Clujul, Luna și becurile: Lights On Romania, când arta nu se teme de lumină 

Un eveniment care a răsărit parcă din senin și care a transformat Clujul într-o planetă în jurul căreia timp de 45 de zile au orbitat mai multe luni, Lights ON Romania a însemnat pentru mulți dintre noi „o trezire neașteptată la artă”. O iarnă cum nu a mai cunoscut Clujul până în 2018, asta au dorit să ofere organizatorii Lights On Romania prin instalațiile inedite de lumină, unele aduse în premieră la Cluj-Napoca, altele realizate special pentru acest eveniment, pe care le-au integrat într-un circuit de artă contemporană în spațiu public.

A rezultat un eveniment care a generat multă emoție și tot atâta uimire, multă forfotă pe rețelele de socializare și multe discuții despre rolul artei în spațiul public. A funcționat ca un magnet pentru public, având în vedere că peste 1000 de oameni au participat la 42 de tururi ghidate în șase săptămâni, oameni interesați să afle povestea instalațiilor și a orașului, fără să mai amintim de sutele de oameni care au stat minute bune la coadă pentru a vedea și a fotografia Luna din Biserica Piariștilor. Misiune îndeplinită pentru organizatori, am putea spune, însă precum expresia cu o floare nu se face primăvară, lucrurile nu sunt atât de simple atunci când îți dorești schimbarea percepției publice cu privire la nevoia artei în spațiul public.

Am stat de vorbă cu Andi Daiszler, organizatorul Lights On Romania și cu Daniel Popescu, responsabil cu viziunea artistică din spatele evenimentului, pentru a afla care sunt planurile pe termen lung pentru ceea ce se va numi Light Art Festival și de ce este bine să critici administrația unui oraș, dar să vii și cu alternative.

Care a fost contextul în care a apărut Lights ON Romania?

Andi Daiszler: Pentru cei care nu știu, proiectul inițial a apărut sub forma unui concurs de idei ce viza iluminatul public festiv și apoi extins prin componenta unui circuit al instalațiilor de lumină. Ediția din 2018 a venit din nevoia de a crește vizibilitatea concursului, pe de o parte și de cealaltă parte din nevoia de a ne implica personal în implementarea anumitor proiecte rezultate în cadrul concursului. Simțeam că putem să ne asumăm mai mult și să demonstrăm că atunci când proiectele sunt implementate așa cum o cer artiștii, soluțiile pot aduce un plus de valoare în spațiul public. În urmă cu vreo patru ani discutam despre anumite lucruri pe care mi-aș dori să le schimb în oraș și identificasem atunci beculețele de sărbători. Eram în 2015, după o iarnă foarte „albastră”. Atunci am avut o primă ediție a concursului pe care anul trecut am extins-o și în Timișoara. Tot 2018 a fost momentul când am ieșit din zona de confort pentru a organiza circuitul instalațiilor de lumină sau ceea vom numi de acum înainte Light Art Festival, mai exact un mod de a arăta cât de interesante pot fi viziunile artiștilor implementate în anumite contexte din oraș. Credem că am reușit să marcăm o iarnă cum nu au mai fost altele la Cluj și rezultatele au fost peste așteptările noastre și ale multor oameni, în ideea în care puțină lume a înțeles de la început ce se întâmplă, ce înseamnă o instalație de lumină, sau de ce este ea importantă.

Care este de fapt definiția unei instalații artistice de lumină?

