Comunitatea LGBTQ+, oficial vizibilă în centrul orașului: O săptămână de festival și pregătiri pentru marșul Cluj Pride 2019
O nouă ediție a festivalului Cluj Pride, organizat de PRIDE România, se desfășoară săptămâna aceasta (10-16 iunie) la Cluj-Napoca, eveniment care va culmina cu marșul anunțat în data de 15 iunie, de la ora 17.00, în Piața Unirii. După doi ani de zile în care organizatorii și reprezentanții comunității LGBTQ+ au solicitat primăriei autorizarea marșului în centrul orașului, în acest an cererea a fost în sfârșit aprobată. Ca urmare, traseul marșului va cuprinde Piața Unirii – Bulevardul Eroilor – Calea Dorobanților – Bulevardul 21 Decembrie 1989 și revenirea în punctul de plecare.
Un alt moment cheie al evenimentelor organizate de comunitatea LGBTQ+ va fi dezbaterea publică de joi, 13 iunie, de la ora 20, pe str. Napoca, nr.16, cu reprezentanții locali ai partidelor politice, dezbatere intitulată „Drepturi civile pentru comunitatea LGBTQ – vorbe sau fapte?”. În ultima zi de festival organizatorii au pregătit o întâlnire cu Andreas Wolter, viceprimar al orașului Köln (Germania), oraș înfrățit cu Cluj-Napoca, în cadrul căreia acesta va prezenta o serie de bune practici vis-a-vis de comunitatea LGBTQ+. De asemenea, marți, 11 iunie, tot de la ora 20.00, Casa Tranzit din Cluj va găzdui conferința Vocile Comunității, unde mai mulți speakeri vor da glas poveștilor de viață. Programul integral al festivalului este disponibil pe pagina oficială de Facebook Cluj Pride.
La 50 de ani de la momentul Stonewall, când au avut loc incidentele violente între poliția din New York și comunitatea LGBTQ+, acest eveniment fiind reprezentat deseori ca și începutul luptei pentru drepturile LGBTQ+, în România comunitatea LGBTQ+ continuă să își revendice în stradă drepturile. Pentru această comunitate, luna Pride este mai puțin o sărbătoare a diversității, sau un marș de tip carnaval. Este un prilej de a avea mai multă vizibilitate și de a-și exprima liber modul, nu opțiunea, de viață.
Despre progresele comunității LGBTQ în România, despre Festivalul Cluj Pride, dar și despre momentul referendumului, am stat de vorbă cu Lucian Dunăreanu, din partea Asociației Pride România, cu Leo, voluntar în mai multe organizații educaționale și de tineret, membru al comunității LGBTQ+ și cu Cristi, blogger și membru declarat al aceleiași comunități.
Care sunt schimbările din acest an pe care le aduceți în programul festivalului?
Lucian Dunăreanu: Schimbarea majoră a festivalului este disponibilitatea mult mai mare din partea reprezentanților Primăriei Cluj-Napoca față de acțiunile culturale pe care le organizăm săptămâna aceasta. Până la urmă, vorbim de un eveniment cultural care încearcă să aducă împreună oameni diverși, atât ca orientare și identitate sexuală, cât și ca etnie. De asemenea, avem în jur de 20 de activiști din mai multe țări din Europa de Est care vin la Cluj într-un schimb de experiență. Diferența este că avem un festival cu mult mai multe evenimente față de anii trecuți, de la spectacole de teatru, la expoziții și dezbateri publice. Pentru prima dată în Cluj va fi organizată joi, la ora 20.00, o dezbatere publică cu actorii politici locali. Am invitat reprezentanți de la toate partidele politice, parlamentare sau nu. Unii au confirmat prezența, de la alții încă așteptăm răspunsuri.
