5000 de salturi din avion și 38 de ore de cădere liberă. După 23 de ani de parașutism, povestea lui Doru Baciu continuă

Skydive Transilvania

Aerodromul din Luncani, județul Cluj, a fost locul unde în acest sfârșit de săptămână parașutistul și instructorul de parașutism Doru Baciu a marcat saltul cu numărul 5.000, performanță la care a ajuns după 23 de ani de activitate. Mai exact, în mai bine de două decenii, parașutistul clujean a decolat de 5.000 de ori cu avionul și a aterizat de 5000 de ori cu parașuta.

În prezența părinților săi, a familiei și a prietenilor de zbor care îl așteptau jos, inclusiv pilotul Frederic Largange, unul dintre cofondatorii clubului Skydive Transilvania, Doru a sărit din avion de la 3.000 de metri predând simbolic ștafeta colegilor săi cu mai puține zboruri la activ. Pentru următorii 20 de ani de activitate, Doru nu și-a propus un target în privința numărului de salturi. Deși acestea au început să se contabilizeze deja, parașutistul clujean nu își va face un obiectiv de a atinge o altă performanță. Va continua să facă ce știe mai bine, respectiv să aducă bucurie celor care vor să trăiască măcar o dată în viață experiența saltului cu parașuta și să redeschidă școala de parașutism alături de colegii săi instructori.

Foto: Cristina Beligăr

Doru Baciu, alături de Nicolae Cuibus, Andy Daubler și Vlad Aldea, înaintea zborului/Foto: Cristina Beligăr

La saltul cu numărul 5000, Doru i-a avut alături în aer pe coechipierii săi, Nicolae Cuibus, instructor cu experiență, cu 2.500 de salturi la activ și pe fostul său elev, Andy Daubler, cu 1.300 de salturi la activ. Pilotul avionului a fost Vlad Aldea, de asemenea, parașutist cu 1200 de salturi. Împreună, cei patru au format o echipă care avea în momentul saltului de sâmbătă, 19 octombrie, 10.000 de salturi. În privința celor care l-au așteptat pe Doru la sol, parașutistul a declarat la puțin timp după aterizare:

„Mi-am dorit să îi am pe părinții mei alături, pentru că ei mi-au dat viață atât pe Pământ, cât și în parașutism. Mama mea are șase salturi făcute în timp ce era însărcinată cu mine și tatăl meu mi-a dat viață în parașutism prin faptul că s-a aflat mereu cu mine încă de la primul meu salt și la fiecare alt salt demonstrativ sau important din viața mea”, a precizat Doru Baciu pentru Transilvania Reporter.

5000 de salturi înseamnă pentru el în jur de 23 de ani de activitate. În medie, cu excepția perioadei în care a activat ca militar și a anului 2017, care a fost dificil din mai multe puncte de vedere, Doru a realizat în medie 250 de salturi pe an, acumulând 38 de ore de cădere liberă. Din cele 5000 de salturi, circa 1000 au fost realizate în tandem, altele au fost salturi de instrucție și în jur de 1000 au fost salturi realizate de la 4000 de metri în perioada 2005-2008, când își desfășura activitatea în Ploiești ca instructor parașutist, la Total Air și voluntar la Aeroclubul României.

 „Nu mi-am propus un target pentru următorii ani. Și aceștia 5000 au venit greu pentru că fiecare salt a fost dificil. Să aduci benzină, să aduci pilot, să faci rost de avion, să creezi mediul, nu este deloc ușor. Dar la fiecare salt merită efortul când la sfârșit vezi zâmbetul, adrenalina, bucuria, satisfacția și fericirea celor din jur. Simți că explodează tot în tine și nimic nu mai contează. Din aceste 5000 de salturi, puține au fost cele în care am sărit singur din avion. De cele mai multe ori am avut colegi, parteneri de zbor, elevi. Cel puțin 600 de persoane și-au făcut școala de parașutism cu mine. Am avut persoane care au venit special la clubul nostru, din Australia, Argentina, Iordania, Maroc, Germania, Franța, Anglia, Bulgaria”, precizează Doru Baciu.

Zbor în tandem în timpul zilei de sâmbătă/Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Anul acesta, în luna aprilie, clubul Skydive Transilvania a împlinit zece ani de activitate. Scopul atunci, în 2009, a fost acela de a crea un centru de parașutism privat în Transilvania, conceptul asociației fiind gândit de pilotul de linie, belgianul Frederic Largange, în prezent pilot al companiei Wizzair. Primul salt în cadrul clubului, își amintește azi Doru Baciu, a fost alături de Nicolae Cuibus și Frederic Largange, la cârma avionului de tip Piper Seneca Pa-34 aflându-se pilotul lituanian Algirdas Barteska. Pe parcursul anilor, atât piloții, cât și avioanele s-au schimbat în funcție de disponibilitate și nevoi.

În ceea ce privește sediul clubului, inclusiv hangarele, spațiile de instrucție, baza de reparații, sălile de clasă, din 2012 acestea funcționează la Aerodromul din Luncani, după câțiva ani în care au funcționat la Dezmir. Echipa permanentă este formată din instructori, cameramani și piloți.

În prezent, echipa Skydive Transilvania se află pe ultima sută de metri în ceea ce privește redeschiderea școlii de parașutism după schimbarea reglementărilor în 2017.

„A fost nevoie să  ne actualizăm parașutele și avioanele, licențele de parașutiști, calificările de instructori și de tehnicieni de pliori de parașute și urmează autorizația de școlarizare conform noilor reglementări. Acum lucrăm la manuale și sperăm ca în primăvară, anul viitor, să obținem autorizația”, a precizat Doru Baciu.

