Începe Festivalul comunității LGBTQ: „În 2019, cu sau fără acordul Primăriei, marșul Cluj Pride va fi în centrul orașului”

Foto: Dan Bodea
transilvaniareporter.us18.list-manage.com

Dreptate, solidaritate și vizibilitate aceste lucruri și le doresc membrii comunității LGBTQ din Cluj care sâmbătă, 23 iunie, alături de susținătorii lor, vor participa la un nou marș de solidaritate Cluj Pride, ca parte a festivalului cu același nume desfășurat în perioada 20-24 iunie.

Deși organizatorii au solicitat din timp aprobarea marșului Cluj Pride pe străzile din zona centrală, nici de această dată răspunsul municipalității nu a fost unul pozitiv, motivul invocat fiind acela că se fac lucrări de reabilitare a străzilor. În schimb, la fel ca anul trecut, Miting-ul pentru Familie propus de Noua Dreaptă în aceeași zi cu marșul Cluj Pride a primit undă verde pentru a fi organizat în centrul orașului, mai exact în Piața Avram Iancu.

„Anul viitor, cu sau fără acordul Primăriei, marșul nostru va fi în centru”, promite Lucian Dunăreanu, organizator al evenimentului și unul dintre cei vizibili activiști pentru drepturile LGBT în România. Țara noastră a făcut unele progrese în privința raportării la comunitatea LGBT, însă pașii sunt încă destul de mici. Există tot mai multe grupuri și instituții care se declară LGBT-friendly, dar și multe dovezi de ură. Recent, regizorul și producătorul Tudor Giurgiu, totodată director al Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) a semnalat printr-o scrisoare deschisă refuzul directoarei Muzeului Țăranului Român Liliana Passima de a proiecta filmul „Câteva conversații despre o fată foarte înaltă”, debutul în regie de film al lui Bogdan Theodor Olteanu, de teamă că tematica LGBT ar putea regenera scandalul din luna februarie când un grup de creștini a întrerupt proiecția filmului „120 de bătăi pe minut”, motivând că ar fi un film despre homosexuali.

Despre cât de tolerantă sau mai puțin tolerantă este România față de comunitatea LGBT, dar și despre progresele comunității la nivel local, am stat de vorbă cu Lucian Dunăreanu, președintele asociației LGBTQ clujene PRIDE România și organizator Cluj Pride și cu Alexandra Columban, membră ACTEDO- Centrul de Acțiune pentru Egalitate și Drepturile Omului.

Ce ați învățat din experiența locală de organizare a unui marș de tip PRIDE?

Alexandra Columban: Cred că am învățat că există anumite sectoare ale societății cărora le este greu să își facă vocile auzite și comunitatea LGBT se află printre ele. Dacă, de exemplu, nu am avut niciodată probleme în a primi aprobare pentru un anumit traseu pentru un marș generic axat pe drepturile omului, când a fost vorba de un marș pentru comunitatea LGBT lucrurile au stat altfel. După cum se știe, anul trecut au fost nevoie de 22 de cereri pentru a avea un traseu aprobat. Așa că am învățat că lucrurile trebuie demarate cu mult timp înainte.

Lucian Dunăreanu: Alexandra spune acest lucru având în vedere că înainte de a organiza noi Cluj Pride, ACTEDO (Centrul de Acţiune pentru Egalitate şi Drepturile Omului, n.r.) a organizat în 2016 un marș generic de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, aprobat atunci în centrul orașului. Când noi am depus cerere și am menționat cuvintele gay și LGBT deja au apărut probleme. Au fost multe lucruri pe care le-am învățat. Am învățat că nu trebuie să dăm înapoi, am învățat că trebuie să ne luptăm zi de zi pentru drepturile noastre. Am învățat că trebuie să fim diplomați și că este nevoie să îi înțelegem pe ceilalți pentru a fi la rândul nostru înțeleși. Există toate șansele ca anumite persoane din primărie să aibă rețineri față de comunitatea noastră dar, cu toate acestea, ei trebuie să respecte legile, iar legea este aceeași pentru toți. Înțelegem și faptul că anumiți clujeni nu sunt pregătiți să ne vadă în spațiul public, dar vor trebui să se obișnuiască cu prezența noastră vizibilă, nu cu cea invizibilă. De aici și motto-ul campaniei din acest an, #suntemaici, campanie care va dura câțiva ani de acum înainte până când clujenii se vor obișnui cu prezența noastră, până când un marș de tip Gay Pride va fi privit ca un eveniment benefic pentru oraș, atât din punct de vedere turistic și economic, dar și o modalitate de promovare a orașului Cluj ca oraș cu adevărat multicultural.

