Misiune îndeplinită: De la arcușul viorii, la zgomotul armelor letale

„Viața nu este simplă deloc și trebuie să faci tot ce îți stă în putere să te descurci”, cu această idee a pornit la drum Bogdan în momentul în care a acceptat un contract la mii de kilometri distanță de casă. Nu i-a fost ușor să ia o asemenea decizie, care îl obligă să stea departe familia lui însă, ascultându-i povestea, îți dai seama că un astfel de om s-a născut anume pentru a rătăci pe cele mai periculoase cărări.

Deși mama lui a încercat să îi descopere potențialul artistic, îndrumându-l să urmeze cursuri de vioară, percuție, canto și chiar dansuri populare, latura sportivă a prevalat în cazul lui Bogdan încă din copilărie. Dar mai mult decât chiar să practice sport, lui Bogdan îi plăcea să se joace cu focul, să conceapă tot felul de instalații artizanale, fiind atras de când era copil de pirotehnie. „Zodia e de vină pentru personalitatea mea”, mărturisește astăzi Bogdan, pe care am avut ocazia să îl cunoaștem la Poligonul de tir din Cluj, unde activează ca instructor atunci când se află în pauza dintre misiuni.

De la București, la Arad

Liceul l-a început în București, iar în 1998 a plecat la Arad, unde a terminat junioratul la rugby și ultimul an de liceu. A intrat apoi la Facultatea de Inginerie „Aurel Vlaicu” din Arad, dorind în același timp să facă și armata, la cerere. „În anul 2000 am plecat din Arad la București, am făcut armata, m-am întors iarăși în Arad, am continuat facultatea și am plecat de acolo pentru că am fost selectat în Serviciul de Protecție și Pază (SPP). În București m-am apucat și de Facultatea de Relații Internaționale”, declară Bogdan. Primul foc de armă l-a tras la 23 de ani când se afla în pregătire pentru a intra în grupuri de protecție și, practic, a luat-o de la zero: a învățat să meargă, să vorbească, să conducă, să tragă. „Ai pistol, ai cartuș pe țeavă, ai o nouă responsabilitate”, explică Bogdan. Printre persoanele publice pe care le-a escortat în perioada când lucra pentru Serviciul de Protecție și Pază din România, au fost Ion Iliescu, Adrian Năstase, Nicolae Văcăroiu, Traian Băsescu sau Călin Popescu Tăriceanu.

Perioada de tranzit

Deși s-a născut, a studiat și a activat în București, Bogdan Ștefan a venit în Cluj, urmându-și soția după căsătorie. A lucrat în sistemul militar timp de cinci ani, dându-și demisia din dorința de a pleca în Afganistan și în Irak. „Se pleca pe partea civilă, nu pe partea militară și, ca urmare, nu era voie să fim activi. Împreună cu o gașcă mai mare am părăsit sistemul dar, când am văzut contractul,  am renunțat. Înapoi în sistem nu ne mai puteam întoarce. Cât a durat tranzitul între plecarea mea din serviciul respectiv și plecarea în misiunile externe, am încercat tot ce s-a putut. Am fost instructor de streetfight la o sală de fitness, după care am avut o sală proprie de aerobic și de box în Cluj pe care, din păcate, am închis-o”, explică Bogdan.

