Lulu, povestea unui nebun frumos. ”Mă, ceacanăule, dă-mi un leu de tri!”
E ca în cazul marilor oameni, fapte sau lucruri, când la un moment dat nici nu se mai ştie care e începutul, care e sfârşitul. Povestea înglobează tot, amestecă realitatea cu ficţiunea, estompează graniţa dintre ele şi dă naştere unui ceva nou. Un fel de mit care, oarecum ciudat, poate să conţină mai mult adevăr decât realitatea însăşi. La fel e şi în cazul lui Lulu, frumosul nebun al Clujului. De la un biet debil mintal ca mulţi alţii, el şi-a depăşit condiţia realităţii pe care o purta cu sine şi a devenit o poveste în care toţi cei care l-au cunoscut puneau câte ceva din ceea ce erau ei. A devenit un fel de personaj colectiv.
Nu se prea ştie când s-a născut şi nici când a murit nu se ştie foarte precis. Nici numele nu-i este cunoscut decât aproximativ. Dar el şi nevinovăţia lui nu aveau nevoie de nici un CV. Era şi e cunoscut mult mai mult decât clujeni cu funcţii importante, primari, prefecţi sau miniştri.
În Cluj încă circulă numeroase poveşti hazlii cu Lulu. Poveşti de după 1989, dar şi de dinainte, când spunea bancuri politice la cozile la alimente şi când chiar securiştii îşi găseau în el un fel de supapă. Era un fel de bufon de la curtea regelui.
Simţ pentru oamenii răi
Preotul vicar Iustin Tira, care l-a cunoscut bine şi cu care a petrecut mult timp, spune că Lulu s-ar născut în 1951, în Aşchileu Mare, unde tatăl său era miliţian, maghiar de etnie, iar mama sa era casnică, româncă. Avea şi un nume, Iosif Kovacs. S-a născut cu o debilitate mintală şi nivelul său era ca al unui copil de 4-5 ani. Au fost încercări, dar n-a putut fi şcolarizat niciodată.
”A fost o figură pitorească şi emblematică a Clujului. Sigur, în sfera personalităţii lui şi a chipului lui, care era unul cu totul aparte. El era cunoscut de clujeni chiar foarte bine. În ultimii 30 de ani a trăit în Cluj. Înainte de aceasta a trăit la Aşchileu Mare, unde tatăl lui era angajat, era în miliţia de atunci. Apoi tatăl lui s-a pensionat şi s-a mutat în Cluj împreună cu soţia lui, mama lui Lulu. O dată cu ei el a venit în Cluj definitiv, dar şi înainte vreme venea în Cluj, când stătea în Aşchileu. Stătea pe aici o zi, două, trei, depinde, cât avea el dispoziţie şi se reîntorcea acasă. Părinţii lui locuiau undeva în zona Mărăşti şi, câtă vreme a trăit mama lui, de care el era foarte ataşat, el se întorcea acasă, nu rămânea peste noapte prin alte părţi. După ce a murit mama lui, nu se mai întorcea atât de des acasă, mergea mai rar, iar după ce a murit şi tatăl lui se ducea şi mai rar. Îi purta de grijă una din surorile lui, împreună cu cumnatul lui, dar nici de ei n-a fost foarte ataşat”.
Lulu trăia şi dormea pe unde apuca, dar cel mai mult a tras la Arhiepiscopie: ”El preferea să-şi îşi găsească veacul în special aici la noi, cu excepţia iernilor, când era mai frig şi atunci se mai ducea pe acasă, dar în rest stătea şi dormea aici. Pe o bancă sub streaşina căminului preoţesc, fie aici cu portarii, fie printr-o sală de curs la seminar. Oamenii de aici chiar îl protejau, el fiind un om chiar foarte simpatic, nu era un individ de care să te fereşti sau să fure – Doamne, fereşte – în viaţa lui n-a furat o floare”.
Lulu simţea oamenii şi de cei răi se ferea: ”Simţea omul bun şi omul rău, de omul rău nu se apropia, nu avea nici o comunicare cu el, de oamenii buni se apropia şi nu se mai dezlipea toată viaţa, fapt pentru care îi erau şi foarte dragi copiii. El avea mereu pentru copii prin buzunare bomboane, ciocolată şi le dădea”.
