Mierea lor e bună, a noastră e cea mai bună

Mierea este un produs natural, cu efecte curative demult demonstrate, dar şi un aliment gustos. „Mult timp, românii au folosit mierea doar ca medicament. De câte ori apărea câte o problemă de sănătate sfatul pe care îl primeai era «Ia nişte miere». Adevărul este că mierea este un excelent bactericid. Stuparii vechi, când umblau cu stupii, şi era vară şi cald îşi ungeau carnea de mâncat cu miere ca să nu li se strice. Acum, după cererea pe care o avem, vedem că s-a schimbat ceva. Acum, românii încep să se obişnuiască să folosească mierea ca aliment, în hrana de zi cu zi. Bine, nu ca în ţările occidentale, dar vedem că îşi iau să aibă miere în casă tot timpul”, ne povesteşte cu cuvinte alese un stupar din zona Turzii, aflat la sediul Asociaţiei Crescătorilor de Albine.

Apoi adaugă, stăpân pe sine şi mândru că i-a fost hărăzit să se ocupe cu albinăritul aici: „Mierea care se obţine din această zonă este cea mai bună din lume. S-au făcut cercetări şi s-a demonstrat că. începând din stepa ungară, arealul ţării noastre şi până în Ucraina sunt cele mai bune pajişti, mai curate, mai bogate şi cu mai mare diversitate de flori din lume. Mierea noastră este cea mai bună din lume. Numai că, vedeţi dumneavoastră, lumea s-a schimbat. Tatăl meu ne putea ţine cu 30 – 40 de stupi pe toţi, acum că întreţii o gospodărie din albinărit trebuie să ai peste 200”. Participă la discuţie şi preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine, ……, : „Presa vine şi ne întreabă când îi ajung la urechi informaţii catastrofice, dar noi nu putem spune acum nimic de genul acesta. Nu putem să declarăm, Doamne fereşte, anul acesta calamitat. Nu s-a făcut anul acesta mierea de salcâm, că a fost foarte scurtă perioada de înflorire, dar în rest…. o să avem miere”. „Şi o să aveţi unde o vinde. În hipermarketuri ajunge mierea românească?” „Ca şi în cazul laptelui, există producători de miere şi procesatori de miere.

Procesatorii noştri sunt şi ei cu produsele lor pe rafturi în marile magazine, dacă o să vă uitaţi”. „Dar mierea noastră e mai bună?” insist cu gândul la un stupar din Mediaş pe care l-am întâlnit după ce îşi dusese stupii în Dobrogea, pe câmpiile de acolo, şi care îşi suna pe cineva privind camioanele cu stupi înşirate la marginea drumului spunându-i doar atât: «Vin acasă! Sunt aici toţi ai noştri cu stupii, îi văd şi sunt aici». Apoi mi-a spus cum s-a speriat la Dunăre când a văzut că a mierea de salcâm nu s-a făcut deloc. „Le-am dat albinelor şi mierea care am adus-o cu mine ca să nu moară de foame. Înţeleg că nu a prea fost floare, dar chiar aşa deloc-deloc? Eu fac o miere groasă, densă. Mierea mea nu poate avea aceeaşi calitate, că eu plimb stupii peste tot, şi uneori e mai bine, mai mult polen, mai mult nectar. Nu pot respecta tot timpul aceeaşi parametri. Sigur că în mare, pe cei generali, îi respect. Eu mă mir cum ajunge mierea din China, în port la Hamburg, la preţul 1 euro, şi o văd că e lungă ca apa, şi cred că nu e în regulă. Nici nu ştiu cum se întinde pe pâine mierea aceea. Mierea mea un an e medicament, după un an rămâne un aliment. Dar unul foarte bun”.

În birou la Asociaţia Crescătorilor de Albine preşedintele ….. îşi dovedeşte solidaritatea cu stuparii din toată ţările: De ce să nu fie bună mierea din lumea largă? Credeţi că nu e bună mierea din jungla amazoniană, din florile alea exotice? Am fost în America de Sud un stupar serios are de la 5.000 de stupi în sus. Au ferme cu 15.000 de stupi. Ai noştri au câteva sute. Mai există un produs care se obţine tot de la albine, dar ele sunt hrănite artificial. Dar pe produsul obţinut, pe etichetă e precizat acest lucru”. „Suspiciunea cu mierea chinezească să ştiţi că am avut-o şi noi şi am dus-o la laborator. A ieşit că e bună!”, ne lămureşte apicultorul turdean. „Noi facem miere de multe feluri, şi o vom mai diversifica după tendinţele actuale ale pieţei. O să se poarte mierea de levănţică, o să facem miere de levănţică, că acum avem culturi. Avem de exemplu miere de rapiţă şi miere de floarea-soarelui. Mierea de floarea-soarelui e extraordinară, cu un conţinut crescut de lecitină, foarte bogată, mai onctuoasă, ideală pentru copii, dar la noi nu se consumă aproape deloc. Aşa că producţia merge la export la industria de produse cosmetice, în Vest”, exemplifică stuparul turdean. La sediul Asociaţiei Apicultorilor se organizează cursuri de 10 săptămâni pentru cei interesaţi, dar nu acum că nu e vreme. Poate spere toamnă. E vară şi apicultorii serioşi sunt „în pastoral”, în transhumanţa stupilor, pe care-i poartă după calendarul de înflorire, pe la Satu Mare, Oradea, apoi la Dunăre, Dobrogea sau în Deltă.

„Din facultate am fost pasionat de mătase cu viermii ei şi de albine cu toate produsele ei, dar am văzut că tehnica şi industria pot produce ceva superior din toate punctele de vedere, dar un produs mai bun ca mierea şi produsele stupului industria nu poate produce”, spune şeful Asociaţiei Apicultorilor Cluj.

 


Publicitate

Postaţi un comentariu