EuroNewsletter. Belarus ciao, ciao, ciao

La mulți ani, nouă! EuroNewsletter a fost trimis astăzi pentru a suta oară. Mulțumim celor aproximativ 400 de abonați, care ne citesc regulat sau ocazional. Împreună suntem, sperăm, o micro-comunitate care se încăpățânează să creadă că demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și drepturile omului – adică cele șase principii fundamentale pe care se bazează Uniunea Europeană -, sunt singurele garanții ale păcii și prosperității. Adesea le luăm de-a gata și avem nevoie să ni se aducă aminte, uneori cu brutalitate (remember 10 august 2018), cât sunt de fragile. Iar săptămâna care a trecut ne arată până unde sunt dispuși să meargă cei care sunt privați de ele.

Belarusul, căci despre această țară este vorba în propoziția de mai sus, a făcut agenda europeană în ultimele zile, după ce duminică, 16 august, la Minsk, a avut loc cel mai mare protest de la declararea independenței (video). Reuters a relatat că 200.000 de persoane au ieșit în stradă pentru a cere demisia președintelui Aleksandr Lukașenko, cel poreclit „ultimul dictator al Europei”. În aceeași zi, dar cu câteva ore înainte a avut loc o contramanifestație palidă a susținătorilor lui Lukașenko, aduși cu autobuzul, după o metodă cunoscută și la noi.

Dimineața de după. Luni, a doua zi după protestul masiv, președintele Consiliului European, Charles Michel, a convocat pentru miercuri, 19 august, un summit video al șefilor de stat și de guvern din UE, având în centru situația din Belarus. Tot luni, Lukașenko a vizitat o fabrică de tractoare, pentru un pic de terapie de grup, spera el. Dar, surpriză, muncitorii l-au huiduit la scenă deschisă. Imaginile cu dictatori huiduiți sunt de neprețuit (reportajul BBC, aici, huiduielile, de la secunda 45).

Recapitulare. Președintele Belarusului, aflat în funcție din 1994, refuză să cedeze puterea, după ce susține că a câștigat alegerile din 9 august cu 80%. Alegerile sunt considerate, însă, trucate, de Uniunea Europeană și de majoritatea observatorilor străini. Protestele s-au declanșat imediat după anunțul privind rezultatele alegerilor și s-au remarcat prin brutalitatea cu care au fost reprimate. Trei persoane au murit și în jur de 7.000 au fost încarcerate temporar. Contracandidata lui Lukașenko, Svetlana Tihanovskaia, a fost forțată să părăsească țara, fiindu-i amenințată familia de KGB (așa se numește serviciul secret bielorus). Ea se găsește acum în Lituania. Vinerea trecută, miniștrii de externe ai Uniunii s-au întrunit într-o sesiune extraordinară și au menționat necesitatea unor sancțiuni la adresa persoanelor implicate în reprimarea protestelor din Belarus. În declarația oficială de după reuniune, Uniunea Europeană afirmă fără echivoc că alegerile din Belarus nu au fost nici libere, nici corecte: „Uniunea Europeană consideră că rezultatele au fost falsificate și, prin urmare, nu acceptă rezultatele alegerilor prezentate de Comisia Electorală Centrală din Belarus”.

Acesta este contextul în care miercuri, 19 august, a avut loc videoconferința șefilor de stat și de guvern pe tema Belarus.  Mai jos, ideile principale ale declarației de după summit:

• Alegerile din 9 august nu au fost nici libere, nici corecte; prin urmare, UE nu recunoaște rezultatele acestora
• UE va impune în curând sancțiuni împotriva unui număr substanțial de persoane responsabile de violențe, de represiune și de falsificarea rezultatelor alegerilor
• UE se oferă să medieze alături de OSCE un dialog național, pentru ieșirea din impas.

Declarația întreagă, aici. O luare de poziție similară a avut și președintele Parlamentului European, David Sassoli, aici.