Plecând din București și venind la Cluj alături de soția lui, nu știa pe nimeni. „Am venit cu două genți și atât. Am încercat mai multe colaborări inclusiv cu firme de pază cărora le-am prezentat specializarea mea: arme, muniții și explozibili. Lucrând în contraterorism și fiind subofițer de protecție, față de alte sisteme cum este poliția sau jandarmeria, aveam o altă pregătire de bază, alt sistem de lucrat cu armele”, spune Bogdan.  A fugit de școală „ca dracu de tămâie”, dar după o anumită vârstă s-a schimbat, o dată cu venirea pe lume a copilului său. „Nu aș spune că merg afară să îmi servesc patria, pentru că ar fi o minciună. La noi în țară pe latura profesională se merge foarte puțin, din păcate. Mai demult îmi spuneam că nu voi pleca din țară, dar am încercat tot ce se poate. Înainte să intru în SPP, am lucrat și în șanțuri, fastfood-uri și în cluburi. Dat fiind că am fost crescut doar de mama alături de sora mea, nu a fost ușor. Mama  a încercat să ne îndrepte spre diverse ramuri artistice și sportive. Am făcut vioară, percuție, canto, am fost și călușar. Sora mea a ales latura artistică, este profesoară de pian și eu am ales latura sportivă. Din păcate, nimic nu e stabil și a trebuit să mă adaptez. Când am venit la Cluj am mers în multe locuri, cluburi de fotbal, instituții să îmi ofer serviciile, însă nu a fost interes”, precizează Bogdan Ștefan, care a experimentat la un moment dat și funcția de director de marketing la o clinică de implantologie.

Experiența „externă”

„Aventurile” lui Bogdan pe plan extern au venit în urma unui telefon după ce ratase alte contracte care i se mai oferiseră. În prezent, ceea ce face într-o zonă din lumea a treia și despre care poate vorbi în limita clauzelor contractuale, este serviciu de escortă și de prevenire. „În zona în care mă aflu eu se operează cu foști militari pentru că avem altă pregătire, știm cum să gestionăm situațiile de criză. Este o țară unde oamenii trăiesc la limită, fără apă, fără electricitate. Oamenii sunt foarte expuși acolo, poți să fii tâlhărit, răpit, bătut. Munca noastră nu presupune zile libere, avem momente de repaus, dar lucrezi tot timpul și trebuie să fii pregătit. Noi fiind pe partea de securitate privată asigurăm oameni, bunuri, evacuare în caz de atac, de calamități naturale etc.”, povestește Bogdan, conștient că a căutat întotdeauna să activeze în zonele unde e riscul cel mai mare.

În ceea ce privește adaptarea într-o țară atât de diferită de România, Bogdan spune că nu i-a fost foarte greu. „Avem o sală de sport pentru întreținere și avem noroc cu asta. În rest totul este muncă. Suntem în mijloul unui popor cu o altă mentalitate decât noi, se creează presiuni și există la tot pasul pericole. Este o zonă nesigură și oricând pot izbucni conflicte. Trebuie să fiu pregătit. De trei ani de zile sunt numai în cursuri pe diferite specializări, câte șase luni. Mi-am luat licența pe latura de pirotehnice, demolări cu exploziv și acum fac o serie de cursuri maritime”, mărturisește Bogdan.

Fără a da foarte multe detalii, Bogdan amintește că în urmă cu două săptămâni a fost foarte aproape de moarte, după ce în primele două misiuni a avut malarie. A scăpat cu bine din aceste situații, dar a cunoscut și cazuri mult mai grave de răpire sau alte violențe. „Sunt un om care se detașează foarte repede de orice, dar nu știu dacă este un defect sau un avantaj. Am văzut cum moare omul lângă mine, nu sunt de piatră, am sentimente, dar pe moment caut să gestionez foarte bine situația. Lăsând la o parte latura zodiacală, care îmi modelează personalitatea, sunt și familist, dar pot fi și hitman. Nu i-aș dori însă băiatului meu să treacă prin ce am trecut eu, crescând fără tată” spune cu sinceritate Bogdan. După scurta vacanță pe care o petrece în țară, pentru tânărul în vârstă de 34 de ani urmează o nouă misiune departe de casă.

La Poligonul de tragere

La Poligonul de tragere de pe Calea Baciului din Cluj, Bogdan se ocupă de tot ce înseamnă instructaj și prevenire. Peste 50% dintre clienții săi sunt cei care au joburi de IT-iști, care vor adrenalină sau senzații tari. Mai vin medici, avocați, polițiști, sportivi, oameni politici. „Sunt foarte mulți care vin și trag, posesori de arme letale sau neletale, dar care nu cunosc ce înseamnă să aibă asemenea beneficii”, povestește Bogdan, posesor el însuși al unei arme de fabricație Smith & Wesson. Bogdan a fost angajat al poligonului încă de la început, fiind ales în primul rând pentru calitățile și reflexele sale, dar și pentru modul în care știe să interacționeze cu oamenii.

