își dezvoltau abilitățile de comunicare, de lidership, de voluntariat etc. „Am văzut ce impact au aceste proiecte asupra elevilor și profesorilor. Toate aceste schimburi de experiență sunt exemple de bune practică. Conferința Training for Life este alt proiect drag în cadrul căruia patru lideri din domenii diferite au venit să le împărtățească povestea lor de succes. Math Around Us a fost primul nostru proiect Erasmus+. Acest proiect îi învață pe elevi cum anume se aplică practic matematica în diverse domenii. Ne mândrim cu faptul că suntem coordonatorii europeni ai mai multor proiecte. Am pornit de la nevoile elevilor și credem că acest lucru e cel mai important. Dacă ești atent și asculți, ei îți spun de ce au nevoie. Feedback-ul după fiecare proiect a fost unul pozitiv. «Îți faci prieteni pe viață», așa mi-au spus copiii, iar eu îi cred. Suntem un nucleu de școli din UE format în urmă cu șase ani și an de an aducem alte școli. Copiii, dar și profesorii ajung să cunoască alte culturi. Copiii fac ore în cadrul școlilor partenere, ore bazate pe tematica proiectului”, explică Andreea.

Două proiecte pentru 2018

Anul acesta, Colegiul Tehnic „Ana Aslan” a câștigat alte două proiecte care se desfășoară în paralel. „Primul se numește «FOCUS» și e axat pe teme de dezvoltare personală. Îl implementăm în toată școala, la orele de dirigenție. Fiecare școală parteneră propune trei lecții. Suntem cinci școli partenere. Celălalt proiect se numește Our Common European Tale și este axat pe literatură. Elevii fac scenarii pe care le pun ulterior în scenă”, explică Andreea.

În timpul mobilităților din cadrul proiectelor, aceasta a obervat stima scăzută a elevilor români: „Majoritatea se tem că nu se vor descurca. Ajung acolo și văd că de fapt toți elevii, din toate școlile, sunt la fel de timorați ca ei, în prima zi. Apoi ajung să lege relații, să vorbească și pe măsură ce comunică, înfloresc. Îi vezi din ce în ce mai încrezători în ei. Bineînțeles că se compară unii cu ceilalți, dar învață foarte multe”, explică Andreea.

Sisteme digitale

Cu toate că a ajuns să cunoască cel puțin zece sisteme de învățământ în ultimii ani, Andreea consideră că România nu ar putea împrumuta un sistem care funcționează în altă parte, ci doar anumite principii: „Am descoperit sisteme flexibile, care ofereau autonomie atât managementului școlii, cât și pe plan educațional sau administrativ. Vorbesc aici despre sistemul danez, dar în general sistemele nordice sunt cele mai lăudate. Finlanda are cei mai fericiți elevi și profesori și cele mai bune scoruri Pisa. Dar întotdeauna depinde cu ce comparăm. Ei au găsit ceva ce funcționează pentru ei. Nu cred că un sistem finlandez s-ar plia pe identitatea poporului român. Acolo, elevii nu mai au cărți sau caiete, fiecare merge la școală cu un laptop. În școala lor sunt mai multe prize decât bănci și multe spații pe care noi le-am numi de relaxare. Profesorul explică în 15 minute, după care ei rezolvă pe grupe cerințele. Ca român, te gândești că sunt într-o continuă pauză. Sistemul lor funcționează și au rezultate așa. Nu cred că noi, ca români, am putea fi atât de disciplinați. Putem lua anumite principii și putem să le aplicăm”, consideră Andreea.

Cu toate că atât tehnologia, cât și resursele materiale sunt importante, profesoara consideră că educația nu este constrânsă de anumite resurse. „Cred că trebuie să vedem ce avem în jur și să lucrăm cu ce avem, pentru că întotdeauan este mai mult de o singură soluție la o problemă. Nu trebuie să fim pozitivi la extremă, dar nici opusul. Cred că trebuie să fim realiști cu inițiativă. Însuși scopul educației este să te învețe să găsești soluții, să fii mai bun”, spune aceasta.