Teama de Maidan. Temerea explicit formulată de observatorii internaționali este de a nu se repeta istoria Maidanului din Ucraina, protest care a dus la invadarea Crimeei de Rusia și la secesiunea de facto a estului filorus. Declarațiile Rusiei despre Belarus sunt deocamdată ambigue, dar denunță poziționarea europeană, ca fiind o ingerință în treburile interne ale Belarus – cel mai cunoscut refren al statelor nedemocratice. Cert este că cele două părți sunt în permanent contact. Astfel, o convorbire telefonică între președintele rus, Vladimir Putin, și Charles Michel a avut loc și joi, 20 august. Tot joi, președintele Franței, Emmanuel Macron,  a propus o mediere europeană între diferiţii actori în criza din Belarus, împreună cu OSCE și Rusia (care nu apare în declarația de după summit). Propunerea lui Macron a fost făcută într-o conferință de presă comunăc cu cancelarul german Angela Merkel.

Lecturi suplimentare. Armand Goșu despre „falanga feminină” a opoziției din Belarus, Ovidiu Nahoi, despre asemănările dintre Belarus 2020 și România 1989 și Carnegie Moscow Center despre cum Rusia s-a săturat de Lukașenko dar nu va permite Minskului să părăsească orbita moscovită.

Clarificare. Înainte de declararea independenței, statul sovietic cu capitala la Minsk se numea RSS Bielorusă. După aceea, numele oficial a devenit Republica Belarus, termen pe care îl folosim, fiind oficial. Pentru locuitorii Belarusului vom continua însă să folosim termenul de bieloruși, încetățenit în limba română. Este aceeși situație cu Birmania/ Myanmar (și nu credem că are cineva în case pisici myanmareze).

Că veni vorba de spațiul ex-sovietic și opoziție: cel mai cunoscut politician rus de opoziţie, Aleksei Navalnîi, se află în comă într-un spital din Siberia, după ce a băut o ceaşcă de ceai în care, potrivit purtătoarei sale de cuvânt, ar fi fost pusă otravă. El este în terapie intensivă la un spital din Omsk și este conectat la un aparat de ventilație artificială. Navalnîi, în vârstă de 44 de ani, s-a simțit rău în timpul unui zbor, iar avionul a făcut o aterizare de urgență la Omsk. El se întorcea la Moscova de la Tomsk, iar ceaiul a fost singurul aliment pe care l-a ingerat.

Salvați de clopoțel. Timișoara va deveni Capitală Culturală Europeană doar în 2023 și nu în 2021, propune Comisia Europeană, și probabil nimeni nu se va opune acestei idei, care se vehicula de mai mult timp în spațiul public. Motivul este pandemia COVID 19, care a dat peste cap programele culturale ale orașelor Rijeka (Croația) și Galway (Irlanda), capitalele de anul acesta, dar, mai ales, a compromis pregătirile pentru capitalele culturale din 2021, respectiv Timișoara, Elefsina (Grecia) și Novi Sad (Serbia). Orașul de pe Bega primește astfel un balon de oxigen, dat fiind faptul că tot proiectul CCE 2021 era deja compromis de scandalurile în lanț legate de Asociația Timișoara 2021, cea care ar fi trebuit să îl gestioneze. Cel mai recent, în 1 iulie, Primăria Timișoara a decis să-și asume derularea programului și să dizolve asociația.

Frate, frate, dar laserul e pe bani. Altă miză europeană, alt scandal mioritic: revista Nature, probabil cea mai prestigioasă publicație științifică din lume, dedică un amplu articol situației în care se află laserul de la Măgurele. Titlul ne scutește de alte comentarii: „Acuzații de corupție macină gazda română a celui mai puternic laser științific”. Povestea pe scurt: institutul de lângă București găzduiește cel mai puternic laser științific, dar unii oameni de știință spun că managementul slab este o amenințare pentru tot proiectul.