[stextbox id=”custom” caption=”O ureche muzicală perfectă”]Poate puţină lume ştie că Lulu cânta şi la nunţi. Locul său preferat era Hotelul Napoca: ”Îi plăcea să participe la slujbe. Era de la Dumnezeu şi un om foarte muzical. El avea o ureche muzicală perfectă, avea şi voce, fapt pentru care un ambient cu muzică, cu armonie, îi făcea bine, îl liniştea probabil. Şi la nunţi cânta, cânta cu orchestra, cânta foarte bine. El nu bea alcool, o altă parte foarte importantă. La nunţile acestea, el nu se ducea pe la mese, la oameni; el stătea acolo unde i se spunea, îi dădeau o măsuţă lângă orchestră şi acolo mânca. Nu bea decât suc sau apă, la început nu bea nici cafea şi stătea acolo cuminte”.[/stextbox]
Mort în drum spre Dumnezeu
Era şi foarte credincios, se ruga şi mergea foarte des la slujbe, dis de dimineaţă. Îl găsise pe Dumnezeu. Iar Dumnezeu l-a găsit şi l-a luat la El tot într-o dimineaţă, chiar înainte de slujba către care se îndrepta, în noiembrie 2006: ”În fiecare dimineaţă, fie că dormea pe aici pe undeva sau acasă la sora lui, undeva în jur de ora 7 apărea, fie la Catedrală şi îşi făcea rugăciunile în biserică, fie venea aici la seminar, la facultate şi urca la etajul I la capelă, unde îşi făcea rugăciunile, după care se întorcea şi mergea întotdeauna jos la cantină, unde femeile îi dădeau micul dejun, îi mai dădeau câte o cafea de la ele. Aşa a şi murit, de fapt. A venit într-o dimineaţă, n-a venit la Catedrală, ci a mers la Paraclis. Urcând scările acolo, că intrarea în Paraclis e de la etajul I, i s-a făcut rău. Era un elev, un copil de prin clasa a IX-a, a X-a şi l-a strigat pe unul să-l ajute, dar copilul s-a speriat de el, că n-a ştiut ce se întâmplă, nu-l cunoştea bine pe Lulu şi s-a ferit de el când i-a întins mâna. Cumva a reuşit să urce până la etaj şi acolo s-a rezemat de un calorifer, a pus mâna să se sprijine, acolo a căzut jos şi acolo a murit. Adică, mergând la biserică. A murit în acest mod şi în acest loc, adică acolo unde se pare că el se simţea foarte bine”.
Îngropat ca un rege
A fost foarte apropiat şi de ÎPS Bartolomeu, dar şi de arhiepiscopul Teofil Hernineanu. Lulu a fost îngropat de ÎPS Bartolomeu, după ce Lulu l-a condus pe ultimul drum pe arhiepiscopul Teofil. La înmormântarea lui a fost lume câtă frunză şi iarbă. Parcă murise un rege.
”A fost preluat oarecum de noi şi ceea ce a însemnat înmormântarea lui. Adică, haine, sicriu. De la IML a fost adus aici în curte sicriul cu el şi aici s-a făcut prima slujbă, chiar de către mitropolitul Bartolomeu, cu toţi elevii şi studenţii prezenţi aici. Era curtea plină, ceea ce nu se prea întâmplă oricui. Înmormântarea propriu-zisă a fost la Cimitirul Central, cu prezenţa Corului Seminarului Teologic, o mulţime imensă – pe puţin 400-500 de oameni -, primăria i-a dat un loc gratuit de mormânt şi după înmormântare un creştin foarte cumsecade care îl ocrotea mai mult în ultimii ani şi care îi purta de grijă mai atent, dl Gocan, a făcut şi o masă de pomană pentru Lulu, unde au fost vreo 200-300 de persoane. Adică, probe din acestea de simpatie şi atitudine creştinească foarte consistente, în concordanţă cu dimensiunea nevinovăţiei lui”.
Tot părintele Iustin Tira îşi aminteşte cum Lulu nu s-a mai putut dezlipi de sicriul arhiepiscopului Teofil Hernineanu, care a murit la început de noiembrie 1992, cum tot la început de noiembrie, dar 2006, a murit şi Lulu: ”Îmi aduc aminte de un gest al lui Lulu, când a murit episcopul Teofil Herineanu, în 1992. Era foarte ataşat de arhiepiscopul Teofil şi arhiepiscopul îl proteja, nu numai că îi dădea câte un bănuţ, dar şi trimitea pe câte cineva dintre noi cei mai tineri şi îi cumpăra haine, mai ales toamna, ghetuţe, pantaloni, câte un palton, căciulă. De asemenea, primea şi mâncare aici, mâncare din care mânca şi arhiepiscopul. Era tratat cu totală egalitate, nu-i aruncai o coajă de pâine. Dovadă că el a simţit toate acestea a fost că în momentul în care a murit arhiepiscopul Teofil, după ce a fost catafalcat aici în salonul de sus, prima coroană la sicriul arhiepiscopului Teofil a fost adusă de Lulu. Iar Lulu nu s-a mai dus de lângă sicriu decât să mănânce sau la baie până a fost înmormântat arhiepiscopul Teofil. Zi şi noapte a stat lângă el”.
Şi părintele Bogdan Ivanov îşi aminteşte de legătura specială pe care Lulu o avea cu ÎPS Bartolomeu, care nu numai că l-a îngropat pe Lulu, dar l-a şi pomenit într-o slujbă: ”Mitropolitul Bartolomeu, care l-a cunoscut în diferite circumstanţe pe Lulu, mai ales că era un obişnuit al curţii în care dânsul locuia, îl vedea dincolo de infirmităţile lui fizice şi psihice, îl vedea în curăţirea sufletului său şi asta a contat foarte mult. De aceea, de fiecare dată când îl vedea îi dădea câte un bănuţ simbolic şi Lulu a simţit că în această curte are o familie. Dincolo de toate, Lulu era un om credincios şi când a murit, mitropolitul Bartolomeu s-a implicat în organizarea funeraliilor, am şi plătit toate cheltuielile şi el însuşi i-a făcut o slujbă de pomenire în curtea centrului eparhial, chiar pe platou, şi a şi vorbit într-o predică despre el, spunând că toată viaţa lui n-a ştiut de fapt cum îl cheamă, n-a ştiut că acest om are un nume, Iosif. Nu i-a ştiut nici vârsta, dar dincolo de toate l-a apreciat pentru curăţirea sufletului său”.
