Misterul Muncii pe timpul pandemiei. Cum se spală pe mâini România în scandalul muncitorilor sezonieri transportați în plină pandemie la muncă în străinătate.

Foto: Dan Bodea

 

La începutul lunii aprilie, mai exact în 10 aprilie, pe aeroportul din Cluj s-au îmbulzit aproape 2.000 de români pentru a se îmbarca în avioane charter care urmau să-i transporte în Germania, la munci agricole. Aglomerația de pe aeroport a stârnit un adevărat scandal în presă, au trebuit să răspundă directorul aeroportului, ministrul transporturilor și chiar premierul țării. Răspunsurile lor însă vizau strict transportul și organizarea deficitară a plecării muncitorilor. Nimeni însă nu a putut răspunde timp de aproape o lună de la cele întâmplate la câteva întrebări: cine a făcut recrutările, cine a dus autocare întregi cu muncitori și cine a contractat forța de muncă respectivă, în plină pandemie.

De atunci, au apărut numeroase apeluri ale muncitorilor români aflați la ferme din Germania, privind nerespectarea condițiilor impuse de criza pandemică actuală. Presa dar și Ambasada României în Germania încearcă să afle ce se întâmplă cu muncitorii români de la fermele germane, să-i ajute sau să atragă atenția asupra neregulilor. Dar cine poartă responsabilitatea pentru aceste situații? Cine ar fi trebuit să se ocupe și să supravegheze, să urmărească condițiile de muncă pentru sezonierii români? Cine ar fi trebuit să știe când și cum se organizează o deplasare masivă de forță de muncă dintr-o țară în alta în timp de criză majoră? Cine ar fi trebuit să nu lase aceste lucruri la întâmplare când lumea întreagă se confruntă cu cea mai mare criză sanitară din istoria ei?

Am încercat să aflăm răspunsuri la aceste întrebări de la Ministerul Muncii din România, țara furnizoare de muncitori pentru străinătate și țara din care s-a organizat plecarea pe timp de pandemie. După 20 de zile de la transmiterea întrebărilor, am primit răspunsurile de la Ministerul Muncii, din care rezultă că: Ministerul Muncii nu știe prin ce firme de recrutare au plecat oamenii aceia și continuă să plece, nu a încheiat niciun protocol cu ministerul omolog din Germania pe tema muncii în criză pandemică, nu îi urmărește și nu controlează condițiile de muncă și de sănătate pentru cetățenii români în străinătate, deși condițiile actuale sunt de maxim risc.

În fine, nu își asumă nimic.

La întrebarea noastră dacă firmele de recrutare au avut aprobarea Ministerului Muncii pentru a recruta forță de muncă în această perioadă, răspunsul este :

„Persoanele la care faceți referire ar fi putut fi recrutate de agenți privați de plasare a forței de muncă în străinătate, a căror activitate este reglementată de Legea nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, republicată. De asemenea, menționăm că există și situații în care lucrătorii români aleg să plece la muncă în străinătate pe cont propriu.”

Observați că se folosesc termeni evazivi: „ar fi putut” sau  „există situații”, dar concret care sunt ele și cum a fost situația exact, cine i-a luat pe oamenii aceia, le-a înmânat contracte, i-a îmbarcat în autocare și apoi în avioane, nu ni se răspunde. Nu se știe nici până azi.

O publicație germană, Der Spiegel, a realizat un amplu documentar pe tema muncitorilor sezonieri după moartea unui sucevean care era infectat cu Covid-19, aflat la muncă într-o fermă din Germania. Ei spun că firma de intermediere din România are sediul central chiar la Solca, Suceava. Și că ea este acuzată acum de neglijență, pentru că ar fi trimis în Germania lucrători din zone aflate în carantină în România, scrie Der Spiegel. Și că „majoritatea lucrătorilor din Suceava au venit în Germania prin firma respectivă din România, care a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor germani”.

Însă Ministerul Muncii nu știe nicio firmă, nu a controlat nicio firmă de recrutare. În adresa primită, reprezentanții ministerului spun: „Agenții privați de plasare a forței de muncă trebuie să se înregistreze la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au sediul pentru a putea desfășura activități de mediere între cetățenii români și angajatori străini, potrivit art. 8 (1) din Legea 156/2000. Însă această înregistrare nu reprezintă, potrivit Inspecției Muncii, o acreditare, nerespectarea condițiilor pentru desfășurarea unei astfel de activități fiind sancționată contravențional de către inspectorii de muncă. Până în acest moment, avem indicii că majoritatea lucrătorilor la care faceți referire nu a plecat prin agenții de plasare a forței de muncă, ci pe cont propriu, semnând contracte direct cu angajatori din Germania”.

Prin urmare, nu a fost cercetată și sancționată nicio firmă, ministerul presupunând că oamenii simpli din Suceava au semnat direct contracte cu firmele germane, au închiriat singuri autocare, au obținut derogări de la poliție să circule sute de kilometri pe timp de epidemie cu autocarele ticsite, s-au îmbulzit la aeroport și au reușit cu câteva chartere să plece din țară în aceeași zi.

Ministerul Muncii ar putea fi chiar desființat dacă cetățenii români se descurcă și singuri, atât de bine.

Am mai întrebat la Ministerul Muncii dacă a existat un protocol cu partea germană și dacă există protocoale și cu alte țări.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale din România nu a încheiat cu ministerul omolog din Republica Federală Germania un document de cooperare bilaterală în domeniul muncii și protecției sociale”, a venit răspunsul.