„Școala nu e doar un simplu transfer de informații, școala e un cadrul în care poți să te formezi, să te transformi și să găsești cea mai bună versiune a ceea ce poți fi tu la un moment dat. Și mergând mai departe, ce poți face tu mai departe pentru societate. E un circuit: cât investește societatea în elevi, atât vor da și ei înapoi. Nu poți să scoți mai mult decât ai investit”,  Andreea Suciu, profesoară limba engleză. / Foto: Dan Bodea

Oameni de calitate pentru învățământ

I-ar plăcea ca sistemul romînesc să investească în primul rând în oameni de calitate. „E vorba despre eterna discuție: «Cine ajunge profesor? Cei care nu au reușit într-o multinațională?» Nu, nu e așa. Sunt foarte mulți oameni care ajung în învățământ din pasiune. Ar trebui căutate acele persoane. Dacă vrem să schimbăm educația, trebuie să începem de la modelele pe care le oferim elevilor noștri. Cred că baza materială nu este atât de importantă, pentru că orice primărie investește bani în școli. Putem să avem mobilier foarte frumos, dar dacă omul din față nu știe să rezoneze cu elevii, totul e degeaba. Eu cred că studenții cei mai buni și creativi trebuie să fie atrași spre învățământ. Cred că trebuie să ne concentrăm pe scopul nostru de a educa și pe ce fel de oameni vrem să livrăm societății. Nu trebuie să uităm de asemenea că o mare influență în formarea adultului de mâine, o are familia. Nu poți să fii omul deplin dacă aștepți doar școala să te formeze. Primii ani îi petreci în familie, iar acolo ar trebui să descoperim o metodă prin care toți elevii să beneficieze de un comportament pozitiv. Nu știu dacă e doar senzația mea, dar societatea așteaptă prea mult de la școală și prea puțin de la părinți. Când se dau rezultatele, se spune că e vina școlii. Poate e și vina părinților”, consideră profesoara.

Provocări

Iubindu-și meseria, nimic nu e greu. „Fiecare vârstă vine cu provocările ei, dar dacă reușești să îi motivezi, să găsești acel buton, se transformă totul în jur. Să descoperi acel buton e singurul lucru complicat, adică să descoperi cu ce anume rezonează fiecare. Dacă te gândești la cei mici, e clar că trebuie să te joci cu ei și să îi faci să învețe fără să își dea seama. Nu cred că funcționează la cei mici listele de cuvinte. Engleza trebuie învățată conversațional, natural, așa cum învățăm să vorbim acasă. E frumos că e o materie care te lasă liber”, spune Andreea.

Cum își „cucerește” elevii?

Teacher consideră că o relație sănătoasă și frumoasă cu elevii se construiește în timp. Nu există rețete secrete sau formule magice. „Nu îmi propun că fiu drăguță când merg la oră. Nici nu îmi propun să fiu rea. Ei mă cuceresc pe mine și mă uimesc de multe ori, fapt pentru care le sunt recunoscătoare. Nu fac nimic special. Cred că e ca în viața de zi cu zi: nu trebuie să îți propui să cucerești oamenii din jurul tău. Elevii dacă vin la ore și învață, e meritul lor. Înseamnă că undeva s-a format o punte și ne înțelegem bine. Asta nu înseamnă că nu primesc și note rele. Relațiile sunt una și cunoștințele sunt alta. Avem examene, așa că ei știu că oricât de mult ne zâmbim unii altora, există partea aceea de corectitudine de la care nu ne abatem și fiecare își face partea. Partea mea e să merg pregătită la oră și să nu fiu morocănoasă, în rest, totul vine de la sine”, spune doamna profesoară.

Cărțile, cei mai buni prieteni

Fiind copil singur la părinți, cei mai buni prieteni ai Andreei au fost cărțile. „Acestea mi-au influențat mult gândirea și felul de a fi. Am avut o perioadă în care devoram câte un autor. A fost o etapă de Blaga care mi-a dezvoltat foarte mult sensibilitatea, a fost o etapă a romanelor polițiste, care mi-au dezvoltat mult logica, a fost o etapă în care am citit literatură rusă și care a dat o anumită profunzime unor percepții pe care le aveam despre oameni, despre societate, despre Dumnezeu, despre credință, despre umanitate, a fost o perioadă în care am citit multă filosofie, iar acum citesc alternativ de toate: literatură de specialitate, dar și literatură pentru copii, pentru că dacă ai trei copii trebuie să te pui la punct cu toate basmele”, spune Andreea.

Ca modele, înainte de profesorii săi, un model demn de urmat a fost mama sa. „Dacă aș fi măcar jumătate din ceea ce este mama, lumea ar fi mai bună”, spune aceasta.

Postaţi un comentariu