[stextbox id=”custom” caption=”Statuia lui Lulu şi a câinelui din Japonia”]
Episcopul vicar Iustin Tira spune că n-ar fi nimic nepotrivit în demersul ca Lulu să aibă o statuie în Cluj: ”Nu cred că e deloc nepotrivită sau năstruşnică propunerea sau gândul acesta. Cine ştie dacă se va face, că la noi de obicei lucrurile mai interesante mor ca idee, dar nu cred că ar fi deloc rău. În lume sunt tot felul de statui care nu sunt neapărat ale împăraţilor, regilor, ale sfinţilor sau preşedinţilor. Sunt figuri aparent banale, dar care spun mai mult decât mulţi preşedinţi. Dacă se va putea, eu aş fi bucuros, mi-aş aduce aminte cu plăcere că, uite, Lulu, care mi-a fost foarte apropiat şi eram un fel de prieteni, şi de o vârstă cu mine, are statuie în Cluj”.
Părintele Iustin Tira face şi o comparaţie cu o statuie pe care japonezii au dedicat-o unui câine: ”Am citit despre o statuie din Japonia, în nu ştiu care mare oraş, unde e statuia unui câine în faţa unei universităţi. E istoria unui câine al cărui proprietar a fost profesor universitar acolo şi câinele avea obiceiul ca în fiecare dimineaţă când venea profesorul la cursuri să-l însoţească, îl aştepta în acel loc până termina cursurile şi se întorcea cu el acasă. S-a întâmplat ca profesorul să moară subit, iar câinele să vină în fiecare zi la universitate şi să-l aştepte în acelaşi loc până la ora la care profesorul îşi termina cursurile şi pleca în mod normal acasă. Atunci pleca şi câinele şi a făcut aşa până a murit şi el, iar universitatea, ca un semn de omagiu, i-a făcut acea statuie. Deci n-ar fi o excentricitate din partea celor care ar face o astfel de lucrare şi un artist înzestrat poate că ar reuşi să transmită chiar şi expresia şi umanitatea lui Lulu, pentru că era un tip foarte uman”.
[/stextbox]
”Lulu venea la fiecare hram aici la Nicula şi, în felul lui, era un simpatic, nu deranja, nu era agresiv, dacă îi dădeai nişte iconiţe bineînţeles că el le dădea mai departe, la fel şi cu banii. Era iubit şi de ierarhii noştri. Era un om plăcut şi simpatic. Venea de alte două-trei ori pe an, se ruga. Tot timpul îţi descreţea fruntea”. (Stareţul Mănăstirii Nicula, Nicolae Moldovan)
[stextbox id=”custom” caption=”Propunerea poetului Ion Mureşan”]Articolul de opinie scris de poetul Ion Mureşan pentru cotidianul Transilvania Reporter, în care acesta face o pledoarie pentru ridicarea unei statui lui Lulu – un celebru nebun al Clujului, decedat în 2006 – a stârnit vii reacţii pe internet. În 24 de ore, textul a devenit viral, fiind distribuit de aproape 1.000 de ori pe Facebook. Ideea de a ridica o statuie spiritului ludic pe care l-a reprezentat Lulu a provocat foarte multe comentarii pe Facebook şi pe pagina transilvaniareporter.ro. Articolul a fost preluat de comunitatea „I Love Cluj” şi de câteva bloguri importante, iar majoritatea opiniilor exprimate de cititori au fost în favoarea ridicării unei statui lui Lulu.[/stextbox]
Cele mai recente articole
Profesii care vă permit să călătoriți și să munciți: oportunități și perspective
Top 5 motive să achiziționezi o Skoda Karoq
Soluţii inovatoare pentru un zâmbet perfect!
Discuție cu actrița Coca Bloos, activități pentru copii și adolescenți, concerte și spectacole sunt propunerile Teatrul Național Cluj pentru ediția 2024 a Zilei Porților Deschise
Frank Spotnitz, scenaristul și producătorul serialului Dosarele X, vine în România
Farmec a deschis un nou magazin, în Cluj-Napoca. La VIVO! Shopping Center
Cercetare inedită și soluții digitale pentru sănătatea mintală. Care este legătura între simțul mirosului și locul unde trăim
O nouă parcare pentru avioane, pe Aeroportul Internațional Avram Iancu
Trenduri inovatoare în designul meniurilor pentru restaurant. Ce este de interes în industria ospitalității?
Institutul Oncologic Prof. Dr. Ion Chiricuță din Cluj Napoca este centru de hematologie pentru boli rare
 RO_Landscape - Felicitare Craciun - banner.png)
Opinii
OPINIE | Să iubim Crăciunul, pentru că e miracolul vieţii Peste câteva ore doar, vom simți cu toții bucuria Naşterii Lui. Și vine vremea
De la un palaneț împărțit la trei, în România, la farfuria cu escargots la Ritz Cineva mi-a reprodus discuția dintre trei tineri studenți care coborau de la
Liberalii oficializează segregarea şcolară, în siajul gândirii USR Guvernul a identificat două nevoi reale. Pe de o parte, copiii au nevoie să fie
Congresul PNL. Cine strică marfa o plăteşte Nu daţi vrabia din mână, oameni buni, pe cioara nebună de pe gard, îi conjură
Apocalipsa după UNTOLD. Pista de atletism distrusă, iar gazonul de un milion de euro e înlocuit cu unul de 180.000 An după an daunele materiale provocate de cel mai mare festival de muzică
ADVERTORIAL
Profesii care vă permit să călătoriți și să munciți: oportunități și perspective Experții de la agregatorul de joburi Jooble ne-au descris 10 profesii de perspectivă, care vă
Top 5 motive să achiziționezi o Skoda Karoq Într-o piață plină de opțiuni atrăgătoare, Skoda Karoq se evidențiază prin oferirea
Trenduri inovatoare în designul meniurilor pentru restaurant. Ce este de interes în industria ospitalității? Atunci când sunteți în căutarea unei mape de meniu potrivite, care să dureze, fiecare
Destinație de vacanță
Clujul s-a asociat cu județele Alba și Bihor pentru dezvoltarea turistică a Țării de Piatră din Apuseni Consilierii județeni au adoptat astăzi proiectul de asociere pe 10 ani între județele Alba,
Ofertă irezistibilă pentru un sejur la mare. A început ”Litoralul pentru toți” Românii pot petrece, începând de astăzi, un sejur pe litoralul românesc cu preţuri ce
Arteră spre inima Balcanilor (III): Bosnia și Herțegovina, încremenită în proiect
Bună ziua!
