Prima zi fără mască în aer liber. Cum au reacționat clujenii

Zi însorită de 15 mai. Orașul pare încă adormit, e sâmbătă. Este prima dată în acest an când ai voie să mergi pe stradă fără mască. Bulevardul Eroilor se umple încet încet cu trecători. Unii sunt veseli, vorbesc între ei.  Își plimbă copiii sau iubitele de mână. Castanii au înflorit și s-au pornit toate fântânile arteziene din oraș. Surprinzător, destul de mulți trecători încă mai poartă mască. La fiecare pas, cam unul din cinci are masca așezată regulamentar.

O întreb pe Laura, studentă la Arte, de ce mai poartă încă masca dacă nu mai e obligatorie. „Pentru mine masca nu a fost o problemă, cu ea mă simt bine, în siguranță. M-am obișnut. Apoi, sunt o persoană care vrea să nu fie cunoscută altfel, mulți mă știu doar așa.” Își pune căștile, masca și pornește mai departe.

Lucian merge în pas alergător. Poartă mască de siguranță sporită și se oprește când vreau să vorbim.

„E voie fără mască pe stradă?  N-am știut! Eu vin de la biserică și merg acasă, merg în pas vioi ca să fac și mișcare. După părerea mea, grija față de sănătate nu trebuie să se oprească la cum respirăm ci și la ce mâncăm, cum dormim, câtă mișcare facem. Asta cred eu că înseamnă să fii atent cu propria ta sănătate.”

Alex și Bogdana nu poartă masca, se bucură de soare, de răcoare, de aer curat. „Fain să simți aerul, să respiri! Dar chiar vorbeam cu Alex”, zice Bogdana, “văd foarte mulți oameni cu măștile pe față. Le poartă în continuare! Nu știu, s-or fi obișnuit așa sau poate nu au aflat.” Țin să spună că nici purtarea măștii pentru ei nu a fost o problemă, chiar și acum, în locurile aglomerate o vor pune. Bogdan face o remarcă amuzantă: „Vedeți cum sunt oamenii, când le spui să poarte mască nu vor,  iar când le spui să n-o mai poarte, o poartă!”.

Iulia poartă și ea masca pe stradă. Când o întreb de ce, râde și o dă jos.

„Nici nu mi-am dat seama că o am! Eu sunt medic, am mai bine de un an de când port masca aproape toată ziua. Mi se pare ceva atât de firesc! Desigur, acum am ieșit dintr-un magazin și am uitat să mi-o dau jos. Abia am așteptat să vină primăvara și să respir aer proaspăt, m-am bucurat azi dimineață, dar în același timp, știu că încă trebuie să fim prudenți.”

Iulia lucrează în spitalul Covid din Suceava, este în concediu la Cluj. A tratat sute de bolnavi, a fost ea însăși bolnavă de Covid-19, alături de aproape toți colegii ei. Și-a pierdut oameni dragi. „Eu am trăit coșmarul din plin. Am fost chiar în acel coșmar de care se vorbea la televizor. Mie masca mi se pare un lucru atât de ușor de suportat, pe lângă ce am suportat în acest an, încât am și uitat de ea.”

Marius, un tânăr cu ochelari de soare și mască se oprește brusc în fața mea. De ce o mai porți dacă de azi nu mai e obligatorie, îl întreb? „ Pentru că mi se pare o măsură luată prea devreme și relaxările sunt prea multe. Eu vreau siguranță, nu mă interesează propaganda!”

Cei mai mulți dintre cei care au ieșit la plimbare în această zi  cu libertate și soare, lipsa măștii a fost o bucurie: „E minunat să ne vedem iar fețele! Să respirăm” au spus ei. O bunică își plimba copilul în drum spre parc și ne-a mărturisit că i-a fost greu să poarte masca și în locurile mai puțin aglomerate cum sunt spațiile verzi: „ Pentru copil era bine, dar noi am stat zilnic în parc, cu masca, vă dați seama, destul de greu. Ne doream să respirăm aer curat!  A fost dificil, trebuie să recunosc!”.

Terasele freamătă

Aproape toate scaunele la mesele de la terasele din centrul orașului erau ocupate astăzi la ora 11.

Cristi servește clienții și poartă mască. „ Vă dați seama că eu nici n-o mai simt! Am un an și de când o port zilnic!” Cât privește clienții, deși în fiecare sâmbătă dimineața e aglomerație la terasa lui, azi parcă e „și mai și.”

În hala din Piața Mihai Viteazu e forfotă. Toată lumea poartă mască. Se cumpără verdețuri, răsaduri, legume, căpșuni… Vânzătorii sunt veseli. Ei spun că este ziua cu cei ma mulți cumpărători , cea mai aglomerată zi din acest an. Au apărut și cireșele, să știți: 50 de lei kilogramul! Sunt din Ungaria!  Doamna care vinde îi îmbie pe cumpărători: haideți, luați, că la București sunt mai scumpe, 150 de lei kilogramul!