Unirea ce s-a făcut în pandemie

Peste 100.000 de oameni s-au adunat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, în plină pandemie de gripă spaniolă, cea mai înspăimântătoare pandemie de acest fel din istorie, şi au decis unirea cu ţara. Istoricul Tudor Roşu de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia descrie, în lucrarea sa “Inamicul spaniol la Unirii”, contextul sanitar dramatic în care s-au strâns laolaltă atâţia români ardeleni. Două dintre personalitățile marcante care au prezidat adunarea , Gheorghe Pop de Băsești, lider al mișcării memorandiste, și Ștefan Cicio Pop, deputat român în Dieta de la Budapesta, au ajuns la Alba Iulia în stadii grave ale bolii, ultimul, infectat de gripă în noiembrie, la Budapesta, urmând să moară câteva luni mai târziu.
Măsurile profilactice de atunci erau mult mai rudimentare decât acum, mai ales că nu era documentată contagiunea bolii prin aerul respirat, cel puţin nu între ţăranii ardeleni. După cum scrie Tudor Roşu, ele “trebuie contextualizate, firește, în mentalitatea epocii, cu imperativele acelor zile de noiembrie târziu”.
“Decalajul față de statele apusene e vizibil, unde se încercau metode moderne de profilaxie, de la măști de protecție la izolarea celor afectați. În spațiul transilvan, după unele mărturii ale evenimentului de la 1 decembrie, oamenii purtau în jurul gâtului mărgele din căței de usturoi, în speranța prevenirii gripei. Ideea de izolare, de a nu călători, bolnav fiind, nu exista”.
Şi Regina Maria a învins gripa aşa-zis spaniolă: “Am fost bolnavă, o boală oribilă, dureroasă, cum n-am avut în viața mea. Zile întregi de febră chinuitoare și greață, slăbiciune, halucinații crunte și insomnie neîntreruptă, până am crezut că voi înnebuni. Deci aceasta e celebra gripă spaniolă – ei bine, de acum știu că nu e de glumă cu ea”, nota regina pe 26 decembrie 1918 în Jurnalul ei de război, ținut în perioada 1916-1919.