Sunt impresionată de povestea întreagă a acestui om pe care l-am cunoscut, pe care-l ştiu ca dintotdeauna.
Locuiam în Mănăştur, dar îl vedeam prin centrul oraşului, prin piaţa Mihai VIteazul, peste tot…
Mi-era drag, nu îmi era frică de el, dimpotrivă, mă distra şi îmi zâmbea, la fete le făcea mereu “curte”, dar în mod fin, delicat, aşa, diafan…Nu m-am simţit niciiodată “în pericol”, doar era Lulu!
Aflu acum că a murit cu o lună înainte de-a părăsi eu România.
Îmi vine să plâng.
Mi-e dor de ţara mea, de Clujul meu, de Lulu…, de mine cea de-atunci şi de nişte timpuri şi oameni care nu se mai pot întoarce chiar dacă eu da!
Vă mulţumesc pentru aceste dragi amintiri pe care mi le-aţi trezit !
Cu stimă şi respect,
Liana Mânzat
Liana, lulu a fost un MIT Pentru noi. Eu imi amintesc ca inca Nu mergeam la scala, locuiam in marasti si erano la plimbare cu sora mea mai mare si o vecina cu fetitele ei. Ne-am intalnit cu lulu care a cerut permisul sa ne pupe zicand ca vom avea noroc. Am petrecut anii de liceu calatorind deseori cu el in trolebus ascultand bancurile lui. In 2005 inainte de a pleca din Romania, i-am oferit o bere la barul unde tineam contabilitatea si mi-a sarutat mana. IMI face placere amintirea lui care am dus-o cu noi si peste hotare.
Vin şi eu cu o mărturie pe care am aflat-o de la o maică care slujea la librăria Arhiepiscopiei acum câţiva ani. Spenea maica că atunic când LULU primea în dar ceva bani ce credeţi că făcea? Mergea în catedrală şi-i introducea în cutia milei.
MARE SUFLET! AFOST UN SFÂNT PRINTRE CEI VII. ORI CÂŢI RECUN OSC ASTA?
Multumesc ca ati postat povestirea, mi-a trezit amintirile legate de Lulu. Pacat ca un “nebun bland” este laudat si ridicat in slavi post portem. NU ca si-ar fi adunat merite in randul clujenilor, dar a fost si el om. De ce oare nu s-au trezit susnumitii sa-l ajute in timpul vietii lui cu banii cu care i s-a facut pomana?
Daca citesti mai atenta o sa vezi ca persoanele respective l-au sustinut si in timpul cat traia….iar Lulu daca primea bani oricum i daea la biserica sau lua bomboane sau flori si dadea la copii si fete…in fine….daca o sa citesti inca o data mai atenta articolul vei vedea ca nu era neglijat
Da, un tip extraordinar ! L-am cunoscut prin anii 70 . Un tip adpotat de Cluj si de clujeni. Personaj pitoresc si iubit de toata lumea, pe seama lui au circulat multe legende. L-am reantalnit prin 1992 la o nunta la Metropol. Stia sa danseze ca un artist si a facut o atmosfera extraordinara. I-am dat vreo suta -doua de lei . Stiti ce a facut ? S-a dus si a cinstit mireasa cu acei bani . Ce lectii de viata ne-a dat,, acest frumos nebun ,, !!!! Dumnezeu sa-l odihneasac !!!!!!!!
Extraordinar gestul său! Mulţumim!
Frumos articolul…merita sa ne amintim de astfel de oameni…
O singura precizare, pr. Iustin Tira NU este episcop, ci vicar eparhial, sau administrativ…fiti atenti la lucrurile astea…!
Aveţi dreptate, e vicar administrativ, am corectat, mulţumim!
Da, freseala impardonabila!!! Nasol, foarte nasol. Sa ii cereti scuze Maicii Starete! Ceacanaua…
Imi aduc fff bine aminte de indragitul nostru Clujean LULU care era de multe ori prin gara din CLUJ.si la mine a venit de mi a cerut un leu de tri.era fff comic si multi care se tineau smecheri isi bateau joc de el.io detest oamenii fara bun simt care se folosesc de alti oameni cu mai putina minte sa si bata joc de ei.LULU merita sa i se ridice o statuie in centrul CLUJULUI cel mai indragit oras al meu.io s din CAMPIA TURZII deci sunt si io CLUJEAN.si pt mine zic ca CLUJUL e cel mai fain oras din romania si nu numai din toata TRANSILVANIA .LULU a fost un om exemplu pt.toti bogatii si inclus si saracii.in cinstea lui LULU sunt de acord sa i se ridice o statuie in CLUJ.
