Jurnal din timpul epidemiei (28). Bunicii și noi, ceilalți

Programul de deplasare liberă destinat vârstnicilor, între orele 11 la 13, pare să nemulțumească pe toată lumea, atât pe cei vizați cât și pe ceilalți, pe tineri.

Deși la început părea o idee bună, salvatoare, nu s-a dovedit tocmai așa. Pentru persoanele în vârstă cele două ore sunt prea puține. Se deplasează mai greu, le trebuie mai mult timp la cumpărături, nu se încadrează ușor în intervalul acesta.

Restul populației a început să comenteze că sunt prea mulți bătrâni în orașe după ora 11. Că nu au loc de ei. Aici trebuie să spunem că tinerii ar putea evita să iasă din case în acest interval. Din grijă, din respect față de părinți și bunici, dar și pentru comoditatea lor.

Ba mai mult, autoritățile ar putea reglementa acest lucru, ca persoanele de peste 65 de ani să folosească în mod exclusiv acele ore doar pentru ei. În felul acesta s-ar evita contactul, dar și aglomerația la magazine sau în mijloacele de transport în comun. Ar fi atât de simplu.

Astăzi am fost la un supermarket. Destul de pustiu. La galantarele cu iepurași și ouă de ciocolată aproape nimeni. Imaginea cu stivele de figurine care se uită în gol, neatinse pare ireală. Nu erau mulți clienți, dar din când în când se anunța ca există o caserie numai pentru persoanele de peste 65 de ani, și erau îndrumați să meargă acolo.

Mi s-a părut un lucru bun și un gest care exprimă grija. La fel și la un depozit de bricolaj unde omul de ordine din ușă îi invita pe vârstnici în față, să nu piardă timpul la coada de la intrare și să nu stea în apropierea celorlalți.

Oameni buni, această epidemie, această nenorocire în care suntem nevoiți să ne descurcăm într-un mod care poate părea absurd, este o provocare unică. Acum vom arăta ce fel de comercianți, medici, vecini, profesori, politicieni sau ce fel de preoți suntem. Asemenea momente relevă caracterele și profilul unor firme sau agenți economici. Dacă acum veți da dovadă de generozitate și solidaritate, de inteligență și înțelepciune, atunci așa veți fi ținuți minte. Vorba poetului: „Prietene, ai grijă ce poveste scrie viața ta!”