Dezonoranta relaţie a Clujului cu COVID 19. Suma tuturor epidemiilor

Caius Chiorean, redactor-șef Transilvania Reporter

În plină stare de urgenţă globală, când la Cluj este stabilizat pacientul român cel mai grav afectat de infecţia cu coronavirus, medicii de la Spitalul judeţean sunt nevoiţi să lupte şi pe alt front. Oraşul a fost lovit cu furie de gripa comună. Incidenţa cea mai înaltă a îmbolnăvirilor, fără victime deocamdată, este la copii, în timp ce patru persoane în vârstă au murit. Numărul cazurilor diagnosticate este de peste cinci ori mai mare decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Şi asta în pofida faptului că s-a înregistrat un uşor avans al vaccinărilor. Pur şi simplu pare prea târziu să se intervină după atâţia în care autorităţile medicale au fost inhibate să ţină situaţia sub control.  

Sunt deja mai multe decenii de când pseudoştiinţa şi propaganda antivaccin au infectat sistemele de sănătate, paralizându-le, în folosul virusurilor şi a altor patogeni. Epidemia actuală de gripă vine în succesiunea celei de rujeolă de la finele anului trecut, care a omorât zeci de oameni în întreaga ţară. Reapariţia rujeolei după o perioadă de restrângere prin vaccinare, la fel şi incidenţa agresivă a gripei, sunt consecinţele mai multor decenii în care gândirea magică a câştigat teren în defavoarea ştiinţei în tratamentul şi prevenirea bolilor. Manifestarea acestor boli este în corelare cu avansul luat de pseudoştiinţa medicală, o plagă care s-ar putea extinde şi noilor veniţi în lumea epidemiilor. Reziduuri ale teoriilor conspiraţiei desfăşurate în jurul vaccinării sunt vizibile şi în criza provocată de coronavirus, deşi acum e neîndoielnic că doar persoane cu gândirea alterată mai pot contrazice însemnătatea expertizei ştiinţifice. Dacă există în continuare toleranţă pentru bizarerii, poate că asta se întâmplă pentru că am fost martorii atâtor epidemii şi ne-am obişnuit cu ideea că ele trec, într-o formă sau alta. Totuşi, acest fapt nu ascunde realitatea inconfortabilă că şi la Cluj există un focar de pseudoştiinţă. Antivacciniştii sunt foarte vocali aici; mai mult, e de amintit că „revoluţia românească a muşeţelului” a fost stârnită de apariţia unei cărţi de popularizare a riscurilor vaccinării scrisă de un medic clujean şi răspândită ulterior ca o Biblie a contraştiinţei în domeniul medical.

Desigur că mişcării antivaccin nu îi poate fi imputată apariţia noului coronavirus care a aruncat planeta în incertitudine. În schimb, dezinformările antivaccin riscă să îngreuneze identificarea unui remediu şi să prelungească criza. După cum arată  Anthony Fauci, imunologist celebru şi șeful Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase din SUA, procesul de dezvoltare a vaccinului anticoronavirus se dovedeşte „foarte dificil şi foarte frustrant”, în pofida optimismului unor echipe de cercetători care s-au aventurat să anunţe că l-au descoperit. Producţia de vaccinuri depinde de investiţiile câtorva companii farmaceutice uriaşe la nivel global, singurele care au instalațiile și tehnologia de producție pentru fabricarea în masă și distribuirea la nivel mondial a unui vaccin. Iar acestea, spune Fauci, nu sunt prea dornice să se implice. Odată cu amplificarea mişcării antivaccin, ele au devenit atât de costisitoare şi cu risc ridicat încât multe companii au renunţat să le mai fabrice. Din 1980, inclusiv în zilele noastre, guvernul Statelor Unite despăgubeşte din fonduri federale persoanele care dovedesc că au fost afectate în urma vaccinării, tocmai pentru a stimula industria farmaceutică să continue să dezvolte aceste produse vitale. Chiar şi aşa, multe companii consideră în general mai rentabil să investească în medicamente de consum zilnic pentru diferite afecţiuni. (Să spunem că şi proiectul noii legi a vaccinării din România prevede ca despăgubirea celor care, eventual, vor suferi reacţii adverse să fie făcută de stat)

În cel mai optimist scenariu, dezvoltarea vaccinului anticoronavirus poate fi accelerată până la 12-18 luni, şi asta folosind expertiza obţinută în timpul epidemiei de SARS din 2003. Noul virus, cunoscut ştiinţific ca SARS-CoV-2 (COVID-19 e numele bolii) e înrudit cu SARS şi cu MERS, celelalte două coronavisururi cu care oamenii s-au confruntat recent. Spre deosebire de bolile cauzate de acestea, rata de fatalitate COVID-19 e mult mai mică. Paradoxal, aceasta este principala cauză care a stârnit alarma mondială. Virusul a suferit modificări şi s-a adaptat organismului uman astfel încât să nu-şi ucidă decât arareori gazda, maximizându-şi perioada de viaţa şi răspândirea. Totuşi, virusul a generat maximă îngrijorare la nivel mondial nu în ciuda acestei mortalităţi scăzute, ci din cauza acesteia. Versatilitatea îl face foarte greu de contracarat şi îi îndeamnă pe unii savanţi să se teamă de o infectare pe scară largă a planetei. Dacă sute de milioane de oameni se vor îmbolnăvi atunci e neîndoielnic că nu vor mai putea fi aplicate măsurile de restrângere luate astăzi, cu costuri sociale şi economice care le par multora nejustificate. Nu poţi interna şi carantina o fracţie din populaţia lumii. În caz de pandemie, omenirea va trebui să se acomodeze cu noul virus, aşa cum a făcut-o şi cu virusul gripal. Ar fi  încă o dovadă că umanul nu s-a desprins de regnul animal. Dar, mai îngrijorător decât această reconfimare a lui Darwin, e faptul că SARS CoV-2 a virusat şi bursele internaţionale, în ceea ce pare a fi prima transmitere infecţioasă de la animal la om şi apoi de la om la maşină. Consecinţele sunt la acest moment greu de anticipat pentru specia care a intermediat transferul.  

1 Comentariu

  1. M_Dan_Liviu says:

    Stim ca vaccinarea poate fi salvatoare in majoritatea cazurilor, insa exista banuiala ca fortele malefice care conduc lumea vor sa ne rareasca prin vaccinare cu ceva care sa ne imbolnaveasca sau sa ne sterilizeze. Nu este neincredere in vaccinare, ci in autoritati.

Postaţi un comentariu