Cheesecake-ul, din Grecia Antică la Cluj

Sărbătorile  îti vin „la pachet” cu arome de cozonaci și prăjituri mai mult sau mai puțin tradiționale, mai ușoare sau mai încărcate de calorii, cu multe creme sau cu ciocolată. În acest peisaj dominat de rețetele bunicilor se insinuează, încet, un desert care a cucerit lumea relativ recent, deși are o istorie de câteva secole: cheesecake-ul.

Desert din Antichitate

Vorbim despre prăjitura cu brânză care se regăseşte în bucătăriile multor popoare, în nenumărate variante, interpretată în funcţie de cultura şi tradiţiile fiecăruia. În principiu, această prăjitură are două sau trei straturi: baza este formată din biscuiţi sfărâmaţi – de obicei biscuiţi graham sau digestivi -, „corpul” principal şi cel mai gros este constituit din brânză moale, fină, ouă şi zahăr, iar deasupra se poate pune (sau nu) topping, un sos de fructe sau de orice altceva, în funcţie de preferinţe. Prăjitura se poate prepara şi fără topping, fiind uneori servită alături de fructe proaspete sau simplă. Datorită faptului că brânza se poate potrivi uşor cu alte arome şi gusturi, cheesecake-ul poate avea topping de fructe de pădure, căpşuni, poate fi combinat cu dovleac, lămâi verzi, castane, nuci, sau acoperit cu frişcă.

Se pare că desertul exista, într-o formă asemănătoare, chiar și în Grecia Antică, înainte ca romanii să o cucerească. Se pare că prăjitura era atât de populară, încât s-a scris și o carte despre arta preparării sale, în acea vreme. Tot de atunci datează și două rețete, a două prăjituri de tip cheesecake, pregătite pentru ritualuri religioase, cu denumiri date de romani: placenta și libum. Dintre acestea, placenta este cea apropiată de cheesecake-ul pe care îl știm noi astăzi. Anticii ofereau aceste dulciuri zeilor, în cadrul ritualurilor, dar și atleților, fiind servite la primele Jocuri Olimpice, în anul 776 î.e.n., potrivit istoricilor.

O versiune mai modernă a reţetei a fost descoperită într-o carte de bucate englezească de la 1390, fapt care i-a determinat pe britanici să îşi asume „paternitatea” desertului. Iar cheesecake-ul de astăzi, pe care îl găsim în majoritatea restaurantelor, are la origine o reţetă dezvoltată în New York, în 1872. Totuşi, cheesecake-ul a fost răspândit în Europa de italieni, iar în America a ajuns abia odată cu imigranţii.

Cheesecake à la Cluj

Astăzi, fiecare ţară sau fiecare regiune are propria reţetă de cheesecake. Diferă mai ales brânza folosită – americanii şi canadienii au cream cheese, în timp ce italienii folosesc ricotta. Noi avem brânza noastră tradiţională de vaci, perfectă pentru pască, de exemplu, sau alte prăjituri cu brânză. Însă, în bucătăriile marilor restaurante, de cele mai multe ori reţeta include cream cheese, după reţeta americană.

Şi la Cluj-Napoca ne putem bucura de cheesecake în diverse variante, în restaurante şi cofetării. Iar de curând am descoperit pe Facebook o pagină numită chiar Cheesecake à la Cluj. Am aflat că în spatele ei se află Bogdan, un clujean de 35 de ani, pasionat de bucătărie.

Bogdan a învățat să prepare acest desert în bucătăria unui hotel de 5 stele din Cluj-Napoca, sub îndrumarea unora dintre cei mai bine cotați chefi locali, în timpul unui stagiu de practică, parte dintr-un curs de bucătari profesioniști. În acea perioadă se întâmpla să prepare și câte cinci cheesecake-uri pe zi – după rețeta clasică. Apoi a început să experimenteze acasă, combinând ingredientele, până când a ajuns, spune el, la „rețeta perfectă.

„Nu poţi să faci cheesecake cu orice tip de brânză. Adică poţi să foloseşti şi brânză obişnuită de vaci, dulce, dar nu va avea acea textură cremoasă, care face din cheesecake un desert fin, savuros”, spune Bogdan. După ce a găsit ingredientele potrivite, a început să introducă şi diverse arome, pentru diversificarea gusturilor.

„Un cheesecake bun nu se face cu ‘prafuri’, acele semipreparate care sunt folosite, din păcate, în multe bucătării sau cofetării. Eu nu folosesc decât ingredinte naturale, inclusiv pentru topping, pe care îl prepar din fructe, proaspete sau congelate”, adaugă el.

De la pasiune la afacere

Probabil că acest secret, folosirea ingredientelor naturale, alături de pasiunea pentru bucătărie şi atenţia la detalii, a dus şi la succesul desertului ieşit din mâinile lui Bogdan. După ce toţi prietenii s-au declarat încântaţi de gustul cheesecake-ului său, mulţi i-au cerut o porţie şi pentru acasă – sau două, sau un cheesecake întreg. Astfel a apărut, mai mult în joacă, Cheesecake à la Cluj, pagina pe Facebook dedicată acestui preparat. Deocamdată, Bogdan îl pregăteşte tot pentru prieteni, dar se gândeşte să îşi dezvolte această pasiune într-o mică afacere.

„Am creat pagina și așa-zisul ‘brand’ Cheesecake a la Cluj ca să testez piața. Am vrut să vedem dacă există interes pentru așa ceva. Nu văd de ce oamenii nu și-ar dori un desert bun, fără prea multe calorii, creat numai din ingrediente naturale. Ar putea să îl comande pentru colegi, la birou, sau pentru acasă, dacă sărbătoresc o aniversare sau un alt eveniment”, spune Bogdan, care a început demersurile pentru a transforma Cheesecake à la Cluj într-o afacere adevărată.

Până acum, în „oferta” clujeanului se găseşte cheesecake clasic, cu topping de fructe de pădure, de zmeură sau de caramel, chocolate cheesecake (cu ciocolată) sau varianta cu ciocolată şi Oreo. Pentru Halloween a experimentat şi un cheesecake cu dovleac, iar încercarea s-a dovedit foarte reuşită.

„Am ‘livrat’ până acum numai pentru prieteni, unii au cerut să le fac și pentru birou, când și-au sărbătorit ziua de naștere. Feedeback-ul a fost doar pozitiv”, punctează Bogdan.