La această dezbatere vom încerca să aducem în discuție inclusiv tema referendumului. Vom încerca să înțelegem unii de la alții punctele de vedere și argumentele, să înțelegem de ce anumite partide politice s-au poziționat de o parte și de alta, să vedem cum putem face să avem mai puțină dezbinare și mai multă unitate în România. Se pare că există, în continuare, diverse grupuri de interese, religioase sau politice, care susțin dezbinarea continuă, fie că e vorba de orientare sexuală sau de etnie. Primarul Emil Boc a fost invitat la festivalul nostru, deci sperăm că domnia lui, sau cineva din conducerea Primăriei Cluj-Napoca ne va onora cu prezența, mai ales că și în acest an va fi prezent la Cluj, Andreas Wolter, viceprimarul orașului Köln, oraș înfrățit cu Cluj-Napoca.
O altă schimbare majoră a săptămânii Pride la Cluj este organizarea marșului Cluj Pride în Piața Unirii. Cum s-au desfășurat de această dată negocierile cu autoritățile?
L.D.: Și anul acesta, la fel ca anul trecut, cererea noastră a fost depusă din luna aprilie. Doar că e data acesta ni s-a aprobat exact traseul solicitat, cu sprijinul logistic necesar. Piața Unirii – Bulevardul Eroilor – Calea Dorobanților – Bulevardul 21 Decembrie 1989, urmând să ne întoarcem pe latura estică și să sărbătorim în Piața Unirii. Acolo vom amplasa inclusiv o scenă unde invitații noștri vor vorbi și unde va avea loc un scurt program artistic.
Ați optat pentru un motto în acest an?
L.D.: De anul trecut avem o campanie intitulată #suntemaici pentru că problema nu s-a rezolvat. Avem în continuare nevoie de vizibilitate și trebuie să spunem ferm că existăm, chiar dacă unii și-ar dori contrariul.
Totuși, care sunt schimbările care s-au făcut pentru sprijinul comunității LGBTQ+ în România? Ce a însemnat rezultatul referendumului pentru redefinirea familiei în Constituție de anul trecut?
Leo: Referendumul a fost o experiență pe care nu o dorim nimănui. Presiunea psihologică la care toate persoanele din comunitate au fost supuse în timpul referendumului a fost distrugătoare. În momentul în care toată societatea se polarizează, intri în contact cu diverse informații la care nu ai fi ajuns în alt context. Pe social media, cel puțin, au existat numeroase comentarii ale unor indivizi care instigau la violență și chiar la omor. Am văzut polarizată inclusiv mass-media. Pe de o parte erau articole neutre, pe de alta cele care dezinformau în funcție de afilierea religioasă. Chiar dacă am simțit o ușurare mare în momentul în care referendumul s-a încheiat, până atunci fiecare dintre noi am trăit o stare de pericol și anxietate. Ce urma să se întâmple cu noi? Rezultatul nu a fost altceva decât o victorie amară. Nimic nu s-a schimbat în societate. Am reușit doar să evităm un pericol. Să rămâi în viață este uneori un succes.
L.D.: Cred că referendumul a fost doar o bătălie în toată lupta noastră. Ne așteptăm la mai rău. Din contextul geo-politic și din toate întâmplările din ultimele luni, vedem cum unele puteri încearcă să influențeze tot mai mult viața politică din sud-estul Europei. Și cum poate să o influențeze, decât dezbinând societățile și folosindu-se de verigile slabe. Și în România, veriga vulnerabilă este comunitatea LGBTQ+, în acest caz un dușman comun. Asta s-a întâmplat la referendum. S-a vorbit mult despre noi, ni s-a creat vizibilitate, dar nu am fost atât de puternici încât să oferim o vizibilitate corectă comunității. Este foarte greu să concurăm cu forțe care au în spate o finanțare serioasă. Absolut toată campania de boicot de la referendum am făcut-o prin forțe proprii. Este trist că politicienii nu au învățat nimic din asta. Era vorba că vor propune în Parlament o lege a parteneriatului civil. Au existat cel puțin trei propuneri legislative care au intrat în Parlament și care au fost respinse de majoritatea partidelor politice.
Cât de numeroasă este comunitatea LGBTQ+ în Cluj? Au crescut susținătorii, este mai prezentă?