Daniel Popescu: Instalațiile sunt acele lucrări mai greu de definit pentru un public larg, în comparație cu formele „clasice” de exprimare artistică precum pictura, sculptura, desenul, etc., deoarece sunt foarte dependente de context, pot integra mai multe medii, deseori fiind lipsite de o graniță clară în raport cu alte tipuri de artă. În general, instalațiile de artă au caracter tridimensional și transformă percepția asupra spațiului, mai precis comunică cu mediul în care sunt amplasate, sunt site-specific, temporar sau permanent. Specific, instalațiile din sfera Light Art folosesc lumina ca mediu principal de expresie. Fie că este vorba de o instalație care produce lumină, ori prin jocul de lumini sau manipularea acesteia se creează o lucrare, lumina este purtătoare de mesaj. De exemplu, poți avea sculpturi care luminează sau proiecții, poți experimenta cu lumina controlată și umbrele produse, sunt multe forme care pot fi propuse, este important mediul înconjurător. În artele vizuale, lumina este un ingredient principal, totul este perceput prin intermediul ei, prin urmare, Light Art, instalațiile de lumină și alte noțiuni asociate sunt în continuare greu de definit chiar și în mediul academic, mai este nevoie de cercetare și consens. Din acest motiv, noi ne dorim cu atât mai mult să le aducem în spațiul public pentru a fi mai bine înțelese, experimentate pe viu, decât să le explicăm teoretic.

Cum s-a întâmplat întâlnirea dintre voi pentru proiectul Lights On Romania?

A.D.: Știam despre Daniel că este preocupat de subiect și am aflat mai târziu că lucrează la un doctorat pe această temă. Mi-a spus că își dorește să investim în artiști locali care lucrează cu această formă de artă. Am început să discutăm.

D.P.: În urmă cu doi-trei ani am devenit tot mai mult interesat de light art ca fenomen artistic și așa am ajuns să particip la diferite evenimente în Europa care tratează acest subiect, de la conferințe, la festivaluri de lumină în sensul clasic. Tot mai mult îmi doream să se întâmple așa ceva și la Cluj. Andi inițiase deja concursul Lights On, eu începeam să mă specializez pe partea de insight artistic și atunci ne-am completat foarte bine. De prin aprilie 2018 am început să ne unificăm viziunile.

Iar la finalul anului avea să se concretizeze un festival nou. 

A.D.: Da. Prima ediție în cazul oricărui festival este de regulă o ediție pilot. Noi am mers pe ideea de a contacta foarte mulți artiști din străinătate să vedem dacă ne putem permite cerințele lor. Eram într-o nișă necunoscută, nu aveam idee cât costă o instalație ca realizare, ca producție, ca transport. A trebuit să dialogăm mult cu oamenii la care ne gândisem și am făcut lucrurile foarte diferit față de multe alte evenimente similare la prima ediție. Cumva a funcționat. I-am avut alături de noi pe mulți artiști importanți precum Leonid Tishkov, Alaa Minawi, Luke Jerram, dar și pe sociologul specializat în festivaluri ale luminii, Manuel Garcia-Ruiz.

D.P.: În același timp, am încercat să nu ne abatem de la câteva principii importante pentru noi. Știam că vrem să investim și în artiști locali, să urmărim impactul asupra publicului, să avem un circuit al instalațiilor accesibil care să fie deschis cât mai multor categorii de public, să respectăm mediul, să implicăm comunitatea. Andi și-a dorit tururi ghidate, eu mi-am dorit implicare din partea cât mai multor parteneri locali. În final a fost un experiment foarte reușit pentru artiștii care nu au mai făcut ceva la o asemenea scară, dar și pentru public. Un element specific al instalațiilor de lumină este că se plimbă din festival în festival. Sunt festivaluri care variază ca mărime sau ca durată, unele sunt foarte mult axate pe video mapping, pe proiecții pe clădiri, altele sunt bazate pe instalații sculpturale, fizice, altele au un traseu care se desfășoară pe apă, altele se întâmplă doar în locații care vor să reactiveze spații mai puțin puse în valoare, altele doar în piețe centrale. În acest moment, în lume, sunt în jur de 300 de locuri diferite în care sunt organizate astfel de festivaluri ale luminii și fiecare continent are specificul lui. La bugetul pe care noi îl aveam a trebuit să excludem cele mai scumpe variante.

