Fortăreața Europa

Refugiați precum cei din imagine (Insula Lesbos, 2015) nu vor mai fi transportați în țări ale Uniunii Europene ci debarcați în centre speciale de primire | Foto wikimedia.org

Președintele Consiliului European, Donald Tusk, propune ca UE să creeze „platforme regionale de debarcare” pentru emigranții care țintesc state ale Uniunii. În aceste tabere, oficialii ar urma să trieze solicitanții de azil, în sensul de a-i diferenția pe cei care au nevoie de protecție și cei care emigrează din motive economice.

Proiectul de hotărâre în acest sens va fi dezbătut de liderii naționali ai UE, în cadrul Consiliului European – forul de decizie suprem al UE – din 28-29 iunie, anunță Politico Europe și EUobserver.com, publicații care au obținut proiectul redactat de Donald Tusk. 

Un mini-summit neobișnuit

Pentru a netezi calea către un acord, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a anunțat miercuri pe Twitter că duminică, 24 iunie, la Bruxelles, va avea loc o reuniune informală pe această temă, cu „un grup de șefi de stat sau de guvern din state membre interesate de găsirea unor soluţii europene înainte de viitorul summit al UE’”. Postarea sa se referă la șefii de guvern din Grecia, Italia, Germania, Bulgaria, Malta, Austria, Franța și Spania. Un astfel de summit restrâns, convocat de președintele Comisiei, nu al Consiliului, este ceva neobișnuit, apreciază cunoscătorii „bulei de la Bruxelles”. În paralel cu demersul lui Juncker, Donald Tusk a trimis proiectul către capitalele UE și va discuta propunerile în cadrul unui maraton de întrevederi și apeluri telefonice.

Soluția de creare a unor tabere de refugiați în afara teritoriului UE a „scăpat” în presă încă de săptămâna trecută, prin vocea cancelarului austriac Sebastian Kurz. Acesta a declarat că Viena colaborează cu un grup de state pentru a elabora o propunere în acest sens. Rolul Austriei este important deoarece această țară se va afla la președinția Consiliului Uniunii Europene cu începere de la 1 iulie 2018, până la 1 ianuarie 2019.

Problema migrației a fost abordată și de liderii german și francez în cadrul întâlnirii pe care au avut-o marți, 19 iunie. Propunerea comună avansată de Angela Merkel şi Emmanuel Macron include consolidarea frontierelor externe ale UE, inclusiv prin transformarea agenţiei Frontex într-o Poliție de Frontieră a Uniunii, şi elaborarea de măsuri pentru ca migranţii să nu poată cere azil în mai multe ţări, ci doar în ţara de intrare. Cancelarul german a cerut de asemenea „susţinerea ţărilor cel mai afectate” de valul migrator, făcând referire în special la Italia, şi a evocat în acest sens, împreună cu Macron, posibilitatea creării unor mecanisme de blocare a venirii migranţilor economici în ţări de tranzit către UE.

Propunerea lui Tusk, apărută în presă în aceeași zi, dezvoltă, practic, cele enunțate de liderii Franței și Germaniei.

Compromis pentru liniștea UE

Măsura este de natură să potolească spiritele în Germania, unde cancelarul Angela Merkel a avut de înfruntat o criză politică generată de ministrul de interne Horst Seehofer, liderul CSU, partid aliat al CDU-ului din care face parte Merkel. Seehofer a amenințat că va introduce unilateral controale de frontieră la granița cu Austria, în vreme ce Merkel a rămas neînduplecată, susținând o soluție comună, europeană, a problemei.

În același timp, acordul ar urma să mulțumească și noul guvern italian, care a adoptat o atitudine fermă împotriva migrației – Italia este țara care se confruntă acum cu cel mai mare număr de migranți – și a refuzat, săptămâna trecută, să permită unui vas cu refugiați să ancoreze în porturile sale.

Introducerea „platformelor de debarcare” devine astfel soluția tipic europeană de a împăca în ultimul moment și capra și varza, respectiv statele care sprijină ideea unor controale mai ferme la graniță, cu cele care susțin că UE trebuie să respecte dreptul internațional și să primească refugiații care au nevoie de protecție.

Libia, Tunisia, Albania, posibile gazde

Ideea de a crea asemenea facilități a fost sugerată de premierul maghiar Viktor Orbán în 2016, și încă de atunci agreată de Italia. La Mediterană, astfel de tabere de refugiați ar urma să fie create pe teritoriul statelor din Africa de Nord de unde se îmbarcă acum migranții, Libia și Tunisia fiind primele nume vehiculate în acest sens, în vreme ce pe ruta de migrație balcanică a fost menționată în spațiul public Albania. La nivel oficial, însă, nu s-a rostit însă niciun nume de stat deocamdată.

Taberele ar urma să fie organizate în colaborare cu Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați şi cu Organizația Internațională pentru Migrație, potrivit proiectului redactat de Donald Tusk. Ideea ar putea atrage după sine critici, și anume că lideri europeni urmăresc să-și externalizeze problema politică prin crearea unor centre destinate persoanelor care doresc să ajungă în UE prin state aflate la periferia blocului, comentează presa de la Bruxelles.

Potrivit proiectului, „aceste platforme ar trebui să asigure o procesare rapidă pentru a face distincția între migranții economici și cei care au nevoie de protecție internațională și să reducă motivația [acestora] de a se angaja în călătorii periculoase”. 

Varianta euroconformă a modelului australian

Propunerea care va fi luată în discuție de liderii Uniunii Europene seamănă întrucâtva cu politica australiană în domeniul migrației. Australia folosește centre de detenție situate în state insulare învecinate, unde îi triază pe solicitanții de azil. Centrele de detenție sunt susținute financiar de Australia dar operațiunile de zi cu zi sunt subcontractate de firme private. Aici intervine diferența majoră față de sistemul propus la nivel european, deoarece „platformele de debarcare” ar urma să fie realizate în parteneriat cu organisme internaționale – Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați și Organizația Internațională pentru Migrație – ceea ce ar elimina orice dubii cu privire la respectarea drepturilor omului în interiorul lor.  

Destinații principale: Germania, Italia și Franța
Potrivit unui raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, publicat miercuri, 20 iunie, țările europene în care s-au înregistrat cele mai multe cereri de azil în 2017 au fost Germania (198.000), Italia (127.000 de cereri) și Franța (91.000). SUA au redevenit anul trecut prima ţară membră a OCDE în ce priveşte cererile de azil, înaintea Germaniei, numărul acestora ajungând la 330.000.

Postaţi un comentariu