Foto: Dan Bodea

Ce s-a schimbat în relația cu autoritățile în acest an?

A.C.: Autoritățile erau mai „speriate” anul trecut de ideea unui Pride la Cluj și își imaginau lucruri foarte diferite față de realitate. Se așteptau la nuditate, la exhibiționism, la un marș de tip carnaval. Ori nu a fost cazul de așa ceva. Mesajul nostru a fost stricat axat pe revendicare de drepturi.

L.D.: Eu, personal, îmi doresc ca municipalitatea să își dea mai mult interes pentru ce înseamnă comunitatea LGBT din Cluj și pentru problemele ei. Să vedem mai multe fapte decât vorbe, mai multe fapte decât simple declarații despre multiculturalism și toleranță. Dacă stăm să ne gândim, lunile trecut în Cluj au apărut foarte multe mesaje antisemite postate de Noua Dreaptă la adresa rromilor, a evreilor, a emigranților. Colega noastră de la Asociația GoFree, Andra Cordoș a făcut sesizare la primărie, dar sesizarea nici până acum nu a primit răspuns. În altă ordine de idei, Noua Dreaptă primește autorizație în centru pentru a se manifesta. Suntem de acord cu orice formă de manifestare și cu libertatea de exprimare, dar cu respectarea legilor. Există un articol în legea 60/1991 care interzice desfășurarea de evenimente care aduc atingere anumitor grupuri, sau care promovează ura și discriminarea. Se știe foarte bine că Noua Dreapta are un mesaj care face referire la aceste subiecte, motiv pentru care cerem în continuare Primăriei Cluj-Napoca să nu autorizeze acest marș.

Cererile noastre încă din luna aprilie au fost pentru străzi centrale. Încă de atunci ni s-a spus că străzile din centru intră în reabilitare și că evenimentele noastre nu pot avea loc pe respectivele artere. Motiv pentru care ne-au invitat să găsim de comun acord un traseu, singurul fiind cel care pornește de pe platoul Sălii Sporturilor Horia Demian. Pentru acest an a trebuit să ne conformăm, gândindu-ne că avem mai mult timp să promovăm evenimentul și fiind conștienți că orice traseu am dori să propunem, va fi respins. Am făcut cereri pentru străzile centrale atât pentru data de 16 iunie, cât și pentru 30 iunie. Am verificat traseul și, în data de 16, nu a existat nicio lucrare publică. De ce atunci nu ne-a fost acceptat marșul?

Care a fost impactul marșului de anul trecut?

A.C.: Din discuțiile avute cu persoane LGBT, marșul de anul trecut a dat un sentiment de siguranță. A fost pentru prima dată când au existat foarte multe persoane care au spus că s-au simțit acceptate. Pe de altă parte, cred că marșul a avut și un efect de bulgăre de zăpadă. În momentul în care anumite persoane au ieșit în stradă, cei care erau pasivi până atunci au simțit nevoia să se solidarizeze. Cred că numărul aliaților vocali este în creștere. Un marș Pride generează dialog și dezbatere la nivel social astfel încât și persoanele care nu sunt homofobe, dar nici foarte vocale, ajung la un nivel la care conștientizează problemele cu care se confruntă comunitatea, își dau seama că este supusă la o serie de discursuri care instigă la ură și asta le face să devină aliate lor.

Foto: Dan Bodea

Cât de mare vă așteptați să fie prezența în acest an la marș?

L.D.: Anul trecut a fost un exercițiu pentru noi de a vedea cât de repede putem mobiliza lumea. Au fost în jur de 800 de persoane atunci. Anul acesta cu siguranță vom fi mult mai mulți pentru că au prins curaj și cei cărora anul trecut le era teamă să iasă. Totodată, va fi prezent și viceprimarul orașului Köln, Andreas Wolter, Köln fiind un oraș înfrățit cu Cluj-Napoca. Pe această cale i-am adresat o invitație oficială și domnului Emil Boc, în speranța că se va alătura și dânsul marșului. Dacă domnia sa nu poate veni, așteptăm un alt reprezentant din partea Primăriei Cluj-Napoca. Invitația am făcut-o în data de 10 mai, însă până la această oră nu am primit nici un răspuns.

