Galerie foto: Monumentul spațial de la Tăușeni se descompune

Alexandru Chira/Foto: Dan Bodea

La 35 de kilometri de Cluj, în comuna Bonţida, într-o localitate izolată unde doar 60 de locuitori îşi mai trăiesc viaţa în mod autarhic, cel mai mare ansamblu monumental de artă în aer liber din ţară, întins pe 4 hectare, stă în paragină, lăsat pradă hoţilor şi oamenilor de reacredinţă.

Alexandru Chira, un maestru al utopiei, cum se autodefinea, a scos din anonimat zona în urmă cu 20 de ani, când a început să ridice pe dealurile din Tăuşeni lucrarea sa monumentală „De-semne spre cer“, socotită cea mai importantă lucrare contemporană de acest tip din ţară. La  un de la  moartea sa, ansamblul neterminat ridicat pe locul pe care, copil fiind, încercase să construiască o rampă sofisticată de lansare spre  lună şi care l-a ajutat doar să-şi rupă  mâna, este supus degradării şi uitării.  În prezent o tabliţă ruginită întâmpină puţinii vizitatori cu cuvintele „Nu uitaţi, urcând acest deal, aduceţi cu voi o cană sau o cantă cu apă, goliţi-o în Fântâna Oglinzii. Apa izvorului se va întâlni cu apa cerului şi împreună- adâncul pământului şi al cerului – vor naşte scara curcubeului, a înălţării de pe urmă”. Singurii paznici sunt acum melcii, care urmează calea pe potecile cu rol iniţiatic şi tractorul cu roţi de fier, abandonat în faţa casei părinteşti de la poalele dealului, unde se află expuse picturi din colecţia personală a lui Alexandru Chira.

„Îl cunoşteam pe Alexandru Chira. Este minunat ceea ce s-a întâmplat acolo, semnificaţia lucrării e profundă. Păcat că trebuie să moară un artist ca să devină cu adevărat cunoscută opera sa. Cultura nu pare să fie considerată o prioritate, lucrurile se reportează la nesfârşit. Este ca o cămaşă frumoasă pe care o îmbrăcăm în zi de sărbătoare, o punem la spălat şi uităm apoi de ea în dulap” – prof. univ. dr. Radu Călin Solovăstru, rectorul Universităţii de Artă

Omul care aduce ploaia. Lucrarea este dedicată oamenilor locurilor şi tuturor celor care nu au uitat să viseze şi ştiu încă să spere. Cele 16 subansambluri (Casa Păstorului, Oglindă pentru semănător, De-semn de Punte, Casa Pasăriii de Foc, Model pentru Curcubee, Fântâna Oglinzii cu Memorie, Oglinda cu Memorie, Oglindă pentru Reflectare, Două Proiecte de Drum, Clopotele Tăcerii, Icoană pentru Ploaie şi Curcubeu, Icoană Rotativă pentru Mesaje, 12 Icoane Senzoriale, Trepte (Scara) Semănătorului, Drum Ritualic şi Poteci de Iniţiere) care sunt şi 16 versuri dintr-un posibil poem-angrenaj intitulat „De-semne pentru ploaie şi curcubeu”, au înfăptuit o minune.

În 1994, în momentul sfinţirii locului unde urma să înceapă construcţia, poate, preluând rolul de căi de comunicare cu universul, instalaţia de elemente policrome ce urma să invoce ploaia şi curcubeul, pentru hrana pământului şi bucuria lui, a adus, după ani de secetă, ploaia. Ultima lucrare la ansamblu a fost făcută în toamna lui 2010, când,   la subansamblul Casa Păstorului, unde exista doar uşa, s-au construit şi casa din cărămidă, şi cupola. Şi totul s-a oprit aici. Următorul pas ar fi fost construirea unui platou pe dealul din faţă, unde este aşa-numitul „ochitor”, din acel punct se vede tot ansamblul. În 2011, înainte cu două săptămâni de moarte sa, aflat în ultimul stadiu al bolii care l-a răpus, Alexandru Chira vine pentru ultima dată în satul natal şi la lucrarea sa de suflet.