L.D.: Comunitatea din Cluj a fost întotdeauna mare, însă în continuare mulți trăiesc în mediile lor, ceea ce nu este bine deloc. De câțiva ani, însă, se vede un aer de schimbare. De exemplu, a crescut numărul participanților la Pride. În primul an au fost 800, în al doilea an au fost în jur de 2000. Dar când vorbim de aceste numere nu vorbim doar de persoane din comunitatea LGBTQ+, ci și de familii, de prieteni, care au înțeles ce înseamnă drepturile fiecărui cetățean. Au fost alături de noi comunitatea maghiară, familiile de la Pata Rât. Este bine să ne sprijinim, pentru că astăzi pot fi eu, mâine poți fi tu. Anul acesta se desfășoară evenimente Pride atât în Timișoara, cât și la București.
Au mai existat acțiuni recente de discriminare?
L.D.: Nu au mai fost atât de multe cazuri de discriminare care să ajungă la noi, cel puțin pe plan local. Ceea ce ne bucură.
Ai venit recent de la Timișoara unde s-a desfășurat un festival similar. Care a fost atmosfera acolo?
L.D.: La Timișoara există două grupuri locale care în acest an s-au gândit să organizeze evenimente cu tematică LGBT, toate coagulate sub forma unui festival, fără a organiza un marș. Fiind prezent acolo, mi-am adus aminte de primul Pride pe care l-am organizat la Cluj când primeam sute de mesaje homofobe, mesaje care odată cu a doua ediție a Cluj Pride au scăzut ca număr. Atunci aveam o echipă care modera comentariile în care eram amenințați cu moartea, sau cele instigatoare la ură. Reducerea numărului de mesaje homofobe înseamnă o evoluție a societății din Cluj, o relaxare din partea ei. Au văzut că acest festival și comunitatea LGBTQ+ nu reprezintă o amenințare pentru societate. Sper ca și la Timișoara să aibă loc această relaxare. După Cluj, urmează București Pride organizat de Asociația Accept.
Din cine este formată echipa de organizare a festivalului în acest an? Cum ați ales programul?
L.D.: Festivalul este organizat pe bază de voluntariat. De mai bine de un an ne-am creat și Asociația Pride România. În comitetul de organizare suntem puțini, dar ne sprijină un grup de 30 de voluntari, atât membri ai comunității, cât și simpatizanți. Un punct important în programul festivalului, pe lângă dezbaterea care va implica reprezentanți ai partidelor politice și marșul Cluj Pride, duminică, 16 iunie, este conferința susținută de viceprimarul orașului Köln, Andreas Wolter. Acesta va oferi exemple de bune practici vizavi de comunitatea LGBTQ+, ne va povesti cum a evoluat și s-a dezvoltat comunitatea din Köln, cum a ajuns ca festivalul Pride să fie finanțat de autoritățile locale de acolo și de ce face primăria aceste gesturi. La noi aceste festivaluri sunt prilej de revendicare de drepturi, nu de sărbătoare, pentru că noi nu avem drepturi, nu avem ce sărbători. Dacă unii sărbătoresc 50 de ani de Stonewall, noi suntem în faza în care ieșim în stradă pentru drepturi.
Care ar fi cele mai importante motive care justifică prezența evenimentelor Pride?
Leo: Cred că multă lume indecisă sau conservatoare își pune întrebarea de ce au loc evenimente de genul festivalurilor Pride. Aceste întrebări sunt alimentate de organizațiile care fac propagandă cu imagini cu conținut sexual pe care le asociază evenimentelor noastre. Eu văd trei motive importante care justifică prezența evenimentelor Pride: Primul este motivul politic. În momentul în care nu ai egalitate de drepturi, este de datoria noastră să ne manifestăm pentru a aduce situația la normalitate. Sunt aspecte foarte pragmatice. Dacă două persoane care formează un cuplu decid că una dintre ele dorește să fie casnică, în cazul căsătoriei persoanelor heterosexuale, 20 de ani rămâne casnică, își distruge șansele de carieră, dar are drepturi la compensații din partea celeilalte persoane pe care a ajutat-o prin faptul că a rămas casnică. La noi, persoanele care formează un cuplu nu pot să facă asta.