Ministerele și dialogul paginilor de pe internet

Ceva tot face și ministerul, „pentru a veni în sprijinul lucrătorilor care doresc să plece la muncă în străinătate”. A publicat un Ghid cu informații utile privind legalitatea contractelor, lista agențiilor de plasare autorizate și a agenților de muncă temporară autorizați și a pus la dispoziție două numere de telefon, la care persoanele interesate pot suna pentru a se informa înainte de a pleca la muncă în străinătate.

Ghidul poate fi consultat accesând linkul:

https://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/munca/mobilitatea-fortei-de-munca/5895

De asemenea, ni se precizează, ministrul muncii a avut o discuție cu reprezentanții Ministerului Muncii din Germania privind condițiile de muncă asigurate lucrătorilor români.

Ministerul Federal al Muncii și Afacerilor Sociale din Germania a publicat, de asemenea, pe pagina sa de internet un material în limba română privind Standardele de Protecția Muncii SARS-COV-2. Informațiile puse la dispoziție de autoritățile germane fac referire aspect privind sănătatea și siguranța în muncă, măsuri tehnice și organizatorice, măsuri cu caracter personal, implementarea și adaptarea standardului comun de protecția muncii SARS-COV-2. Documentul poate fi accesat aici: 

https://www.bmas.de/SharedDocs/Downloads/DE/PDF-Schwerpunkte/sars-cov-2-arbeitsschutzstandard-rou.pdf?__blob=publicationFile&v=2

Mai mult, în perioada următoare, ministrul român al muncii va discuta și cu reprezentanți ai ministerelor muncii din alte state”, promite ministerul român la aproape 30 de zile de la declanșarea deplasărilor de forță de muncă pe timp de pandemie.       

Ministerul Muncii precizează acum că nu a existat un plan de organizare a deplasării muncitorilor de acasă până în Germania.

Nici Ministerul Muncii și Protecției Sociale, nici Inspecția Muncii nu au avut vreo implicare în această acțiune. Potrivit prevederilor Legii nr. 156/2000, republicată, inspectorii de muncă au competența de a verifica dacă agentul de plasare asigură includerea, în contractul de mediere, respectiv în contractul de muncă, a clauzelor prevăzute la art.11 din același act normativ”.

În timp de pace, dar pe timp de „război”?

În vremuri normale, Inspecția Muncii are atribuții de control aplicabile doar pe teritoriul României pentru verificarea modului în care agenții de plasare de forță de muncă respectă prevederile legale în domeniu. Pentru încălcarea dispozițiilor art. 11, respectiv art. 12 din Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, republicată,  actul normativ prevede amendă de la 7.000 lei la 10.000 lei.

În ceea ce privește desfășurarea raporturilor de muncă pe teritoriul unui alt stat, verificarea respectării prevederilor legislației muncii din statul unde cetățenii români desfășoară activități lucrative revine instituțiilor abilitate din statul de destinație. Pentru soluţionarea unei cereri privind neîndeplinirea clauzelor contractului de muncă încheiat cu angajatorul străin, cetățenii români se pot adresa autorităților cu atribuții de inspecție a muncii din țara gazdă unde au prestat activitate”.

Dar situația actuală nu era una normală, ci de restricții și condiționări extrem de dure privind comportamentul populației și condițiile de lucru în stare de urgență instituită pe timp de carantină. Tocmai de aceea, statul român se putea implica, putea stabili protocoale, se putea responsabiliza în acest transfer de forță de muncă în situații excepționale.

În fine, Ministerul Muncii îi trimite pe românii aflați la munci agricole în alte țări să apeleze la ambasade și consulate. „Pentru asistență, cetățenii români care muncesc în străinătate pot solicita sprijinul ambasadei / consulatului României din țara respectivă, care îi poate îndruma cu privire la demersurile legale pe care le pot urma”.


Ce trebuie să conțină un contract de muncă în străinătate

Atunci când cetățenii români apelează la serviciile unui agent de plasare forță de muncă în străinătate, legislația prevede, la art. 11 alin. (1) din Legea nr.156/2000, că un contract de ofertă fermă a unui loc de muncă, încheiat de agentul de plasare cu o persoană juridică sau fizică stabilită într-un alt stat decât România, care are calitatea de angajator conform legislaţiei statului respectiv, trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:

a) datele de identificare ale angajatorului străin;
b) durata ofertei ferme;
c) numărul locurilor de muncă din străinătate conţinute de ofertele ferme;
d) funcţia, meseria sau ocupaţia;
e) durata angajării, condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;
f) durata timpului de muncă şi de repaus;
g) tariful orar şi/sau salariul lunar, moneda în care se efectuează plata, modalităţile de plată şi datele de plată a salariului;
h) sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale;
i) cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale;
j) durata, modul de acordare şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă;
k) condiţiile de muncă şi de climă, măsurile de sănătate şi securitate în muncă;
l) asigurarea medicală şi de viaţă a angajaţilor români, în aceleaşi condiţii cu cetăţenii din ţara de destinaţie;
m) acordarea de despăgubiri în caz de boli profesionale, accidente de muncă sau deces;
n) condiţiile de cazare sau, după caz, de închiriere a unei locuinţe şi de asigurare a hranei;
o) condiţiile de transport şi de repatriere a salariaţilor români, inclusiv în caz de boli profesionale, accidente de muncă sau deces;
p) obiceiurile locului şi orice alte aspecte specifice de natură a pune în pericol viaţa, libertatea sau siguranţa salariaţilor români;
q) taxele, impozitele şi contribuţiile care grevează asupra veniturilor angajaţilor cetăţeni români, asigurându-se, după caz, evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuţii de asigurări sociale;
r) datele de contact ale ambasadelor/misiunilor diplomatice ale României în statul de destinaţie.

Postaţi un comentariu