„La noi nu se aplică vorba aceea clientul nostru, stăpânul nostru. Eu răspund penal pentru ceea ce fac. Clienții nu au foarte multe de spus. Am avut grupuri de 70 de persoane și șase-șapte ore nu am ieșit din poligon și explicații a trebuit să îi dau fiecăruia, indiferent că a tras un cartuș sau 500. Clienții trebuie să înțeleagă faptul că eu sunt conducătorul tragerii. Asculți de mine, de regulile casei. Aici nu te joci, atâta timp cât eu știu ce înseamnă să îndrepte cineva o armă către tine, pe stradă”, povestește Bogdan.

Am asistat la un instructaj pe care Claudiu Fekete, unul dintre instructorii sălii de tragere, l-a oferit unui grup de clienți veniți să experimenteze pentru prima dată trasul cu arma. Un prim sfat pe care îl primesc clienții după ce trec de verificarea actului de identitate, este acela că au de-a face cu arme letale. „În primul rând mă interesează să respectați regulile de siguranță. Nu sunt curios cât de bine trageți în ținte, decât dacă îmi veți spune că vreți să faceți performanță. Prima regulă de siguranță este câ atunci când ai o armă în mână să o tratați mereu ca atunci când ar fi încărcată. Nu îndreptați arma spre stânga, dreapta, tavan sau spre picioare. A doua regulă este ca atunci când ai arma în mână să nu pui degetul pe trăgaci decât atunci când ai ținta în vizor. A treia regulă este să nu așezi arma pe o masă decât atunci când e descărcată. O țineți tot timpul în mână. A patra regulă este să nu vă întoarceți cu arma în mână spre geam. Noi producem accidente, nu armele singure. Orice prost poate folosi o armă, dar neatenția duce la siguranță”, explică unul dintre cei patru instructori ai poligonului, Claudiu Fekete.

În continuare, cursanților li prezintă tehnica tragerii, începând de la poziționarea picioarelor, îndreptarea armei spre țintă, poziția brațelor și tehnica ochirii. „Cu o armă neîncărcată vă pun să ochiți și veți spune că e foarte simplu. După ce pui cartușul pe țeavă, ești altfel, te transformi”, mai spune instructorul. Asigurându-se că toată lumea are căști împotriva zgomotului, domnul Claudiu îi lasă pe cursanți pe mâna colegului său, Bogdan.

„Totul este un hobby, nu o afacere și privesc această sală de tragere drept un lucru foarte bun. În primul rând curiozitatea de a trage cu o armă este foarte mare și dacă treci printr-un instructaj, privești armele dintr-un alt punct de vedere. Noi privim această activitate ca sport, toți avem alt job și nu suntem aici toată ziua. Poate deveni un business, dar nu vreau o grămadă de oameni să vină la poligon. Prefer să am oameni instruiți, care să își facă un obicei în a veni la poligon, decât persoane care vor doar să experimenteze o senzație”, a  precizat Claudiu Fekete, adăugând că tirul este este un sport în primul rând pentru oameni echilibrați și răbdători.

Tirul este un sport greu, spune instructorul, pe care încearcă să îl dezvolte în Cluj, cu timpul. În viitorul apropiat vrea să deschidă un poligon destinat copiilor, să aducă îmbunătățiri spațiului actual și să facă o zonă de așteptare mai plăcută. Poligonul de pe Calea Baciului este destinat doar armelor cu țeavă scurtă, pentru distanță de 25 de metri, o distanță destul de mare pentru trăgătorii din Cluj, care foarte rar ajung să o atingă.

Pentru persoane fără arme personale, cel mai ieftin pachet la Poligonul de tragere costă 60 de lei și implică învățare, mișcări de bază, linie tragere, fișă țintă, armă și 15 cartușe de 9mm. La poligonul de tragere este permis accesul doar persoanelor care au împlinit 18 ani și care fac dovada vârstei lor cu buletinul.