Sant CLUJANCA si am deosebita placere sa a-mi aduc aminte de LULU un om minunat cum rar antalnesti.Tatal meu este preot chiar coleg de seminar cu parintele TIRA IUSTIN (UN OM DEOSEBIT)si mergand la catedrala duminica la slujba ,LULU era nelipsit.Fiind copil,4-5 anisori aveam o frica cand al vedeam ,dar cu trecera anilor am anteles ca LULU e un om bland,prietenos si foarte comic.Era foarte iubit de clujeni si an special de ARHIEPISCIPUL TEOFIL.O alta amintire frumoasa cu LULU este cu vestitul staroste al clujului NELU GOCAN pe care LULU al ansotea la toate nuntiile .Era momentul cel mai distractiv cand LULU ai canta miresei I-ATI MIREASA ZIUA BUNA,avea saracu pantofi cu vro doua trei numere mai mari ,si batea cu picioru ritmul la muzica iar la mireasa ai aducea o papuse mica si o suzeta .Sant multe ,multe amintiri cu el de care acum cand mi-leamintesc ma trec fiori.Mare pacat ca a murit era mascota clujului cine nu al cunostea pe LULU?Ma bucur citind acest reportaj ca a avut parte de o anmormantare crestineasca asa cum merita ,auzisem ca a murit, fiind plecata din tara de 13 ani .Vin an fiecare vara an CLUJUL meu drag ,si sa sa vad o statuie an CLUJ cu LULU sincer m-as bucura ,el chiar merita .DUMNEZEU S-AL ODIHNEASCA . oltica ilies
Fată de popă?! Și-n halul ăsta scrii?
Ceacanaule:) Ce clujean nu-si aminteste de Lulu cu bucurie si multa nostalgie .. Ne descretea fruntile ori de cate ori pasea in curtea seminarului, imbracat in acel palton care atingea pamantul, avand incaltamintea cu doua-trei numere mai mare.L-am intalnit la nunti, la inmormantari, la sfintele slujbe; mereu aproape de oameni atat la bucurie, cat si la necaz.. Am aflat de moartea lui pe cand eram in State si am simtit ca ceva s-a rupt , ceva din Clujul meu,( de ACASA) nu o sa mai fie niciodata la fel. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!!!!
Lulu, Bau !!! Si toate fetele tipam speriate, apoi radeam impreuna cu Lulu, pana faceam crampe la burta !
Nu te putea.i supara, era pur si simplu LULU, care.ti arata degetul aratator si radeam de ne prapadeam !
Razi ca Lulu la deget !
Da, merita Clujul o statuie cu LULU sau chiar mai multe, in fiecare cartier, in diferite ipostaze….era unic si nu cred ca exista Cluj fara LULU !
Bai voi sunteti intregi la cap cu statuia voastra? 🙂 Cum sa-i faceti astuia statuie? Astea-s valorile pe care le admirati voi? Mama, mama…
Se vede valoarea din tine “bai “
dute deaq de cretin idiot ,pun pariu ca nici nu esti din cluj ca altfel ai stii cine o fost cu adevarat LULU , asa ca da-ti foc si stai in banca ta
ba tu est un tampit daca nu sti cine a fost LULU in Cluj nu vorbi merita mai mult decat o statuie
Esti prost.
Daca ar fi trait Lulu si daca i-ati fi cerut parerea intr-un caz similar (facand astfel abstractie de personaj), sunt sigur ca v-ar fi raspuns cu o gluma si nu cu injurii. O statuie nu face rau nimanui. Nu te inchini la ea. O privesti si zambesti … cam asta si-a dorit si Lulu; sa vada oameni binedispusi – astfel se simtea si el bine in conditia lui. Statuia e doar pentru aducerea aminte a unui om care a adus farame de bucurie intr-o perioada grea pentru toata lumea. Poate n-ati trait in vremurile alea sau poate n-ati ajuns fata in fata cu el ca sa vi se adreseze. Nu reprezinta neaparat un simbol al Clujului, dar poate fi un simbol al ludicului din om. Scuzati-mi interpelarea. Va salut cu respect pe toti.
Frumos spus Calin. Bv 🙂
Felicitari ! Sincer ! Mai sunt si oameni intregi !
Mi se pare foarte trist ca autorul acestui articol s-a hotarit sa i-a istoria asta si sa faca un fel de “drama” din ea. In loc de “vai ce hazliu” si “a cunoscut pe Dumenezeu care l-a si luat”, etc, putea sa scrie despre condiitile oribilie care au cauzat um om nascut in 1956 cu retardare menatale sa fie fara ajutor, si sa moara in mijloculul drumului. ACOLO este adeveratul “story line” care ar fii mai putin sensationalistic, si mai mult despre ceva real. Urasc stilul asta de a sensationaliza, si intre timp informatii importante sint minimalizate. Ar fii fost frumos sa intelegem ce greutati a avut omul asta, si sa-l vedem pentru ce a fost, un OM, nu o caricatura.
Ugh, citind comentariile de mai sus,mi se pare si mai trist. Un om care in loc sa fie vazut ca cineva caruia ii trebuia ajutor, a devenit un “clown” sau o caricatura, Foarte frumos! Vorbeste mult de societatea din care el a trait.
