Galerie foto: Kusturica a încins-o pe bunica Juji

Tanti Juji se mișcă în ritmul muzicii lui Kusturica, oprindu-se, din când în când, să mai facă câte o poză. În fața ei se află un scăunel mic de plastic și o șacoșă mare. Femeia are 70 de ani și a venit singură la concert.

“Mă simt extraordinar de bine, absolut că am venit singură. Am auzit la radio că se pregătește Peninsula în Cluj, am zis că e imposibil să nu ies. M-am uitat pe facebook să văd programul. Nu am reușit ieri să vin dar azi nu am mai ratat, mi-am cumpărat bilet, omul ăsta e extraordinar, cum se mișcă pe scenă, cum te antrenează la mișcare’’, spune bătrâna mișcându-și mâinile și șoldurile.

Juji venise pregătită și cu mâncare, dacă i s-ar fi făcut foame, dar la controlul de la intrare i s-a luat pâinea și biscuții. Tanti Juji nu s-a supărat. “Eu am înțeles de ce nu e voie, aici poți să-ți cumperi tot ce vrei”, spune ea. Își ia scăunelul în mâna dreaptă, sacoșa în stânga, și se mută mai aproape de scenă să-și vadă mai bine cântărețul preferat.
Circa 3.000 de oameni au fost prezenți la concetul susținut de Emir Kusturica & The No Smoking Orchestra, în cadrul festivalului Penisula. Mulțimea s-a lăsat antrenată la dans și voie bună de regizorul – muzicant și membrii formației care au incins spiritele pe ritmuri de gypsy-punk balcanic.

Marius și prietenii săi au venit tocmai din America pentru a-l asculta live pe Kusturica. Și-au programat concediul în funcție de Peninsula. “A fost un concert super reușit, foarte frumos, ne-am simțit tare bine”, spune tânărul după concert.

Este ora 00.40. În cortul din stânga scenei, Kusturica, vizibil obosit, în timp ce învârte cu mâna stângă o doză de bere, satisface curiozitățile jurnaliștilor, într-o conferință de presă:

“Acesta este un festival bine organizat, sunt foarte încântat că am cântat aici. Viitorul culturii sunt festivalurile, atât de muzică cât și de film. (…)

România este unul dintre cele mai bune locuri pentru muzică, mie îmi place mult muzica de origine română. Noi, în partea de vest a Balcanilor suntem invadați de kitchuri din toată lumea, Croația, Austria, Turcia, chiar și din Pakistan. (…)

Să cânt e o bucurie, să fac filme este un chin, de asta nu am mai făcut niciun film de șase ani. Acum lucrez la noul meu film care se numește” On the Milky Road”. Chiar dacă nu sunt așa de bun muzician precum sunt de bun regizor, prefer să fiu muzician. (…)

Cred că în prezent cinematografia nu este într-o formă bună. Am vorbit cu prieteni de-ai mei din Franța și mi-au spus că nu se mai prea fac filme în Europa de Vest, majoritatea filmelor vin de la Hollywood, filme scumpe de milioane de dolari dar, care sunt proaste și lipsite de sens. (…)

Federico Felini este regizorul meu preferat, consider că el a fost Shakespeare al secolului XX. (…)

Sfatul meu pentru tinerii regizori este să creadă în viitor cu idei bune și să selecteze ideile, nu să creadă că pot să ia camera de filmat și să facă această infecție de la televizor și de la Hollywood.”

[nggallery id=10]

E ora 1 noapte. Spectatorii ce fuseseră în fața scenei principale s-au împrăștiat care-ncotro, majoritatea au plecat de pe Valea Gârbăului spre oraș, fie cu taxi, mașini personale sau chiar pe jos. Totuși, cei mai rezistenți au rămas să continue distracția pe la celelalte concerte de pe scenele mai mici, până dimineața în zori, când, cine știe, poate nici tanti Juji nu doarme ci fredonează în continuare melodiile lui Kustorica.

Pe iarbă, sute de pahare de plastic de bere goale dorm sub clar de lună.