Minunata lume nouă are un nume: TRAPPIST-1

“TRAPPIST-1 ne oferă o şansă unică de a studia în anii următori atmosfera planetelor de mărimea Terrei. Planetele b, c, şi d se află în apropiere de stea, zona cu un mediu propice pentru a fi locuibil. Cu ajutorul telescopului Hubble, vom reuşi să aflăm cu exactitate detalii despre atmosfera planetelor până în 2020” - Nikole Lewis, astronom din cadrul Space Telescope Science din Baltimore, SUA

NASA a anunţat săptămâna trecută că a descoperit şapte planete, de mărimi apropiate de cea a Terrei, gravitând în jurul unei singure stele – un sistem similar cu al nostru, care a aprins deja imaginaţia oamenilor de ştiinţă şi nu numai. Însă înainte să visăm cu ochii deschişi cum ar fi să ne mutăm pe altă planetă, trebuie să ştim că, în condiţiile şi cu tehnologia actuală, ne-ar lua între 800.000 şi 1,5 milioane de ani să ajungem până la acest sistem nou descoperit. Iar dacă ajungem, ne aşteaptă câteva surprize, cum ar fi amurguri veşnice şi ani care durează două săptămâni, furtuni solare şi uragane devastatoare.

Descoperirea a fost făcută cu ajutorul telescopului Spitzer Space, potrivit NASA. Acesta este primul sistem alcătuit din şapte planete de mărimea Pământului care orbitează aceeaşi stea, iar trei dintre ele se află într-o zonă cu un mediu propice pentru a fi locuibil.

Sistemul are o vechime de cel puţin un miliard de ani, a fost botezat TRAPPIST-1 şi se află la 40 de ani lumină depărtare de Pământ. Trei dintre cele şapte planete au fost descoperite în mai 2016.

Stea rece, climă temperată

Această descoperire din afara sistemului nostru solar este rară, deoarece planetele ar putea fi similare ca mărime cu Pământul, ceea ce înseamnă că ar putea avea apă pe suprafeţele lor şi, eventual, ar putea suporta forme de viaţă. Planetele se află în constelaţia Vărsătorului şi sunt, de fapt, exoplanete, întrucât se află în afara sistemului nostru solar.

Există deja un site, www.trappist.one, cu tot ce se ştie la ora actuală despre acest sistem, informaţii oferite de NASA, noutăţi şi imagini, dar şi reprezentări grafice artistice ale planetelor nou-descoperite, precum şi poveşti despre ele.

Având în vedere densităţile planetelor, acestea par a fi stâncoase, au mai spus cercetătorii. În cadrul cercetărilor viitoare, experţii vor determina dacă planetele sunt bogate în apă şi dacă aceasta se află şi în stare lichidă la suprafaţă. Masa exoplanetei h, cea mai îndepărtată de stea, nu a fost estimată încă, cercetătorii speculând că ar putea fi „o lume îngheţată”, dar sunt necesare cercetări viitoare.

Spre deosebire de Soarele nostru, steaua TRAPPIST-1 este considerată rece, astfel fiind posibilă existenţa apei lichide pe planetele din apropierea sa. Toate planetele din TRAPPIST-1 sunt mult mai apropiate de stea în raport cu distanţa dintre Mercur şi Soare. Trappist-1 are un diametru de aproximativ 8% din cel al Soarelui şi are 0,05% din strălucirea lui, potrivit space.com. Astfel, lumina naturală ar fi foarte slabă, ca şi în amurgul nostru, dacă am locui pe planetele sale. O mare parte din lumina generată de această stea se propagă în lungimi de unde infraroşii, invizibile pentru ochiul uman, potrivit specialiştilor.

„Planetele se află foarte aproape una de cealaltă şi foarte aproape de stea, situaţie asemănătoare cu cea a lunilor planetei Jupiter”, a declarat Michaël Gillon, cercetător la Universitatea belgiană Ličge. “Totuşi, steaua este atât de mică şi de rece, încât clima celor şapte planete este temperată, ceea ce înseamnă că ar putea avea anumite cantităţi de apă lichidă şi, prin extensie, poate chiar viaţă”, a subliniat Gillon, şeful echipei internaţionale care a analizat datele NASA despre Trappist-1.

Legătura dintre Univers şi bere

Numele de TRAPPIST-1 a venit datorită originii belgiene a proiectului. Mai exact, planetele au fost descoperite de telescopul cu acelaşi nume, dat în semn de omagiu pentru celebra bere fabricată de călugării din ordinul trapist, potrivit AFP.