Pentru toți cei care vor să facă salturi în tandem însă, instructorii de la Skydive Transilvania sunt întotdeauna pregătiți. După completarea unei cereri și a unei declarații pe propria răspundere că ești apt din punct de vedere fizic și știi la ce te supui, nu mai ai altceva de făcut decât să lași adrenalina și profesioniștii să își facă numărul.

În cei peste 20 de ani de activitate, Doru Baciu a realizat multe premiere pentru România și pentru Cluj. A creat momente unice și a adus bucurie celor care au îndrăznit să creadă în el. Un salt cu parașuta în premieră în Transilvania, de exemplu, a avut loc în 2015, când pe Aerodromul din Luncani o persoană cu dizabilități, Niculina Cosovanu, a sărit în tandem cu parașuta de la 3.000 de metri. Cel care a ajutat-o să își realizeze visul, ajustând echipamentul de zbor în tandem, a fost instructorul de parașutism al școlii Skydive Transilvania, Doru Baciu. Tot în 2015, Ildikó și Lehel Lészai, doi tineri de 26, respectiv 24 de ani și-au împlinit visul de a sări cu parașuta în aceeași zi în care au decis să-și unească și destinele. Astfel, păstrând surpriza până în ultimul moment, tinerii au sărit în tandem din avionul pilotat de un bun prieten de-al lor pentru a ateriza tocmai în mijlocul invitaților la nunta organizată la restaurantul Lac Luncani, înainte de începerea petrecerii.

Citiți și:

Lecție de curaj la Cluj: O persoană cu dizabilități a sărit cu parașuta de la 3000 de metri

Petrecere cu surprize în Luncani: Parașutați la propria nuntă, în mijlocul invitaților

Foto arhivă: Cristina Beligăr

Parașutistul Doru Baciu, alături de familie, înainte de saltul cu numărul 5000/Foto: Cristina Beligăr

Tatăl lui Doru, Ioan Baciu, a prins o altă etapă a parașutismului, etapa de început, de pionierat a anilor ’70. Astăzi, la 68 de ani își amintește de zilele excelente pe care i le-a oferit parașutismul.

„Pe atunci nu aveai posibilități de distracție. Aveai o cofetărie, mai mergeai într-o excursie, dar în rest nu erau multe posibilități de agrement. La cofetăria Primăvara din Cluj ne întâlneam cel mai des. Și atunci, ca și acum, parașutismul era privit ca o nebunie, ca ceva excentric. Vă spun, însă, că nu este deloc așa. Pentru a sări cu parașuta trebuie să fii sănătos, nu apt cum scrie pe fișa medicală. Să fii sănătos și fizic și psihic. Iarna făceam antrenamente, mergeam la bazin și încercam să ne pregătim fizic foarte bine. Noi foloseam niște parașute care ne pedepseau rău de tot. Ne rupeau picioarele, mâinile. Erau parașute fără posibilitate de pilotare. Se deschideau aproape instantaneu. Reduceau viteza de la 25 de metri pe secundă, la zero. Gândiți-vă să vă izbiți de un zid la 30 de km pe oră. Cu toate acestea, săream. Erau deosebit de sigure la deschidere. Dar la aterizare, dădea cu noi de pământ. Înainte de antrenament făceam încălzirea cu o alergare de 10 kilometri, deci vă dați seama”, își amintește Ioan Baciu, fost comandant adjunct la Aeroclubul României.

La viața lui, Ioan Baciu a pus parașuta în spate câtorva mii de parașutiști și la sfârșitul carierei a reușit să bifeze, și el,  în jur de 5.000 de salturi. „Începeam cu 100 de elevi la înscriere, din care rămâneam cu doi, trei. Unii nu rezistau fizic și, după primul salt, renunțau la cursuri”, precizează parașutistul.

Despre fiul său, Doru, veteranul Ioan Baciu își amintește că îl ducea cu el peste tot pe unde mergea, inclusiv la salturile din Turnul Parașutiștilor de pe Cetățuie.

„Doru, de la un an și jumătate a sărit din turn cu mine. Când a crescut, a vrut să facă parașutism din proprie inițiativă. Nu l-am favorizat și l-am îndemnat întotdeauna să învețe la școală, ori altfel nu avea cum să reușească. Când toată clasa lui fugea de la ore, Doru era singurul care rămânea în bancă. A muncit mult să ajungă aici și s-a autodepășit de foarte multe ori. A avut și talent, pentru că fără talent nu reușea să ajungă unde a ajuns astăzi. Mari satisfacții mi-a dat Doru”, a precizat Ioan Baciu pentru Transilvania Reporter.

2 Comentarii

  1. COSOVANU NICULINA spune:

    Domnul Doru Baciu,si cu tot respectul il numesc ,,domn” , MERITA toata admiratia si recunostinta mea si a familiei. El mi-a redat increderea in mine si cu ajutorul lui Dumnezeu pot lupta sa merg mai departe.Pe de alta parte,este un tip de gasca, glumet si in acelasi timp isi face treaba cu foarte multa seriozitate.Ii doresc tot ce isi doreste si el bun sa se implineasca. MULTUMESC, DORU BACIU, TOT RESPECTUL.

  2. Doru Baciu spune:

    Cu drag pentru toti. Ma bucur ca sunteti plina de viata d-na Niculina si sunt mandru ca am contribuit cu putinul meu. Dumnezeu sa ne ajute pe toti

Postaţi un comentariu