Ați urmărit ca instalațiile să aibă un anumit standard?

A.D.: Nu neapărat. De exemplu, pe artistul Alaa Minawi îl țineam minte din Amsterdam când eu am văzut pentru prima dată ce înseamnă un festival al luminii. Printre lucrările de acolo era și My light is your light realizată de el și când a venit timpul să căutăm artiști pentru festivalul nostru l-am contactat să vedem ce ar putea face pentru Cluj. Așa a rezultat Hand in hand, a cincea lucrare din cariera artistică a lui Alaa Minawi.

Ați ales o perioadă destul de lungă de desfășurare a festivalului. De ce această variantă și nu un festival de week-end?

A.D.: Ca perioadă de desfășurare noi ne comparăm cu orașe ca Amsterdam, Londra (Canary Wharf), sau Lausanne ale căror festivaluri ale luminii se desfășoară pe durata a câtorva săptămâni, comparativ cu Fête des Lumières din Lyon care durează patru zile, sau Spotlight din București care se desfășoară tot pe durata a patru zile.

D.P.: Pentru noi a fost cumva mult mai natural să expunem într-un interval atât de lung de timp în ideea în care publicul nu știa la ce să se aștepte.

Cum a fost să vă angajați în cea mai „riscantă” formă de festival chiar de la prima ediție, mai exact să va asumați responsabilitatea de a construi de la zero majoritatea instalațiilor?

A.D.: Este foarte dificil să construiești o instalație artistică de lumină în condițiile în care fiecare instalație transmite altfel emoția. Luna lui Luke Jerram din Biserica Piariștilor am adus-o de departe, Private Moon tot de departe, Forest spirits a fost construită și implementată aici, de Primărie, în rest The Tunnel, Hand in hand, Mi-e dor de tine, Fallen Star, Endless Light Column, au fost construite aici în urma schițelor și machetelor furnizate de artiști. Am căutat echipe de oameni care să le poată construi. Cel mai greu a fost să construim instalațiile și să le promovăm din același buget așa că majoritatea fondurilor au fost folosite pentru definitivarea construcțiilor. Am încercat să le avem cât mai bine realizate și atunci am sacrificat zona de promovare. Nu am avut atât de multe afișe cum ar fi trebuit, sau publicitate plătită. Ne-am bazat că pe faptul că instalațiile odată amplasate vor avea puterea lor de a atrage publicul. A funcționat foarte bine această strategie în cazul instalației Mi-e dor de tine care cred că a fost prima care a atras atenția orașului că se întâmplă ceva altfel. A funcționat la fel de bine instalația Forest Spirits și, bineînțeles Museum of the Moon, principalul punct de atracție, moment în care ne-am dat seama că a fost bine că nu am investit foarte mulți bani în promovare pentru că deja începeau instalațiile să ne promoveze.

Ați simțit în vreun moment că situația v-a scăpat de sub control?

A.D.: La un moment dat foarte multă lume a devenit interesată de ceea ce am reușit să facem, în special de luna din biserică. Măsurile de securitate nu au fost atât de bine luate în considerare și am fost depășiți de situație. Dar totul s-a reglat ulterior.

D.P.: Cred că aceste momente în care te vezi depășit de situație depind și de public și de contextul în care expui astfel de instalații. Dacă publicul știe cum să se raporteze la o instalație artistică, dacă știe ce înseamnă un spațiu de cult, atunci are o anumită conduită. Ceea ce vom face în edițiile următoare este să investim mult mai mult în mediere culturală și în familiarizarea publicului diverse modalități de exprimare artistică.

Cum a funcționat relația cu administrația locală? Cât de cooperantă a fost?