După ce se atinge egalitate de drepturi, cel mai important este nivelul psihologic. Pride-ul nu este organizat pentru persoanele heterosexuale. Componenta ei cea mai importantă se adresează persoanelor ca noi, care se nasc așa și care se trezesc într-un mediu ostil. Poate ai părinți care nu te susțin, poate vezi mesaje nepotrivite în societate și nu ai nicio ancoră. În rândul comunității noastre, comparativ cu orice altă minoritate, avem cea mai mare rată de suicid. Și asta pentru că nu primim ajutor. Este foarte important pentru un adolescent să vadă că există oameni ca el și că există o alternativă la viață pentru el.
Al treilea motiv este unul cultural. Mi se pare greșit argumentul că persoanele heterosexuale nu organizează un festival similar pentru a-și marca heterosexualitate. Trebuie să înțelegem că există anumite elemente care ne definesc cultura. Poate fi dansul, muzica, sau manifestările drag. Valentine’s Day este o zi în care se celebrează iubirea. Și noi o celebrăm în momentul respectiv, dar trebuie să recunoaștem că 90% din mesajele de iubire sunt mesaje heterosexuale. Niciunul dintre noi nu are ceva împotriva acelei zile în care se repetă ce bine este să iubești. Aceleași lucruri le vrem și noi.
L.D.: Totodată, noi nu avem nimic împotriva filmelor pe teme heterosexuale, nu ne deranjează că vedem cupluri heterosexuale ieșind de la starea civilă, nu avem nimic împotriva persoanelor care poartă cruciulițe la gât, sau împotriva celor care poartă tricouri cu „Iisus este aici”, cum au venit îmbrăcați la Timișoara contramanifestanții. Dacă unii consideră că orientarea sexuală se poate exprima doar în casă, între patru pereți, poate ar trebui să spunem și noi că credința trebuie exprimată doar în biserici. Nu. Considerăm că fiecare om are libertatea să își exprime identitatea și valorile peste tot. Acest ieșit în stradă creează o vizibilitate mai mare comunității și ne ajută atât pe noi, cei din comunitate, cât și pe cei care acum își descoperă orientarea. Personal, eu m-am simțit ani și ani de zile un proscris. Dacă aș fi cunoscut atunci alți oameni ca mine, poate aș fi fost mult mai relaxat din punct de vedere psihic. Dar mulți trec prin asta fără să reușească să se accepte.
Există și cazuri fericite în care persoane din comunitate recurg la consiliere.
L.D.: Ca să ajungi la consiliere trebuie să faci primul pas să te accepți. În al doilea rând, trebuie să îți permiți financiar să apelezi la un consilier. Până la 20-22 de ani ești dependent financiar de părinți și chiar și după aceea, nu oricine are câteva sute de lei să meargă la ședințe de consiliere săptămânale care să și dea rezultat.
Din câte știți, va fi prezentă și în acest an Noua Dreaptă cu contramanifestații?
L.D.: Reprezentanții Noii Drepte au început deja o campanie în care au umplut orașul cu mesaje împotriva noastră și au anunțat un marș de protest în ziua în care vom avea și noi marșul. Interesant este mesajul instigator pe care îl transmit spunând că studenții homosexuali sau transsexuali termină școala de două ori mai greu decât cei normali sau că acei copiii crescuți de cuplurile homosexuale sunt de două ori mai probabil să fie în sărăcie decât copiii crescuți de un bărbat și o femeie. Au venit cu aceste presupuse studii despre homosexuali și transmit oamenilor să fie atenți la copiii lor. Este interesant cum au primit aprobarea pentru marș în condițiile în care mesajele lor sunt instigatoare la ură. Le respectăm dreptul de manifestare, dar este păcat că se folosesc de acest drept pentru a instiga la acțiuni dușmănoase asupra unei minorități deja supusă discriminării și intoleranței românilor.
Citiți și:
Nu există Comentarii