Nu dai cu „Banu” când e vorba de rugby

Analiză 

Centrul echipei de rugby masculin ”U” Prodvinalco, Alexandru Banu, a fost convocat la echipa naţională a Ungariei, pentru participarea la meciurile din cadrul Cupei Europene a Națiunilor. Alexandru Banu are 27 de ani şi a făcut cunoştinţă cu balonul oval la 16 ani, la Timişoara. A fost achiziţionat de Universitatea Cluj imediat ce a terminat junioratul, iar între 2010-2012 a evoluat la Esztergomi Vitezek, în Ungaria, alături de care şi-a trecut în palmares două cupe şi un titlu de campion în ţara vecină. A revenit la echipa sa de suflet, „U” Cluj, în aprilie 2012. A urmat o accidentare cumplită din cauza căreia a fost la un pas să-şi încheie prematur cariera sportivă. A revenit în iarbă, în Liga a III-a, a strâns din dinţi şi a placat tot ce i-a ieşit în cale. Azi, Alexandru Banu este internaţional al Ungariei.

România? N-a fost să fie…

Pentru orice sportiv să-și reprezinte țara în competițiile internaționale este un vis. A visat și Alexandru Banu să joace în tricoul cu frunza de stejar în piept, dar cea mai mare dorință a lui a fost îndeplinită doar parțial, în vremea junioratului. Acum, la 27 de ani, Alexandru îmbracă tricoul echipei naționale, dar a Ungariei. Ambițios, tenace și puternic, Alexandru nu este genul de jucător care să facă doar act de prezență în teren. Nici nu ar avea cum. În rugby jucătorii luptă umăr lângă umăr. Dacă ești la pământ, cineva va fi acolo să suplinească scurta ieșire din joc. Dcă cel de lângă tine cade, ”tu” vei fi acolo să acoperi breșa temporară. Sunt principii care fac din rugby-și o specie aparte de sportivi. Alexandru Banu se încadrează perfect în principiile amintite. Soarta l-a lovit atunci când totul părea să fie ”prea frumos”. Ajunsese titular în echipa Universității Cluj, iar eseurile lui au produs euforie printe susținătorii echipei. A venit însă, o accidentare pe care nu și-o dorește niciun sportiv. Ruptură a ligamentelor încrucișate posterioare. O operație complicată și o lungă perioadă de recuperare   care i-a pus la încercare credința în propriile forțe. După o jumătate de sezon (2015) în Liga a III-a, la CS Mănăștur, Alexandru a fost rechemat le echipa lui de suflet, ”U”, iar evoluțiile bune au atras atenția oficialilor federației de la Budapesta, care l-au convocat la echipa națională a Ungariei, pentru meciurile din Cupa Europeană a Națiunilor.

„Vestea convocării la echipa națională a Ungariei am primit-o de la menegerul echipei Bogdan Cantor <<managerul echipei Universitatea Cluj n.a.>>. Bine, mă știau de foarte multă vreme pentru că am jucat în Ungaria, la  Esztergomi Vitezek, am luat campionatul şi Cupa, nu eram chiar un necunoscut. E adevărat că a trecut ceva vreme de când am jucat eu în campionatul Ungarie, dar cu foști colegi și staful clubului unde am evoluat am ținut legătura și o mai țin și acum. Mai mult am avut plăcerea sa fiu vizitat de ei când mă aflam la un spital din Ungaria unde am fost operat de ligament. Cum nu am apucat să joc în echipa națională de seniori a României, n-a fost să fie, am fost eligibil pentru naționala Ungariei și, sincer. Mă bucur că pot să joc pentru Ungaria. Am trăit vremuri bune în această țară și poate că era momentul să trecem la următorul nivel”, povestește Alexandru. Nu este nici primul, nici ultimul român care a îmbrăcat tricoul echipei naționale a Ungariei. Chiar la Universitatea Cluj încă mai evoluează Daniel Gheța care are în palmares o prezență în naționala din țara vecină. Ungaria face parte din a treia grupă valorică a Cupei Europene a Naţiunilor, alături de Cipru, Lituania, Letonia și Andora.

Momentul de cumpănă

Până să ajungă internațional al Ungariei și să redevină om de bază la Universitatea Cluj, Alexandru Banu a trecut prin momente grele. Accidentarea suferită în 2013 l-a scos din ”circuit” nu mai puțin de opt luni de zile. În momentul în care a putut să pună piciorul în pământ a înțeles că este departe de nivelul celorlalți colegi de echipă. S-a gândit să renunțe, și chiar a stat departe de rugby o vreme. Apoi s-a întors. A acceptat să se antreneze cu echipa a doua a Clujului, CS Mănăștur, iar alegerea s-a dovedit a fi înțeleaptă. Antrenament după antrenament, Alexandru și-a recăpătat încrederea în forțele proprii. A devenit revelația ligii a treia, și-a ajutat noii colegi să crească de la meci la meci, iar el a renăscut din propria-i cenușă. Nu s-a dat la o parte, nu s-a speriat de iminența unei noi accidentări. A jucat așa cum știa că trebuie să o facă pentru a redeveni acel Alexandru Banu, centru Universității Cluj.

„Acum mi-e destul de ușor să vorbesc, dar a fost o perioadă în care numai eu știu ce a fost în sufletul meu. Am trecut printr-o operație de ligament încrucișat posterior, iar ulterior a trebuit să stau departe de teren o lungă perioadă de timp. Am revenit în iarba dar la scurt timp, din nou, a început o perioada grea pentru mine am întâmpinat mai multe accidentări una după alta care m-au descurajat și aproape mi-au încheiat cariera. Am făcut o pauza de câteva luni pentru că mi-am propus lucrul acesta, simțeam că am nevoie de timp să fiu eu cu mine, dar nu am reușit sa stau departe de balonul oval. Am reluat antrenamentele alături de CS Mănăștur, iar acest lucru m-a ajutat să prind din nou încredere. Apoi, evoluțiile mele  bune m-au readus în prima divizie la Universitatea Cluj”, rememorează Alexandru.

„Noi nu vom abdica niciodată de la principiile sub care își desfășoară activitatea Clubul Sportiv Mănăștur. De la început ne-am propus să fim o structură sportivă care să de-a șanse tuturor celor care vor să facă sport, să joace rugby. Alexandru Banu este un model pe care ar trebui să-l urmeze și alți jucători care au trecut prin momente similare. Unii se accidentează și nu mai au puterea mentală să revină, alții nu acceptă ideea de a juca la un nivel mai mic. Așa e în viață, unii vin, alții se duc. Noi suntem bucuroși că am contribuit, puțin, sau poate mai mult, la recuperarea unui sportiv valoros. De astfel de caractere are nevoie sportul românesc”, a completat Lorin Cantor, managerul CS Mănăștur.