A.D.: Dacă privim acum în urmă, putem răsufla ușurați că lucrurile au decurs în parametri normali. Atât noi, cât și factorii de decizie am învățat foarte multe lucruri din această primă ediție, ceea ce înseamnă că în edițiile următoare toată lumea va fi mai relaxată la „masa negocierilor”. Fiind o ediție pilot, oamenii nu înțelegeau exact despre ce este vorba și de acolo au apărut anumite discuții. Cred că nici noi nu le-am comunicat foarte exact așteptările sau ce reprezentau de fapt instalațiile. Astăzi, dacă ne întoarcem la masa discuțiilor, toată lumea va înțelege mai ușor rolul unor astfel de instalații și de ce este important să fie accesibile publicului și cuprinse într-un circuit turistic.

D.P.: Este foarte clar că oamenii din administrația orașului au avut nevoie să se convingă cu proprii lor ochi că acele instalații sunt benefice pentru oraș, pentru starea oamenilor, pentru cifrele pe care orașul le poate aduce suplimentar față de ceea ce se întâmplă în acea perioadă a anului. Multe orașe au început să se definească printr-un anumit tip de eveniment și de aceea am vrut să fim cât mai convingători cu această primă ediție.

Pentru următoarea ediție vă schimbați strategia de organizare?

A.D.: Cred că la următoare ediție ne dorim ca lucrurile să fie făcute din partea noastră mai bine. În primul rând, vrem să reducem ca durată de timp desfășurarea evenimentului. În al doilea rând, am avut la prima ediție anumite acțiuni de vandalism la care au fost expuse unele instalații și poate vom crea un perimetru mai ușor de controlat și de verificat. Ne dorim în continuare să implicăm comunitatea locală, atât din Cluj cât și din afara Clujului. Primim deja cereri din partea artiștilor care vor să colaboreze cu noi, dar îi luăm în considerare și pe cei care au fost deja în festival.

D.P.: Cred că pentru această nouă ediție vom încerca să investim energie în definirea sufletului evenimentului, mai exact să clarificăm care sunt valorile festivalului. Ne vom concentra și pe partea de mediere culturală pentru public în vederea formării lui și educării lui, ne vom axa și pe investirea în artiști locali, de la cunoștințe, la oportunități, la profesionalizarea lor. A expune în spațiul public pentru o perioadă lungă presupune elemente pe care trebuie să le iei în considerare în momentul realizării unei lucrări. Astfel, vrem să devenim un fel de academie pentru artiștii care lucrează cu instalații de lumină și prin noi să găsească o oportunitate de expunere și o rampă de lansare pentru cariera lor. Ne-am dori ca instalațiile construite la Cluj să fie expuse anul acesta în alte orașe de pe glob, să creăm un fel de diplomație culturală.

În ce măsură urmăriți ca viitoarele instalații să egaleze succesul pe care l-a avut Museum of the Moon? Simțiți un fel de presiune în acest sens?

A.D.: Prin Museum of the Moon am creat, fără să ne propunem, o anume așteptare. Eu cred însă că publicul va găsi mereu ceva de pus pe Facebook sau pe Instagram. Ce ne dorim este ca mesajul artistic să te ducă cu gândul la ceva mai mult. Arta te ajută să găsești întrebările potrivite și atunci ai ocazia să te dezvolți ca societate. E esențial ca pe lângă caracterul de entertainment să existe ceva mai mult, o substanță pe care Lights On să o reprezinte, să fim mai mult decât un bec aprins în noapte. Ne-am dat seama că putem activa cauze sau teme de interes social prin intermediul instalațiilor. Ne dorim și să menținem viu și concursul de idei pentru iluminatul public de sărbători.

D.P.: Cred că nu este benefic să măsurăm succesul în funcție de dorințele publicului. Eu sunt de părere că festivalul educă publicul, nu publicul educă festivalul. Încercăm mai degrabă să aducem lucruri variate, să punem în contexte noi lucrările și artiștii, în așa fel încât publicul să fie provocat în diferite moduri. Să trăiască o experiență. Căutăm să avem o combinație între lucruri care să stârnească ecouri în societate, care să transmită un mesaj, să investim în artiști tineri, să schimbăm prin exemplul vitrinelor concepția despre cum ar trebui să arate străzile orașului. Încercăm să definim un mediu care să nu depindă de factori externi, ci să se evolueze prin suportul comunității și al artiștilor.