A.C.: Majoritatea sunt clujeni, ceea ce demontează preconcepția că nu ar exista o comunitatea LGBT în Cluj. Sigur că vor veni activiști LGBT și de la București și din alte locuri din țară. Să nu uităm că este până la urmă un act de solidaritate. Vor fi prezenți și câțiva reprezentați ai ambasadelor și consuli. Noi chiar am precizat în descrierea evenimentului că este un eveniment prietenos cu familiile și cu copiii, după modelul altor țări în care se desfășoară evenimente de tip Pride. De exemplu, am avut ocazia să particip în Islanda la un schimb de experiență pe drepturile omului și mi s-a spus că în Reykjavík se organizează anual Pride și este un eveniment foarte popular cu o participare de 100.000 de oameni. Este privit ca o sărbătoare. În România marșurile de acest fel sunt o revendicare pașnică a unor drepturi pe care comunitatea LGBT nu le are. Au latura aceasta clar activistă, nu sunt o sărbătoare a diversității.

Cât de politic a devenit subiectul LGBT în România la ora actuală?

A.C.: Este foarte politic. Vedem cu toții că la nivel mondial avem de a face cu o polarizare a societății și cu o creștere a discursurilor conservatoare și de dreapta și în astfel de momente se găsește mereu un țap ispășitor. Teoria mea este că în momentul de față, în România, acest țap ispășitor este comunitatea LGBT.  Este un subiect exploatat foarte abil de factorii conservatori din societate. Mă refer aici în special la Coaliția pentru Familie, dar nu numai. Este un subiect care atinge o fibră ușor naționalistă și tradițională a poporului nostru pentru că ține de sexualitate, un subiect tabu în România, ține de familie, alt subiect adânc înrădăcinat în ethosul nostru. De altfel, fac acum o paralelă cu valul al doilea de feminism care se desfășura sub motto-ul „The personal is political” și mi se pare că suntem cumva la acest nivel. Personalul pentru comunitatea LGBT este politic. Pornind de la inițiativa foarte clară de modificare a Constituției pentru explicitarea termenului căsătorie, o inițiativă fără o miză reală pentru că și dacă vom modifica Constituția, persoanele homosexuale tot nu se vor putea căsători în România. Dar este doar punctul de început al unui plan conservator mult mai amplu pentru că, până la urmă, Coaliția pentru Familie nu are o problemă strict cu homosexualitatea, ci și cu tot ceea ce ține de drepturile femeilor, are o viziune tradițională, este împotriva avorturilor și așa mai departe. De aceea este important ca oamenii să fie deschiși și precauți și să conștientizeze acest amplu plan conservator.

L.D.: Nu mai am nimic de completat. Suntem baubau-ul național în acest moment. Cu toții avem imaginea acesta. Ne simțim baubau-ul societății, alături de Soros și de multinaționale.

Totuși, s-au făcut în ultimii doi-trei ani câțiva pași spre normalitate.

L.D.: S-au făcut pași, dar foarte mici, iar noi îmbătrânim fără să trăim momentul când ne vom bucura de toate drepturile. Dar pe lângă drepturi, este vorba de respectul celorlalți.

A.C.: Perspectiva noastră este și aceea de activiști cumva obosiți pentru că de foarte mult timp luptăm pentru această cauză. Sunt conștientă că s-au făcut progrese, mai ales în ceea ce privește gradul de acceptare a comunității LGBT. Orașele sunt mai cosmopolite. Vedem mult mai multe vedete care au poziții publice de sprijinire a comunității LGBT, inclusiv Emil Rengle, câștigătorul emisiunii „Românii au talent”. Dar, în același timp, crește și ura unei anumite pături sociale față de comunitatea LGBT.

Foto: Dan Bodea

Foarte important este și faptul că a crescut în ultimii ani numărul grupurilor sau instituțiilor care se declară LGBT friendly.