De ce a murit omul asta la 50 de ani? De cancer? De foame? Stie cineva? I-a pasat cuiva? Sau a fost numai
“Ceva” hazliu? Dar nui nimic, dupa moarte o sa zicem “vai ce cute a fost” hai sa-i facem o statuie!
buna ,,,din cate stiu eu lulu a avut o boala destul de rara si urata din care oameni un traiesc decat 2-3 ani si el saracu a trait mult ,,poate intra in cartea recordurilor pt. ca nimeni un atrait atata cu boala respectiva ,,,aproape 40 de ani ,,boala a fost descoperita de medici in adolescente cand medici i-au spus mamei sale sa il duca acasa din spital ca un mai au ce sa ii faca ,,,,un putea sa ii faca nimeni nimic pt ca boala i-a afectat si capul ,,,daca il bagau intr.-un spital murea demult ,,de aceea si-a trait viata asa cum si-a trait-o ,,,,,
Cand i-am vazut mainile,am gasit o pata denumita Vitiligo care e ceva autoimun.Se asociaza cu afectiuni ale tiroidei, pancreasului.
Incetul cu incetul boala te ucide, precum lupusul cand sunt anticorpi contra propriilor organe!
Buna ziua Dragii redactori , cititori , scriitori Va rog respectos hai sa ne inchinam in memoria lui Iosif zis ~ Lulu ! Bunul dumnezeu sa-l odhineasca in Ceruri Amin ! Eu sunt Cumnatul lui care am fost Tutore legal a lui Lulu asa ca el nu a fost singur , a locuit la mine inpreuna cu sotia si cind au trait parinti lui la mine a locuit pina cind a fost chemat de Bunul Dumnezeu sus in Ceruri !~Cine doreste sa ia legatura cu mine ma refer ptr. mai multe date despre el las nr. meu de tel. 0743576989 ptr. redatie !!!
Adriana, si mie mi se pare foarte trist ca faci niste greseli gramatice elementare. Dar asta poate fi cauza faptului ca nu ai inteles mesajul din spatele acestui articol. La revedere!
Fac greseli gramatice pentru ca am trait majoritatea vietii (de 30 de ani) in alta tara. Vorbesc 6 limbi. Cred ca ma descurc destul de bine in Romaneste daca ma intelegi.
Pacat de limbile straine vorbite, daca ai uitat limba Romana…
Pentru ADRIANA ( sa ia foc )
NU ESTE SUFICIENT SA-I FIE RIDICATA O STATUIE ( pe care o sustin )
O STRADA DIN CLUJ SA POARTE NUMELE – L U L U – ( numele sa fie scris in cele 6 limbi )
Nu numai o Statuie si o Strada merita Lulu !
O Piata si noul Nume al Autagarii !
O Bautura racoritoare, un Tip de Prajitura, o Aplicatie pe Computer, o Melodie in Top ….
Numele lui Lulu poate deveni ” hype ” !
Cine va detine Brevetul de Marketing, va deveni bogat !
Cine vrea sa-i faca ” Promoting ” ?
Ce ziceti de ” Lulu Holding AG ” ?
Am inteles mesajul articolului, care a fost foarte banal. Nu era necesar sa fie. Din pacate, am observat ca “jurnalism” mai nou in Romania e foarte vag, cu limbaj dramatic, si cu lipsa de esenta importanta. Si superficialitatea asta nu numai la jurnalsti am observat. Poate de-asta te-ai dat la greselile mele de gramatica, si nu la continutul meu.
Adriana, tot nu intelegi ca in “romaneste” ,atunci cand 5 persoane iti spun ca esti beat , trebuie sa mergi la …culcare ? Daca tot nu intelegi (proverbul !!!), eu am mai auzit o varianta cu “prost” in loc de “beat” !!!…ultima varianta o stiu de la LULU !!!
Sincer mancam si ma distram alaturi de el cand eram copil mic. In zona Iris. Acum ma bucur ca a murit, nu mai are cine sa ma sperie.
Tot respectul pentru autorul articolului.
Sa fii fost cam in anul 1978. I-am facut cadou un carton de KENT, sa-l vanda si sa pastreze banii.
S-a bucurat tare mult si mi-a promis ca va face o afacere buna.
Pe vremea aceea se vindea pachetul de KENT cu 25 Lei vechi. Ce sa va spun, in nici 10 Minute a venit inapoi la mine in Continental foarte incantat, aratindu-mi 200 de Lei. I-am spus sa pastreze banii. Ceeace nu i-am spus a fost ca “afacere” nu a facut deloc. Cartonul costase 200 de Lei. 🙂
Odihnesca-se in pace.
Dragi mei scz-atima ca ma-m grabit dar, acum nu ma mai grabesc va cer doar atit si va rog din suflet lasati-l si nul mai huliti ca el Nu a fost NEBUN acest cuvint nu este spus la locul potrivit el a fost bolnav mintal ~ Nebunii Suntem noi totii care mergem la vot sai votam pe totii Comunisti a lui Ponta sa ne trage in Poate domnul ponta !
Nu incape indioala trebuie sa-i facem o statuie.
Mai bine sa dicutam cum sa o numim si unde sa fie amplasata.
Eu propun : asa cum spune si titlul articolului. LULU – Un nebun frumos. Iar restul articolului sa fie trecut mai jos pe soclu. Propun sa se faca si o carte unde cei care l-au cunoscut sa scrie momente si amintiri cu el.