“Numele TRAPPIST a fost dat telescopului pentru a sublinia originea belgiană a proiectului. Berea trapistă este celebră în întreaga lume şi vine din Belgia”, subliniase Observatorul European Austral, în momentul lansării noului instrument, în 2010.
Berea fabricată la Abaţia Sf. Sixtus din Westvleteren, una dintre cele zece care produce bere trapistă, a fost desemnată în 2015 de un site specializat drept cea mai bună bere din lume. Abaţia a început să fabrice bere în jurul anului 1839 şi să o vândă în 1931. Reţeta a fost păstrată cu sfinţenie încă de la început. Pentru fabricarea berii, lucrează cinci călugări, 70 de zile pe an. Berea trapistă este fabricată sub controlul călugărilor sau în mănăstire, iar pentru consumul acestui tip de bere se realizează cupe speciale. Câştigul obţinut din vânzarea acestei beri este donat unor instituţii de binefacere socială, mai arată AFP.
Dacă se preferă o abordare mai… ştiinţifică, TRAPPIST este acronimul de la TRAnsiting Planets and PlanetesImals Small Telescope (acest instrument caută planete prin aşa numita metodă de “transiting”).

Când mergem acolo? Şi cu ce?

Entuziasmul general se potoleşte, însă, atunci când apare în discuţie distanţa de 40 de ani lumină. Ce înseamnă 40 de ani lumină, pe înţelesul tuturor? Adică, ne mulţumim să privim în poze acest nou sistem descoperit, sau ne putem permite să visăm că vom ajunge vreodată acolo? Ne dă răspunsul space.com, care analizează de cât timp am avea nevoie, cu tehnologia actuală, să ajungem până la steaua TRAPPIST-1.

Aşadar, TRAPPIST-1 se află la aproximativ 40 de ani lumină distanţă, adică în jur de 369 de trilioane de kilometri. Ar fi simplu dacă am putea călători cu viteza luminii, pentru că am avea nevoie de 40 de ani pentru a ajunge la ele. Totuşi, cel puţin deocamdată, nu există tehnologia necesară pentru a atinge astfel de viteze. Dacă luăm în considerare vehiculele pe care oamenii au reuşit până acum să le construiască şi să le trimită în spaţiu, concluzia este că noi nu vom ajunge niciodată să vizităm  TRAPPIST-1.

Sonda spaţială New Horizons a fost lansată de NASA în ianuarie 2006, fiind concepută pentru studierea sistemului Pluton – Charon. New Horizons a survolat planeta pitică Pluto în 2015 şi în prezent străbate Centura Kuiper (de obiecte transneptuniene), spre marginile sistemului solar, cu viteza de 14,31 kilometri pe secundă (51.500 km/h). Viteza lui New Horizons este foarte mare, dar chiar şi aşa ar avea nevoie de aproximativ 817.000 de ani pentru a ajunge până la TRAPPIST-1. Spre comparaţie, trebuie amintit faptul că specia Homo Sapiens a apărut abia în urmă cu aproximativ 200.000 de ani.

Altă sondă aparţinând NASA, Juno, a fost trimisă pentru a studia planeta Jupiter şi a zburat mai repede decât New Horizons. În condiţiile în care a fost şi „ajutată” de imensa putere gravitaţională a lui Jupiter, Juno a atins viteza maximă de aproximativ 265.000 km/h, devenind pentru o perioadă de timp cel mai rapid obiect creat de om. Dacă Juno s-ar deplasa constant cu această viteză maximă, ar avea nevoie de 158.600 ani pentru a ajunge la steaua TRAPPIST-1, concluzionează space.com.

„Cele şapte minuni din TRAPPIST-1 sunt primele planete de mărimea Pământului care au fost descoperite orbitând o astfel de stea” – Michael Gillon, principalul cercetător al studiului, din cadrul Universităţii Liege din Belgia.

Voyager 1 şi recordurile sale nu sunt de ajuns

Voyager 1, sonda lansată de NASA în septembrie 1977, a vizitat planetele din sistemul nostru solar şi a transmis, în premieră, imagini cu sateliţii lui Jupiter şi ai lui Saturn. În 2012 a ieşit din sistemul nostru solar, ajungând în spaţiul interstelar, fiind primul obiect creat de om care a reuşit această performanţă. Este, totodată, şi obiectul care a ajuns la cea mai mare distanţă; îşi va păstra această poziţie, deoarece are cea mai mare viteză faţă de Soare şi Pământ, dintre toate sondele lansate. Conform NASA, viteza actuală a acestei sonde este de aproximativ 61.477 km/h, viteză cu care ar ajunge la TRAPPIST-1 în 685.130 de ani.

Voyager 1 se îndreaptă spre o altă stea, AC +79 3888, aflată mult mai aproape decât TRAPPIST-1, la aproximativ 17,6 ani lumină. Sonda va ajunge la aproximativ 1,7 ani lumină de această stea peste 40.000 de ani. Se estimează, însă, că în anul 2025 va înceta să transmită date, datorită epuizării sursei de energie de la bordul ei.