A.C.: Și faptul că există PRIDE România este un mare pas înainte. Există solidaritate și la nivel instituțional. Alături de ambasadele țărilor vestice și scandinave în general, avem susținere și la nivel local. Multe cluburi au poziții pro-LGBT. În Cluj, Flying Circus, de exemplu,  organizează constant evenimente și seri cu tematică LGBT, iar FORM Space a refuzat să pună la dispoziție sala pentru concertul La Familia în urma declarațiilor homofobe. Este un semn al schimbării.

L.D.: Noi din 2002 facem activism LGBT ca grup informal și abia de anul acesta am hotărât să avem o organizație locală. Mai este un lucru interesant. Pe lângă faptul că vedem o mai mare deschidere din partea celorlalți față de noi, este și o mai mare deschidere a noastră față de societate. Dacă în urmă cu cinci ani numărul persoanelor seropozitive care aparțineau segmentului MSM (Bărbați care fac sex cu bărbați) era foarte mic, de la an la an, numărul celor care își recunosc orientarea sexuală în momentul în care merg la testare este mult mai mare. Asta înseamnă că ei au mai mare încredere în ei, dar și în societate să își declare orientarea sexuală. Gestul este benefic pentru comunitate. Crește substanțial numărul persoanelor seropozitive, iar politicile publice de sănătate nu ne-au înscris ca grup de risc, pentru că în acte noi nu apăream. Dar odată ce oamenii își declară orientarea sexuală, bărbații care fac sex cu bărbați vor intra în programe de prevenire pentru persoane cu grad de risc ridicat și vor exista campanii de prevenire pentru ca populația din România să nu se infecteze. Pentru că nu suntem doar gay în această comunitate, ci și persoane bisexuale.

Cum ați privit decizia Curții de Justiție a UE referitoare la dreptul de reședință în cazul cuplului gay, format din Adrian Coman și Clai Hamilton?

A.C.: A fost un pas foarte important și trebuie să vedem exact toate efectele pe care le va produce decizia. Este o decizie foarte specifică. Au reglementat partea de drept de ședere și de liberă circulație a unui cetățean non-membru UE, căsătorit cu un cetățean UE. Dar e important pentru că în România nu avem căsătorii între persoane de același sex, nu avem parteneriate civile și nici nu recunoaștem căsătorii sau parteneriate civile între persoane de același sex, încheiate în alte țări. Este foarte posibil ca România să fie nevoită să implementeze la un moment dat partea de recunoaștere a unei căsătorii gay, oficiată în alt stat membru UE. În același timp, chiar Liviu Dragnea declara că PSD ar susține proiectul de parteneriat civil. Deci chiar dacă va exista cazul nefericit de schimbare a Constituției în urma unui referendum, nu este exclus să fie introdusă instituția parteneriatului civil care va oferi recunoaștere juridică cuplurilor gay și a altor drepturi asemănătoare celor care decurg dintr-o căsătorie. Este vorba de drepturi precum dreptul de proprietate, moștenirea în caz de deces, posibilitate luării în comun a unui credit, decizii medicale în caz de urgență, pensie după un partener. Aceste drepturi ar fi în principiu acordate și în cazul unui parteneriat civil. Diferența principală între un parteneriat civil și o căsătorie este faptul că cel dintâi nu reglementează problema copiilor. Într-un parteneriat civil nu vei putea adopta copilul partenerului. Vorbim de un parteneriat civil la starea civilă, care nu are legătură cu instituția numită Biserică. Din câte știu, în România doar Biserica Unitariană este deschisă căsătoriilor între persoane de același sex.

L.D.: Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a propus deja PSD o formă de lege a parteneriatului civil pe care PSD să o propună dezbaterii.

Vă așteptați la anumite reacții sâmbătă din partea celor de la Noua Dreaptă pe durata marșului?

L.D.: Organizațiile extremiste în Cluj sunt destul de slab reprezentate. Dacă anul trecut noi am avut în jur de 800 de persoane la marș, ei au fost în jur de 30 de persoane. Asta este bine pentru oraș. Dacă pe timpul lui Gheorghe Funar, organizațiile extremiste erau puternice, de-a lungul timpului acestea au scăzut ca putere și intensitate, fiind un semn de progres în dezvoltarea orașului. Anul trecut marșul nostru a fost pașnic și nu s-a soldat cu incidente. Va fi un marș plin de culoare de această dată, nu vom mai purta tricouri albe, ci vom lăsa fiecare participant să se exprime. Va fi un marș plin de optimism, dar nici nu vom uita mesajele pe care le avem față de guvernanți și față de municipalitate. Oricine se poate alătura marșului, atâta timp cât are valori comune cu noi. Ne-am dori să existe și la noi momentul când municipalitatea se va afla în fruntea marșului, să vedem poliția sau ambulanța cu steagul rainbow în semn de susținere.