Va salut Ceacanailor.
Părerea mea e ca Lulu trebuia Hirotonisit ca Sfânt Preot si nu “patriarhii capitaliști Compromiși”… Lulu trebuia trecut in calendarul ortodox drept Sfânt si nu Ștefan cel Mare poligamul!!! Deșteaptă-te române…
dă-ți două palme, mucea! te-ai găsit tu aici deștept să vorbești despre ceea ce nu știi! una e nevinovăția sfântă a lui Lulu, alta e harul preoției. de ce toți proștii fac pe deștepții?
PENTRU – ADRIANA –
PROPUN CA SI O STRADA SA-I POARTE NUMELE – si acesta sa fie scris in cele 6 limbi
Putin.Io zic sa numiti orasul Lulescu-Napoca,locuitorii-lulisti,iar postacii-pro…lule(cel putin bilingv,ce Isthenem).
Mi-a povestit cineva ca intr-o zi Lulu sa dus cu niste preoti cu o Dacia papuc sa participe la o inmormatare in Turda.Deorece Lulu nu mai avea loc in masina,a luat loc in spate ,langa sicriu.Pe drum a inceput sa ploua iar Lulu sa bagat in sicriu.Intre timp cineva a fost luat la ocazie,tot in spate langa sicriu.Dupa cateva minute a incetat ploaia,iar Lulu deschide sicriul exclamand: “Aii de pola mea ca nu mai ploua”!!!..imaginati-va cand persoana care statea in spate ia auzit si timbrul vocal cum a reactionat:))
o mica diaree :))
Cred ca istorioara cu sicriul este adevarata. Am auzit-o intr-o alta varianta, dar cred ca este aceeasi poveste.
Aceasta povestioara am auzit-o prin anii 85-86 in Oltenia, unde am lucrat ceva vreme. Oltenii o prezentau ca pe un banc, dar eu stiind-o de la Cluj ca o intamplare reala cu Lulu am ramas mirat de raspandirea pataniei pana acolo.
Si noi acuma ,nu demult ne-am amintit de Lulu,acest personaj drag care niciodata nu uita sa iti multumeasca daca ii daruiai ceva,sotul lucra in centru la patiserie la fostul restaurant Privighetoarea,in dreapta Centralului si nu era zi ca Lulu daca trecea prin zona sa nu intre macar sa salute,intodeauna intra sa isi cumpere strudel cu mere cu bani,insa vanzatoarele i-l dadeau pe gratis,sau patroana oricare eram in fata si el multumea bucuros,si nu pleca fara sa suna macar un banc…mai rara oameni ca el,merita statuia.
Putini sunt cred,cei care n-au auzit macar o data ,de Lulu…!personal l-am vazut cel putin de 2 ori pe Lulu in cluj!dar am auzit multe din nazbatiile lui!una dintre acestea mi-a fost relatata de cumnatul meu care prin ani 80 si ceva era sofer pe autobuzul de Apahida.Lulu fiind un foarte bun prieten cu cei care erau la acea vremea in Autogara calatori Cluj!Razand imi povestea cum intr-o seara in timpul ultimei curse cluj -Apahida pe la ora 23,Lulu s-a oferit sa-l insoteasca pe sofer, desi acesta ii spuse ca autobuzu nu se mai intoarce inapoi decat la 4 dimineata!odata ajunsi Lulu s-a oferit sa-i ,,pazeasca ,,el autobuzu pana dimineata!Dimineata insa soferu se schimbase fara sa stie ca Lulu dormise in autobuz!Cand sa porneasca autobuzu Lulu din spate,,,,,exclama:,,-Tulai frig i-o fost la autobuzu asta!
Impresionanta poveste are ! tin minte cand eram la un magazin si a venit acolo inauntru si mi-a zis sa beau apa cu el din borcan :)) …era un om bun si foarte vorbaret ..:D
Un personaj de poveste LULU!!!!
Pacat ca nu l-am cunoscut (am venit in Cluj abia in 2007)!!!
Insa am aflat mult povesti despre el de la sotul meu, de la socrii si de la cei care l-au intalnit!
Ce mi se pare interesant e faptul ca eu sunt cadru didactic in comuna Aschileu (Aschuleul Mare) satul in care sa nascut…si nu am auzit pe nimeni, niciodata, povestind de acest personaj mioritic!!!
De maine am sa ma interesez!!!
Propunerea mea este urmatoarea……..realizarea unui film biografic despre LULU!?
CE ZICETI???
Fratilor , ceea ce scrie in articol e “ZERO” , pe langa ce stiu eu despre LULU, cu care am fost la cel putin 50 de nunti ,inclusiv la nunta mea !!! Multe din ele adevarate ,la diverse chefuri , baga in buzunar orice banc existent !!! Si inca ceva, ascultati de la unul care a calatorit cu LULU, care a dormit cu LULU, care a mancat cu LULU si care a cantat cu LULU :- nu era prost deloc !!!
Odata l-a ‘saltat’ un militian mai tanar si l-a dus la Militie. Nu intrase bine si, 2-3 militieni il si intreaba pe Lulu: ‘ce faci Lulu, cu ce ocazie p-aici?’
Lulu: ‘L-am adus pa ciacanau aiesta ca n-o stiut unde-i militia’
Super Lulu! Mai ales ca elev imi placea sa-l necajesc doar sa-l aud cum spune ‘ba, ciacanaule’
Foarte frumos articol. Ma bucur ca lumea isi aminteste de Lulu. Stie cineva ce inseamna Ceacanau?