Toate aceste exemple sunt, însă, sonde spaţiale, dispozitive mici ce nu pot asigura transportul echipajelor umane. Astronauţii au călătorit în navetele spaţiale aparţinând NASA, care au fost retrase din 2011, după 30 de ani de misiuni, şi nu au fost încă înlocuite cu un vehicul similar. Aceste navete orbitau Pământul cu viteze maxime de 28.160 km/h. Dacă ar fi pornit spre sistemul solar TRAPPIST-1 ar fi avut nevoie de aproximativ 1,5 milioane de ani pentru a ajunge la destinaţie.

Dacă ajungem, putem supravieţui?

Aici intervine celebrul profesor Stephen Hawking, care propune cea mai rapidă metodă de a ajunge atât de departe: iniţiativa Breakthrough Starshot, finanţată de miliardarul rus Yuri Milner şi de fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg. Cei trei au anunţat anul trecut lansarea unui ambiţios proiect de misiune spaţială spre cel mai apropiat sistem stelar de Soare, Alpha Centauri, misiune care propune lansarea unei flotile de sute, poate chiar mii de minisonde spaţiale, propulsate de raze laser de pe Terra, care ar trebui să atingă o viteză maximă de 20% din viteza luminii şi să ajungă la sistemul Alpha Centauri în 20 de ani.

„Dacă te-ai afla pe suprafaţa uneia dintre aceste planete, ai avea o privelişte nemaipomenită asupra celorlalte planete. Nu s-ar vedea aşa cum zărim noi Venus sau Marte, ca pe nişte puncte de lumină, ci, mai degrabă, aşa cum ni se arată Luna. Am putea vedea structura acestor lumi“ – Michaël Gillon, astronom la Universitatea din Liège, Belgia

Această viteză, 216 milioane de km/h, ar permite unor sonde să ajungă la TRAPPIST-1 în mai puţin de 200 de ani. Din păcate, însă, acest concept există doar teoretic, fiind încă în faza de proiectare. Şi dacă ar fi pus la punct, tot nu ne-ar permite să ajungem într-o viaţă de om la nou-descoperitul sistem de planete.

Problemele nu se opresc aici. Oamenii de ştiinţă se contrazic acum în privinţa capacităţii acestor planete de a găzdui viaţa. Ele se rotesc atât de lent, încât o faţă a planetei rămâne blocată spre stea. Se presupune că partea expusă continuu stelei-mamă s-ar încălzi excesiv, până la punctul de fierbere a apei, iar cealaltă faţă s-ar răci sub punctul de îngheţ. Dar există şi posibilitatea ca atmosfera planetei să disperseze căldura pe întreaga sa suprafaţă – iar asta s-ar întâmpla prin intermediul uraganelor, care ar putea fi clasate peste cele de categoria 5, care fac ravagii pe Pământ. În cazul în care ar exista un echilibru, iar viaţa ar fi posibilă în aceste condiţii, ar interveni alte probleme, pentru că stelele pitice ultra-reci sunt capricioase, mai spun specialiştii. Intensitatea luminii s-ar putea reduce cu până la 40% timp de câteva luni, iar alteori steaua Trappist-1 ar putea provoca furtuni solare devastatoare.

O curiozitate în acest sistem ar fi faptul că „anul” e foarte scurt, circa două săptămâni de-ale noastre, pentru că aceste planete au nevoie doar de atât pentru o rotaţie completă. Cea mai îndepărtată planetă reuşeşte să termine acest ciclu în aproximativ 20 de zile.

Excursie spre TRAPPIST-1

Totuşi, NASA a publicat deja un poster în genul celor promovate de agenţiile de turism care ne propun vacanţe de vis. În imagine apar doi copii care par să fi ajuns la destinaţia de vacanţă şi privesc pe geam, aşteptând ca naveta care i-a adus acolo să îşi deschidă uşile. Posterul publicat pe Twitter are şi un text descriptiv:

„La aproximativ 40 de ani lumină faţă de Pământ, o planetă numită TRAPPIST-1e oferă o privelişte care îţi taie respiraţia: obiecte strălucitoare pe un cer roşu, întrezărindu-se ca nişte versiuni mai mici ale Lunii noastre. Dar acestea nu sunt luni. Sunt alte planete de mărimea Pământului, într-un sistem planetar spectaculos, în afara sistemului nostru. Aceste şapte lumi stâncoase se îngrămădesc în jurul micii lor stele palide, roşii, ca o familie în jurul unui foc de tabără. Oricare dintre ele poate adăposti apă în formă lichidă, dar planeta pe care o vedem aici, a patra de la steaua TRAPPIST-1, se află în zona locuibilă, zona din jurul stelei unde este cel mai probabil să se găsească apa lichidă. Acest sistem a fost dezvăluit de telescopul TRAPPIST (TRansiting Planets and PlanetIsmals Small Telescope) şi de telescopul Spitzer Space al NASA. Planetele sunt, de asemenea, ţinte excelente pentru telescopul spaţial James Webb. Faceţi o excursie săltăreaţă printre planetele sistemului TRAPPIST-1.”

Concept artistic