Vișan scriitorul

Poezia și gândurile lui Dorel Vișan sunt precum autorul lor: robuste, calde și pline de înțelepciune; un jurnal, liric și de idei, al stărilor fundamentale pe care le trăiește un om în căutarea Sensului vieții și Rostului lumii.

Și în poezie, și în eseuri, și în atitudine, marele nostru actor este înțeleptul de serviciu al societății românești, o societate care a căzut și nu se mai poate ridica. Iar când România de azi își va conștientiza propria prăbușire, abia atunci maestrul Vișan va fi înțeles, vorbele lui de duh vor fi ascultate și poeziile lui profunde, rostite.

Prestația scriitoricească a lui Dorel Vișan este la fel de serioasă precum cea actoricească. De aceea, apariția unei antologii de poeme, „Cântece pentru glas și toacă”, și a unei cărți de eseuri, „Cine-i păzește pe paznici? Gânduri de zi și de noapte”, e necesară în spațiul cultural românesc. Textele din cele două volume „funcționează” precum aparatele de purificare a aerului: ele luptă împotriva intoxicației Spiritului.

Nu este numai un poet autentic, ci și un fin cititor îndrăgostit de poezie. Și acum dau din casă: în fiecare zi, Dorel Vișan învață o poezie pe de rost. Cu siguranță, din „rațiuni” profesionale și ca exercițiu mintal, dar dincolo de aceste motive, acțiunea zilnică de memorare a unui poem mi se pare cel mai frumos elogiu pe care un cititor îl poate aduce poeziei.

Nu mai vorbesc de lectura poemelor și a meditațiilor sale, care este un spectacol magnific: timpul se oprește, spațiul încremenește și rămâne singura realitate, versurile și confesiunile, care întemeiază Grația.

În calitate de editor, vă îndemn să îl citiți pe Vișan scriitorul.

P.S. Recentul volum, „Cine-i păzeşte pe paznici? Gânduri de zi şi de noapte”, se va lansa  vineri, 24 ianuarie, ora 14.00, la Centrul de Cultură Urbană Cluj-Napoca – Casino.

Vasile George Dâncu, Editura Școala Ardeleană