Ca să doară și mai tare. „ELI este un megaproiect al UE de 875 de milioane de euro, care construiește trei lasere de cercetare de ultimă generație pentru a stimula știința în Europa Centrală și de Est. Celelalte două amplasamente, din Ungaria și Republica Cehă, vor fi pregătite să își ofere serviciile cercetătorilor din întreaga lume anul viitor. Însă instalația românească, care se numește ELI- NP și este concepută pentru a efectua cercetări de ultimă oră în fotonica nucleară, a rămas în urmă din cauza problemelor cu o componentă cheie, sursa y. (…) Întârzierea înseamnă că România a fost lăsată în afara următoarei faze cruciale a ELI: în luna mai, celelalte două țări nu au inclus România în cererea adresată Comisiei Europene de a forma un consorțiu pentru o infrastructură europeană de cercetare (ERIC), care va adăuga alți parteneri ai UE, pentru a gestiona în cele din urmă ELI”, scrie Nature. Tot textul, în engleză, aici.

Priorități. Infrastructura, mediul și agricultura sunt domeniile principale care vor primi finanțare din fondul european pentru redresare post-pandemie (celebrul instrument de împrumut comun Next Generation EU). Anunțul a fost făcut, marți 18 august, de președintele Klaus Iohannis. România are la dispoziție din acest fond 33,5 miliarde de euro, dintre care 16,8 miliarde de euro sunt granturi (sume nerambursabile) și 16,7 miliarde de euro sunt împrumuturi. Pentru a avea acces la acești bani, fiecare stat trebuie să elaboreze un Plan Național de Redresare și Reziliență. Despre aceasta a fost vorba în anunțul prezidențial.

Europa plătește tabletele elevilor. Executivul a adoptat, miercuri, 19 august, o ordonanță de urgență prin care vor fi decontate din fonduri europene 500.000 de tablete, în valoare de 100 de milioane de euro, cumpărate de autoritățile locale și județene pentru elevi, cu scopul ca aceștia să poată studia online în timpul pandemiei. Totodată, vor fi decontate din fonduri europene achizițiile de materiale de protecție sanitară necesare în școli, în valoare de 50 de milioane de euro, și de containere sanitare pentru localitățile fără apă curentă şi canalizare, în valoare de 25 de milioane de euro.

Friendly fire. 24 din cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene au transmis o notă de protest Statelor Unite, în 12 august, față de presiunile exercitate asupra proiectului Nord Stream 2, iar Washingtonul a replicat că nu acceptă dominația energetică a Rusiei. Protestul a fost transmis prin intermediul unei sesiuni video la care au participat reprezentanții celor 24 de state. Conform unui purtător de cuvânt al Comisiei Europene, a fost vorba de o luare de poziție informală, numită în limbaj diplomatic démarche. Nu este clar dacă România este sau nu printre cele 24. Protestul survine după ce SUA a amenințat, direct sau indirect, cu sancțiuni, mai multe companii europene implicate în construcția proiectului. Cel mai recent caz este o scrisoare semnată de trei senatori americani, care au amenințat un operator portuar german, potrivit Financial Times. Nord Stream 2  este o conductă de gaze naturale din Rusia către Germania, pe sub Marea Baltică.

Off-topic. Brandul german de produse alimentare Knorr, deținut de Unilever, își va redenumi „sosul țigănesc” (Zigeunersauce), vândut în Germania, deoarece denumirea este considerată discriminatorie față de romi, relatează Deutsche Welle. Noul nume va fi „sos paprika unguresc”. Reamintim, PepsiCo a anunțat redenumirea siropului „Mătușa Jemina”, reprezentat de 131 de ani prin fața unei femei de culoare. De asemenea, compania Mars a anunțat că vrea să renunțe la imaginea „Unchiului Ben”, un bărbat de culoare, vârstnic, care se află pe pachetele de orez din anii 1940.

PS: Așa a arătat primul EuroNewsletter, trimis în 5 iulie 2018, către un grup select de fix 49 de destinatari (cu tot cu șefi, colegi, rude, prieteni, cimotii și cumetri).