Kebab românesc, narghilea și belly dance în cadrul primul club indian oriental din Transilvania

Medicul Danish Ashraf a adus la Cluj o mică parte din cultura indiană în cadrul primului club indian oriental din Transilvania. Acesta a deschis de curând, în centrul Clujului, un club ce reunește cele mai importante ingrediente ale unei seri indiene reușite: mâncare tradițională, narghilea și belly dance. Cele trei elemente se completează de minune, fapt pentru care localul a primit o denumire care să le înglobeze pe toate: Camel. Mai mult decât atât, aici se pot servi două specialități indiene românizate.

Primul dintre acestea, Kebabul românesc, dorește să devină un preparat la fel de apreciat precum sarmalele sau mămăliguța, cele două mâncăruri tradiționale cu care românii se mândresc chiar și peste hotare. Kebabul conține frigărui de pui, legume, sosuri preparate de bucătarii pakistanezi ai localului cu condimente importate din India. Înainte de a fi fript, puiul este „tratat” cu un sos special cu condimente și este lăsat la macerat timp de 48 de ore, pentru a căpăta o aromă specială. De fapt, rețeta acestui preparat este una specifică zonei în care s-a născut patronul, Taj Mahal. „De ce l-am botezat românesc? Pentru că românii nu au altă mâncare tradițională în afară de mămăligă și sarmale. Am zis să scoatem pe piață nou produs românesc, dacă prinde piața”, spune acesta.

 

Iar pentru că orașul de pe Someș l-a adoptat când a decis să urmeze medicina în România, acesta a „botezat” un alt preparat BBQ Cluj Tikka. Felul de mâncare „clujean” conține piept de pui ușor picant, sos Tikka și cartofi prăjiți. În lista localului se regăsesc peste 20 de varietăți de Kebab alese cu grijă din cele existente pe piața culinară din India. „La noi sunt peste 500 de feluri de Kebab. Aici, în România, când spui kebab, lumea crede că e vorba de shaorma. Nu e același lucru. Fiecare kebab are rețetă specială. Facem peste 200 de feluri de kebab de pui, dar fiecare are gustul său specific. Folosim de asemenea carne de vită, carne de porc nu prea”, explică Danish Asraf.

Acesta a venit la Cluj în urmă cu 13 ani pentru a urma facultatea de medicină. „Ideea de a deschide acest club mi-a venit încă din 2004, când eram student. Între timp am terminat facultatea, am plecat la muncă în Germania, m-am întors și mă tot gândeam ce ar trebui să fac ca să prindă pe piață. Anul trecut am tras linie, am renunțat la medicină și m-am ocupat de proiectul acesta. M-am ocupat și de alte lucruri. Am exportat diferite produse. România are într-adevăr potențial, numai că oamenii nu au încredere unii în alții”, spune acesta.

De la bal, la spital

Cu toate că pentru moment a agățat în cui halatul de medic, nu a uitat într-un totul de profesia care l-a transformat într-un veritabil ardelean. Își dorește ca pe viitor să construiască în Cluj, un spital. Este conștient că este dificil să adune un asemenea capital, dar nu se dă bătut. „Nu voi renunța pentru că acesta este domeniul meu. Strângerea de fonduri pentru spital este călătoria mea”, spune acesta. A început cu „balul” pentru a finanța spitalul. Și într-adevăr, fiecare seară petrecută la Camel Club poate fi un adevărat bal oriental. Clienții vin, se așează la masă, comandă. Dintr-o dată, fumul aromat al narghilelei se dă la o parte. Dansatoarele nu au nevoie de nicio prezentare. Trec printre mese ca niște nimfe viu colorate, plutind spre „scenă”. Ajunse aici, basmul se transformă într-o adevărată nebunie. Andreea poartă un costum albastru din mătase accesorizat cu bănuți, lănțișoare și  mărgele strălucitoare pe care ți-e greu să le urmărești în timpul dansului. Victoria este îmbrăcată în negru. Desculță și acoperită cu un voal de mătase, aceasta este o adevărată apariție. Toate podoabele, dar și voalul participă la mișcările pline de senzualitate, care definesc dansul. Secundele devin lungi pentru mișcările șoldurilor care se mișcă în ritmul alert al muzicii.

Shakira și Jade au dansat la Cluj

Andreea este una dintre cele două angajate permanente ale localului.„Eu am învățat în liceu belly dance. Ne pregăteam pentru concursul de miss cu fetele și ne-am făcut o trupă. La televizor se difuza Clona și ne-am inspirat de acolo. Apoi, am exersat de una singură. Am dansat la nunți, fratele meu bate la tobă, iar acum am ajuns aici. Nu e greu, dar trebuie să îți placă. Dansez mai serios de doi, trei ani”, a spus Andreea, cea care poate oricând să dea o probă pentru rolul lui Jade, protagonista telenovelei Clona.

Victoria Cormoș este studentă la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, secția Canto.  „Dansez de la vârsta de șapte ani. Acum am 22. Nu pot să spun că sunt expertă, nu am făcut niciun curs în acest sens, întotdeauna mi-a plăcut muzica orientală. Am văzut primul belly dance la Shakira. Eram mică, mă uitam la televizor și m-am dus repede la oglindă și am început să exersez. I-am arătat mamei ce pot să fac, iar apoi am început să merg la concursuri, în Oradea. Sunt din Valea lui Mihai. Nu este aceasta profesia mea, dar nu mă las pentru că îmi place foarte mult. Există cursuri, în Cluj am văzut că există multe posibilități pentru cei care doresc să învețe, dar eu nu mă duc. Fac acest lucru din plăcere și cred că mă descurc. Nu am ajuns încă în India, dar dacă mă ajută Dumnezeu mi-ar plăcea să vizitez lumea. Pe viitor vreau să rămân în domeniul muzical. Încă nu sunt 100% convinsă că voi face operă, deși îmi place foarte mult, pentru că sunt puțin mai rebelă”, spune aceasta.

Chiar dacă unele persoane consideră că acest tip de dans este mult prea provocator și ar putea strica reputația unei domnișoare, Victoria nu se lasă intimidată de cei cu astfel de prejudecăți. „Depinde cine privește și ce are persoana respectivă în cap. Este un dans exotic, nu pot să spun că este senzual. Ce s-ar putea spune atunci despre salsa, rumba sau tango? Fac și tango argentinian care este chiar senzual. Belly Dance-ul este un dans exotic. Vin aici ca într-o familie, dansez din când în când și îmi place”, explică tânăra.

Dansul se încheie, iar narghileaua își reintră în drepturi. „Narghileaua nu merge fără belly dance. India este țara de origine a narghilelei, după care a fost preluată și de alte civilizații. La început nargileaua era realizată din argilă. Acum este și din bronz, fier sau oțel. S-a schimat cu trecerea timpului”, explică Danish Ashraf. Dacă ar fi să recomande, ca medic, unul din cele trei ingrediente specifice unei seri indiene reușite, aacesta ar alege fără dubii dansul din buric. „E cel mai sănătos!”, glumește acesta.

Urmăriți în continuare o galerie foto realizată de Dan Bodea.