Uniunea Europeană: 28+4 lideri în căutarea unui candidat ideal

Actualul șef al Comisiei, Jean-Claude Juncker, își va încheia mandatul în 31 octombrie. În imagine, Juncker, în timpul unei întâlniri cu tineretul, la Sibiu, în preziua summitului din 9 mai | Foto: Vakarcs Loránd

Eșecul Consiliului European de săptămâna trecută de a nominaliza un nou președinte al Comisiei Europene și aparenta respingere a sistemului spitzenkandidat venită din partea aceluiași for au atras critici intense din partea opiniei publice. Negocierile au continuat săptămâna aceasta, la Bruxelles, dar și la Osaka, unde mai mulți lideri europeni participă la summitul G20.

Pe scurt, la summitul de săptămâna trecută, cei 28 de șefi de state și de guvern ai țărilor membre, reuniți în Consiliul European, nu au reușit să cadă de acord cu privire la numele celui care îi va succeda, de la 1 noiembrie 2019, lui Jean-Claude Juncker, în funcția de președinte al Comisiei Europene. Aparent, cei 28 au ajuns doar la concluzia că niciunul dintre cei trei candidați principali, sau spitzenkandidați, nu întrunește majoritatea de voturi necesară. Cei trei sunt Manfred Weber, din partea Partidului Popular European (PPE), Frans Timmermans, din partea social-democraților (S&D) și Magrethe Vestager, din partea noului grup centrist-liberal, Renew Europe (RE). Majoritatea necesară în acest caz este formată din 21 de țări care să cumuleze cel puțin 65% din populația UE.

Un regres al democrației

Astfel, Consiliul European pare să fi tras pe linie moartă sistemul spitzenkandidat, iar acest lucru reprezintă, pentru majoritatea observatorilor, a reducere a democrației. Asta, fiindcă sistemul spitzenkandidat presupune un candidat principal al unei familii politice europene, care face campanie și se adresează direct publicului. Weber, Timmermans și Vestager au fost capetele de afiș electorale ale celor trei grupuri politice. Electoratul i-a putut asocia cu anumite idei, valori, atitudini și, în funcție de acestea, au putut să voteze, sau nu, partidul național afiliat la respectiva grupare politică. Este un sistem departe de a fi perfect – fiindcă spitzenkandidatul nu a putut fi votat direct decât în țara sa natală – dar oferă măcar transparență. În locul acestui sistem, cei 28 au ales sforăriile din spatele ușilor închise, denumite, elegant, negocieri. Acesta este un regres evident al democrației la nivel de Uniunea Europeană, iar presa internațională l-a sancționat prompt.

„«Mai merge aşa?», trebuie să ne întrebăm. Tocmai ce ni s-a explicat cât de importantă este democraţia europeană şi cum trebuie ea salvată din ghearele populiștilor de dreapta. Nici nu au trecut bine alegerile, că decizia democratică a 200 de milioane de oameni care au mers la urne a fost deja diluată, relativizată, reinterpretată. Este un mod de a le da peste nas alegătorilor şi de a da apă la moară euroscepticilor şi duşmanilor Uniunii”, a comentat corespondentul la Bruxelles al Deutsche Welle, Bernd Riegert.

Decizie așteptată duminică

Negocierile continuă în această săptămână. Candidatul ideal trebuie să-și asigure complicata majoritate în Consiliul European și susținerea celor patru grupuri politice care vor forma majoritatea în noul parlament european. Donald Tusk, președintele Consiliului European, pare să fie negociatorul-șef. Pe de o parte, el s-a întâlnit, luni (24 iunie), cu liderii de grup ai PPE, S&D, RE și al Verzilor. Pe de altă parte, vineri și sâmbătă, el se află în Japonia, la Osaka, la summitul G20, unde participă, ca membri, și cei mai importanți lideri naționali europeni, cei ai Germaniei, Franței, Marii Britanii și Italiei, dar sunt invitați și cei ai Spaniei și Olandei. Apoi, duminică, la Bruxelles, va avea loc un nou Consiliu European, de urgență, care are ca subiect chiar nominalizarea candidatului pentru funcția de top a Comisiei.

Miercuri, înainte de summitul G20, cel mai puternic lider național, Angela Merkel, pare să fi indicat spre variantele Timmermans sau Vestager. „Nu toată lumea în Consiliul European este favorabilă procesului Spitzenkandidat şi, cum preţuim mult relaţia franco-germană, trebuie să acceptăm că preşedintele francez are o opinie diferită de a mea”, a adăugat Merkel. „Sper aşadar să găsim o soluţie care nu respinge procesul Spitzenkandidat, dar care de asemenea permite Europei să fie eficientă”, a conchis ea.

Cum președintele Franței se opune vehement nominalizării lui Weber, reproșându-i acestuia lipsa de experiență administrativă, singurele variante rămase ar fi social-democratul Timmermans și centrista Vestager. Ultima are avantajul de a fi femeie și de a proveni din grupul politic al lui Macron.

Dacă liderii naționali vor reuși să desemneze un candidat, acesta va trebui validat de Parlamentul European, cu majoritate simplă. Pentru a întruni această majoritate e nevoie de susținerea a minim trei dintre cele patru grupuri menționate. Sesiunea de înființare a noului parlament are loc în 2 iulie.

Cioloș, printre negociatori
Liderul PLUS, Dacian Cioloș, care a fost ales săptămâna trecută președintele grupului Renew Europe din PE este unul dintre negociatorii legislativului în chestiunea noului șef al Comisiei. Renew Europe este a treia forță politică în PE. Din partea social-democraților negociază noul președinte, Iratxe García, iar din partea celui mai mare grup, cel al PPE negociază care spitzenkandidatul Manfred Weber, care a fost reales lider de grup. Deocamdată, Cioloș și García au anunțat că nu îl susțin pe Weber, dar lucrurile se pot schimba. Pe lângă postul de președinte al Comisiei se negociază și posturile de președinte al PE, președinte al Consiliului European, președinte al Băncii Centrale Europene și de Înalt Reprezentant pentru Politică Externă.

Postaţi un comentariu