CV Alexandru Chira
Alexandru Chira (1947-2011) se naşte în satul Tăuşeni.  Este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”- Bucureşti, secţia pictură, în 1972. Are zeci de lucrări expusAe în expoziţii naţionale şi internaţionale, participă la simpozioane şi câştigă numeroase premii între care Premiul pentru Pictură UAPR (1993 şi 1999), Premiul Internaţional pentru Artă Contemporană (1994), Premiul Academiei Române pentru Arte Plastice (1996) şi Ordinul Meritul Cultural în Grad de Comandor acordat de Preşedinţia României (2004)
Lucrarea fără sfârşit. Proiectul de la Tăuşeni trebuia să fie doar începutul, de aceea se mai cheamă şi „lucrarea fără sfârşit” , însă din cauza lipsei de fonduri şi ulterior a morţii artistului, imposibilul nu a mai devenit posibil, construcţia a rămas în stadiul în care se află şi în ziua de azi. Proiectul trebuia să se extindă „din deal în deal până-n Viena”, platoul de la Tăuşeni să fie doar staţia-pilot sau „kilometrul zero”, cum îi plăcea artistului să-l numească, şi să devină un proiect al intergrării prin artă în Europa. De ce Viena? „Pentru că ea reprezintă simbolic vechea capitală culturală a Ardealului. De la Viena, pe verticală, pe principiul razelor unei umbrele, proiectul se va deschide virtual, în toate direcţiile. Din deal în deal înseamnă cel mai îndepărtat deal vizibil de pe dealul meu din Tăuşeni şi pe acelaşi principiu toate subansamblurile proiectului care urmează poartă generic numele de relee informaţionale senzoriale. Nişte informaţii care primesc, să spunem, în termen mai larg informaţii din neant, le prelucrează la staţia mea privată şi le trimit înapoi în univers. ”, spunea Alexandru Chira.” „De-semne” este de fapt un joc de cuvinte între termenii „a desena” şi „a de­semna”, artistul dorind să iden­tifice un loc şi spaţiu, devenind din ceva concret un poem spaţial tridimensional.

Salvatorii. O mână de oameni (Fundaţia Alchira, Primăria Bonţida, S.C. Tehnofavorit Bonţida, S.C. Turnătoria Metalul Cluj) s-au mobilizat să strângă fonduri mână de la mână şi să recondiţioneze ansamblul monumental, să-i asigure pază şi să-l introducă în circuit turistic, alături de Castelul din Bonţida. La un prim calcul ar fi nevoie de 30.000-40.000 de lei şi în doi ani ar putea să fie redeschis publicului în mod oficial. Anul trecut s-au solicitat şi au fost aprobaţi 200.000 de mii de euro din fonduri europene, doar că mai trebuie făcute anumite proiecte ca banii să fie primiţi, de exemplu proiecte care să includă şi şcoala din sat sau posibilitatea ca studenţii la Arte Plastice să poată face practică acolo.

„Mă simt dator faţă de fratele meu, pentru că altfel, la fel cum se fărâmă grâul la moara de măcinat, aşa s-ar pierde şi monumentul acesta. Sunt implicat sufleteşte şi mă bucur că ne unim şi salvăm de la o moarte sigură opera fratelui meu. Trebuie să semănăm un interes local şi naţional, să ştie generaţiile viitoare.”, spune Ştefan Chira, fratele artistului.

„De-a lungul timpului, în această zonă, partea culturală a rămas în ceaţă. Doresc personal să iasă mai mult în relief. Având în vedere faptul că, deocamdată, sunt primar în comuna Bonţida, am şi un pic de putere pe această ramură a culturii, a promovării culturii în această zonă. Astfel, se ridică inclusiv nivelul de comunicare şi nivelul de trai. Prin prezenţa vizitatorilor în zonă, promovăm aşezările de aici. Comuna Bonţida are un atu, pentru că avem castelul care e emblematic şi prin el vrem să dezvoltăm şi alte puncte de atracţie turistică”, spune Emil Cărhaţ, primar al comunei Bonţida.

Speranţă - Localnici în aşteptarea turiştilor
Petre Fuia are 64 de ani şi este un fiu al satului Tăuşeni, economist de meserie, se bucură alături de ceilalţi locuitori la aflarea veştii că monumentul ar putea fi  restaurat. „Nu o să mai fim izolaţi de lume, o să ne mai caute oamenii şi pe noi”, spune Fuia. În 2006, în pivniţa casei, săteanul şi-a deschis pentru plăcerea personală, un bar atipic. Nu s-a gândit atunci să facă o afacere din asta, deşi consătenii îl întrebau: „Petrişor, aici o să ne vinzi rachiu?”. Acum el speră că va deveni loc de oprire pentru viitorii turişti, pentru care special, pe lângă vinurile din producţie proprie,   a inventat un cognac „tare, de 48 de grade, în care am pus boabe de cafea şi stafide, pe care le ţin la macerat o lună”.

„Acest monument unic în Europa, având în vedere stilistica sa, are după mine o filosofie unică, este realizat într-o zonă deosebită şi trebuie pus în valoare din punct de vedere turistic. Este o datorie de suflet din partea mea, fiind cetăţean al comunei Bonţida, asta mă determină să mă implic în remedierea şi dezvoltarea lui şi de a reuşi apoi să-l facem cunoscut atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Până în toamnă vom porni lucrările, vom repune la locul lor cele două piese recondiţionate deja (n.r. cele două Păsări de Foc), apoi în maxim doi ani sper să fie totul gata, inclusiv amenajarea spaţiului de cazare pentru turişti, şi să începem acţinea de promovare prin mass-media, să organizăm vizite. Pentru asta va trebui să găsim o persoană bine pregătită, pentru că nu e treabă simplă şi la prima vedere e greu de înţeles simbolistica monumentului”, spune Viorel Haitău, director S.C. Tehnofavorit.


Publicitate

Postaţi un comentariu