Cât de departe de normalitate este România în privința raportării la comunitatea LGBT?

L.D.: Trebuie să ajungem la un numitor comun cu toții, iar numitorul comun este respectul reciproc, indiferent de diferențele dintre noi. Românii sunt oameni frumoși și educați. Dar trebuie să învățăm să ne respectăm și să ne cunoaștem între noi. Până acum, în anii comunismului, am fost învățați că toți trebuie să fim la fel, că nu putem fi diferiți, iar cine era diferit, era ciudat. Trebuie să învățăm să înțelegem că nu mai există oameni ciudați, ci doar oameni care se exprimă diferit. Toate lucrurile acestea se pot schimba doar prin educație civică și sexuală în școli și în familie. Să învățăm ce înseamnă această diferență de orientare sexuală și identitate sexuală, lucruri care fie că vrem sau nu să acceptăm sunt un complex de factori genetici, hormonali, de mediu.

Nu avem statistici sau evidențe cu privire la numărul persoanelor care aparțin spectrului LGBT. Până la urmă nu știu cât de relevant ar fi. Există puține persoane care sunt 100% homosexuale sau 100% heterosexuale. Este foarte cunoscut studiul lui Alfred Kinsey care spune că fiecare om are o orientare de la 100% homosexuală, la 100% heterosexuală și că orientarea poate oscila în funcție de anumite perioade, dar nu mult. Dar nu contează numărul persoanelor pentru că indiferent de asta, cu toții ar trebui să avem aceleași drepturi.

Cluj Pride, festivalul de vizibilitate al comunității LGBTQ din Cluj ajunge la cea de-a doua ediție și se va desfășura pe parcursul a patru zile în perioada 20 – 24 iunie, în diferite locații din oraș. În cadrul evenimentelor, pentru prima dată în Cluj-Napoca, organizatorii au pregătit un târg ce se dorește a fi o incursiune în activismul local clujean cât și două expoziții interactive pe Bulevardul Eroilor (“Pentru un Cluj al toleranței” și “Biblioteca Vie”). Evenimentul central al festivalului se va desfășura sâmbătă, 23 iunie, atunci când clujenii sunt așteptați la marșul de solidaritate Cluj Pride, un marș pentru recunoașterea drepturilor pe care membrii comunității LGBTQ+ din România fie nu le au, fie le sunt încălcate. La eveniment va participa comunitatea LGBTQ+ clujeană susținută de familii, prieteni, colegi de muncă, cât și de persoane publice locale și internaționale. În acest an, mesajul organizatorilor Cluj Pride, care este și numele unei întregi campanii, este unul concis, simplu și imposibil de ignorat: #SuntemAici!

La ora 18.00 se va porni în marș de pe platoul Sălii Sporturilor pe traseul aprobat de municipalitatea clujeană: Splaiul Independenței – Podul Napoca – B-dul. 1 Decembrie 1918 – Str. Giuseppe Garibaldi – Splaiul Independenței – platoul Sălii Sporturilor “Horia Demian”. Participanții sunt așteptați pe platoul Sălii Sporturilor “Horia Demian” începând cu ora 17.00, iar la ora 17.30 invitații, printre care se numără și Andreas Wolter, vice-primarul orașului Koln (oraș înfrățit cu Cluj-Napoca), vor deschide cea de-a doua ediție a primului Pride din Transilvania. Invitația de participare a fost adresată oficial de către organizatori și primarului Emil Boc care, până la acest moment nu a oferit niciun răspuns. La ora 18.00 se va porni în marș de pe platoul Sălii Sporturilor pe traseul aprobat de municipalitatea clujeană: Splaiul Independenței – Podul Napoca – B-dul. 1 Decembrie 1918 – Str. Giuseppe Garibaldi – Splaiul Independenței – platoul Sălii Sporturilor “Horia Demian”.

Mai multe detalii legate de programul festivalului puteți afla AICI.

Postaţi un comentariu