Se povestea ca odata niste militieni nou veniti(bibani ) in Cluj l au gasit pe strazi pe Lulu si nestiind cine ii acesta ,l au dus pe Traian la militia mun. Ofiterul de serviciu de la poarta ii vede si l intreaba pe Lulu ce face el acolo insotit de cei doi ;telectuali; la care acesta ii raspunde ”i am adus ca nu mai stiau unde lucreaza ”. Realitate oare sau poveste ?
Si eu sunt de acord sa se ridice o statuie in memoria lui LULU !!!
Tin minte cand eram copil, veneam de la scoala, era in mijlocul intersectiei langa Melody si Dorna si dirija circulatia. Era tare haios si intr.adevar destept !!!
Pe lângă toți banii cheltuiți aiurea ,o statuie sau o stradă dedicată acestui Clujean care a făcut pe mulți să zâmbească ar fi ceva frumos .
O statuie ar fi un minim de recunoastere pe care Clujul ar putea sa o ofere memoriei acestui om…..Debil mintal, nebun? Nebuni is aia de-i zic asa…..Prieteni, Lulu a fost un inocent, un suflet curat cum poate n-a fost si nici n-o sa mai fie degraba….Pun pariu ca in momentu` de fata e fericitu` posesor al unei perechi de aripi si vegheaza de acolo de unde e asupra Clujului…..Meritam noi?
Revin:O universitate(Lulu-BB),o catedrala,ceva,nu v-ati gandit?
E tipic ca va mandriti cu acest Lulu. Clujul nu a aoferit pe cineva mai valoros?
O poveste care circula despre Lulu incepea asa:
Lulu a facut auto-stopul si un camion s-a oprit. Luindu-l in remorca a inceput ploaia; Lulu se vira intr-un cosciug gol din remorca sa scape de ploaie; Camionul opreste din nou si mai ia doua auto-stopiste. La un moment dat crapa putin capacul si scoate mina intrebind daca mai ploua…
De aici sint mai multe variante care le-am auzit, dar daca stiti si voi povestea a-si vrea sa vad ce scriu altii despre aceasta intimplare.
Cine a trait cel putin o perioada in Cluj si mergea si la catedrala nu avea cum sa nu-l cunoasca pe Lulu si sa nu il indrageasca.Ceea ce m-a emotionat pe mine la el este faptul ca intr-o duminica la slujba era si el present iar banii pe care ii primea,venea si ii punea in cutia milei.Pentru altii…Respect pentru asta.In zilele acestea nu stiu cati fac acest gest!
odihneste-te si zambeste mai departe langa dumnezeu lulu sa fi iubit bunule om care meriti cu adevarat o statuie?
Oameni buni,sunt din Gherla.L-am cunoscut si eu pe Lulu,Dumnezeu sa-l odihneasca.Credeti,dupa atata amar de vreme,ca niste nestiutori nebuni ar avea cumva capacitatea de a intelege dorintele unor oameni normali,care l-au considerat pe acest simpatic si onest personaj ca pe oricare unul dintre noi si nu dintre ei ?!
Nu sunt din Cluj..dar am avut ocazia sa l cunosc pe Lulu..era inofensiv..hazliu..frecventa locurile populate ale Clujului ..am facut liceul in Cluj si mi aduc aminte ca il vedeam de foarte multe ori in magazinul Central…cred ca asa se numea magazinul..copii fiind pentru noi era un moment distractiv sa ne intalnim cu Lulu..cu siguranta nici un om politic al Romaniei de azi nu va fi atat de cunoscut cum a fost Lulu..
Mi-a plăcut povestea. Cu toate că eu locuiesc în Botoșani, și la noi ca și în alte orașe am cunoscut vreme de patruzeci de ani, personaje asemănătoare.
Am aflat de Lulu in noiembrie 2005 cand am fost la Cluj pentru prima data,de la niste cunostiinte plecate in SUA. Vroiam sa il cunosc,dar nu am mai apucat deoarece in anul viitor 2006 cand am mai fost tot in noiembrie el deja murise.
Am aflat mai multe despre el de pe net.
Fereasca Dumnezeu sa ai asemenea boala!
Tot ce pot sa zic e ca sa ii fie tarana usoara si daca a fost credincios, sa il aseze bunul Dumnezeu in randul celor drepti!
Un personaj care de multe ori parca era desprins din Caragiale. Iubit si indragit de multi oameni cu suflet, avea la el si bunul simt si poante care prindeau. In hol la Napoca, mangaia sticla de la lada frigorifica si printre poante spunea : saraca inghetata cum sta ea aici…inghesuita si singurica….nu cersea cum faceau altii,era mai rafinat. Un domn parca vis a vis de Dacia Felix- (catre grupuk statuar MATEI CORVIN),tocmai se instalasera piciorusele de parcare cu fise, Lulu cand a vazut 4X4 (caruia ii spunea 8X6)a luat pozitia de dirijat circulatia si a inceput sa il directioneze pe sofer(un ghiolban de altfel). Soferul recalcitrant la bagat si scos…pina in final a lovit piciorul automatului de parcare. Bineinteles ca Lulu ia spus vorba lui ” ai vazut ma Ceacanaule|” L-as descrie ca fiind jucaus, bun si bineinteles nebun ca toti romanii faini. Sa ii fie tarana usoara.