Jurnal din timpul epidemiei (36). Ziua când ni se promite o nouă normalitate

Cea veche nu mai era bună. Acum vine o normalitate nouă. Ne vom obișnui și cu ea. Președintele a spus astăzi că peste 23 de zile vom putea ieși din case fără declarație, dar cu măștile pe față. Și dacă vom respecta niște condiții minime de distanțare și igienă, vom putea începe să trăim din nou aproape ca înainte. Am răsuflat ușurați, toți am răsuflat ușurați. Ni s-a oferit un orizont de așteptare, ni s-a oferit o speranță. Sondajul IRES a arătat că rezistența oamenilor la stresul izolării este la limita suportabilității. Astfel că anunțul președintelui poate fi considerat foarte inspirat în acest moment. Nu știm cum va evolua epidemia, dar pentru sănătatea mintală a  populației, anunțul era necesar.

Așadar, mai sunt 23 de zile până când va trebui să reluăm activitatea. Dar cum se va întâmpla acest lucru? Există planuri pentru repornirea economiei? Există strategii, proiecte, bani?

În această perioadă de criză s-au văzut multe carențe ale societății noastre, în special în România, dar și în restul lumii. Am putut să vedem că aia nu e, aia nu e și tot așa. Am putut să vedem și că nu avem economiști vizionari, cu soluții, pregătiți pentru vremuri de criză. Și acest lucru este ciudat, pentru că acum 10 ani, am mai trecut printr-o criză, puteau fi pregătiți, cel puțin teoretic. Sau poate că avem soluții încă la sertar, poate că în următoarele 23 de zile vom vedea un plan ca ceasul care să repornească motoarele societății.

Nu avem nici politicieni pregătiți să facă față. Dar, după ce toate acestea fi-vor trăite, poate că se deșteaptă câțiva și vom avea revelații.

Dar dacă nu vom avea niciun plan și nicio direcție, și nici revelații, așa cum a mai fost și altădată, va trebui să luăm din nou totul pe cont propriu. Da, ne vom salva din nou, de unii singuri.

Foto Dan Bodea