După tema Centenarului de anul trecut, ce urmează anul acesta?

A.D.: Tema viitoarei ediții va fi Conștientizarea (Awarness). Suntem în căutare de artiști, de instalații, discutăm cu autoritățile și cu partenerii noștri. Vrem ca ediția a doua să fie mult mai bine organizată, mai structurată și mai eficient prezentată publicului. Nu vom avea un număr foarte mare de instalații pentru că vrem să fie asimilate în mod corespunzător. Bugetul nu crește de la an la an pe cât ne-am dori.

D.P.: Instalațiile de lumină aparțin unui mediu costisitor comparativ cu alte arte. Trebuie avute în considerare asigurările, transportul, logistica, onorariile, bugetul pentru lucruri neprevăzute. Vorbim de instalații care costă zeci de mii de euro. Din acest motiv vom încerca să aducem și artiștii care au creat acele instalații scumpe, să organizăm workshop-uri pentru studenți și asta ca parte a componentei educaționale în care vrem să investim. Vom crea și parteneriate cu universitățile și cu studenții care își pot aduce contribuția, dar și cu Ordinul Arhitecților, cu mass media sau cu alte sectoare care pot fi aduse împreună prin intermediul luminii.

Ce planuri aveți pentru concursul de idei legat de iluminatul public festiv?

A.D.: Vrem să implicăm mai multe administrații locale. Tot ce s-a realizat la Cluj-Napoca și la Timișoara în anii trecuți vine să întărească faptul că orașele au nevoie de astfel de resuscitări. Suntem în dialog cu mai multe administrații, însă lucrurile se desfășoară diferit de la o administrație la alta. Fiecare își planifică în alte moduri iluminatul festiv. Cert este că trebuie găsit cadrul cel mai bun în care artiștii se pot exprima. Și nu doar artiști, ci și designerii, arhitecții care propun idei și concepte și care au o viziune. Poate fi un schimb de bune practici între orașe.

Cât de greu este să schimbi mentalități?

D.P.: Avem de recuperat acei ani în care nu am fost educați de timpuriu să îmbrățișăm arta, în care copiilor nu le-a fost prezentat universul creativ în care pot trăi. De aceea credem că este cu atât mai important ca instalațiile pe care le propunem să aducă și elementul de interacțiune. Aproape orice lucrare ajunge să fie interactivă într-un fel sau altul. Depinde și de public cum se raportează la astfel de lucrări. Anul trecut, instalația Private Moon a avut partea de interacțiune pentru cei care și-au dorit să ducă Luna în propria casă sau în propriul biroul. Tunelul a fost și el interactiv. Publicul poate ajunge la concluzia că este normal să treci în fiecare zi pe lângă o lucrare care transmite ceva, sau care te inspiră, însă este nevoie de timp.

A.D.: Mai sunt în Cluj și alte inițiative care au aceeași misiune, axate însă pe alte nișe artistice. Jazz in the Park sau Jazz in the Street sunt astfel de exemple. La fel poate fi considerat și TIFF care an de an a activat diverse zone prin cinematografe în aer liber sau prin alte expresii artistice în spațiul public. Este esențial ca tot ce se întâmplă să prindă rădăcini pentru ca atunci când cineva se gândește să facă o statuie în oraș să aibă în caietul de sarcini și alte moduri de expresivitate artistică, nu doar busturi sau personalități călare.

[stextbox id=’custom’]

Lights ON Romania este un proiect al asociației Daisler al cărei scop este organizarea de evenimente sub forma unor experimente urbane menite să testeze diverse soluții creative de creștere a calității vieții în comunitate.

[/stextbox]