Liberalii clujeni sunt la ore distanţă să obţină monopolul politic în judeţ

Foto: Transilvania Reporter

Vizita apropiată de anonimat a premierului în judeţul Cluj a închis în aceeaşi notă campania lipsită de interes derulată în cel mai previzibil colegiu electoral, unde votul a fost tranşat de transferurile de candidaţi din precampanie.

În timpul vizitei sale electorale, prim-ministrul a prezidat semnarea contractului pentru construcţia unor kilometri din Autostrada Transilvania şi s-a angajat că va sprijini revendicările clujenilor de a avea metrou, centură metropolitană şi tren metropolitan, promisiuni goale de conţinut, formulate de un politician în pierdere accelerată de credibilitate şi influenţă.

În fapt, aflat în vizită la o organizaţie de partid mai degrabă ostilă, Ludovic Orban le-ar fi putut provoca daune liberalilor amintindu-le oamenilor decenţi cu cine nu ar trebui să aibă de-a face, însă lipsa de vizibilitate a diminuat eventualele pierderi. Nu că acestea ar fi putu influenţa rezultatul votului. Acesta e unul prestabilit. După 16 de ani în transa Emil Boc, răstimp în care, sub diferite declinări, PD, PDL, PNL, s-a aflat la conducerea judeţului, dreapta politică se află acum la ore distanţă de un vot care îi va înmâna cheia dominaţiei cvasitotale a Clujului.

Variabilele obişnuite, cum ar fi prezenţa la vot, vremea, precum şi necunoscutele adăugate de pandemie, care în alte locuri lasă deschise previziunile electorale, sunt mai puţin de luat în calcul în evoluţia votului la Cluj. PNL şi-a securizat deja o victorie posibil istorică transferând 14 primari de la PSD, doi dintre ei de municipii cu zestre electorală consistentă, Turda şi Dej.

Organizaţia locală a PNL savurează astfel perspectiva de a câştiga peste 50 de primării din totalul de 81, inclusiv toate municipiile şi oraşele, la fel, preşedinţia Consiliului Judeţean Cluj, o performanţă care să o recomande inclusiv în perspectiva eventualelor ajustări în ierarhia centrală a partidului.

Posibilul eşec al candidatului PNL-USR în Bucureşti, care ar deschide calea pentru o moţiune de cenzură împotriva premierului, va conduce nu doar la căderea cabinetului, ci şi la destabilizarea partidului. Dacă pierde Bucureştiul, chiar dacă va câştiga ţara, PNL se va afla în situaţia de a căuta un nou premier şi o nouă conducere de partid, echipă din care inevitabil vor face parte oamenii care au adus cele mai multe voturi în provincie.

Restricţiile impuse de pandemie, împreună cu miza şi vizibilitatea alegerilor din capitală, au redus la minim dramatismul campaniilor locale. Şi la Cluj, votul politic inerţial, precumpănitor în absenţa dezbaterilor şi a ambuscadelor de campanie, îi avantajează pe candidaţii în funcţii, deşi cei mai mulţi nu sunt recomandaţi de vreo performanţă edilitară. Victima apatiei de campanie e alianţa USR-Plus, o formaţiune de elan care în fierbinţeala anti-Dragnea de la alegerile europarlamentare a bătut la vot PNL în Cluj-Napoca şi a fost aproape să câştige şi în judeţ. Cel mai probabil, performanţa alianţei în aceste alegeri va fi mai modestă, în concordanţă cu diminuarea prezenţei la urne. Electoratul USR-Plus se demobilizează când se confruntă cu lipsa de integritate a candidatului propriu, aşa cum s-a văzut la prezidenţiale. Destructurarea legendei formaţiunii, Nicuşor Dan, e de aşteptat să producă efecte nu doar în Bucureşti. USR-Plus nu beneficiază de candidaţi cu notorietate (în afara municipiului Cluj-Napoca, unde oricum nimeni nu are şanse în faţa lui Emil Boc), de un electorat dependent sau de organizaţii locale consolidate, care să mobilizeze activul de partid. La sate, progresiştii nu există, iar în oraşe sunt insuficienţi ca să câştige. Ceea ce poate în mod realist anticipa alianţa USR-Plus la Cluj este un loc doi la votul politic şi un număr de consilieri municipali şi judeţeni care să conteze în formarea majorităţilor.

Dacă e puţin probabil ca USR-Plus să egaleze performanţele electorale de la europarlamentare şi prezidenţiale, PSD e în schimb îndreptăţit să creadă că le va depăşi, fie şi prin faptul că, la ultimele două scrutinuri, social-democraţii clujeni au bifat la urne recorduri negative succesive. Cu o echipă de conducere nouă, dar experimentată, cu un candidat clujean care poate trage lista şi în contextul favorabil al votului politic, PSD ţinteşte să realeagă cei 15 primari de comune rămaşi lângă partid şi să producă surpriza la Gherla sau la Câmpia Turzii. Cel mai probabil, la fel ca până acum, partidul va rămâne în opoziţie în consiliul judeţean şi în cel local din Cluj-Napoca, dar desigur că procentul obţinut la votul politic va conta în evaluarea organizaţiei.

Scorul politic al PSD înseamnă mult şi în competiţia locală cu oamenii fostului premier Victor Ponta. Pro România a derulat în comune o campanie bogată în resurse, promovând candidaţi din clasa medie rurală sau dintre orăşenii stabiliţi la sat. Deşi mulţi dintre ei au calităţi, aceştia nu au cum să învingă puterea la vot a primarilor şi prejudecăţile din localităţile de adopţie, dar speră să acceadă în consiliile locale unde să-şi formeze vocea pentru alegerile viitoare.

Fără a neglija posibilitatea să apară surprize, precum cea de la alegerile precedente, când PNŢCD a câştigat primăria din Cojocna, toate estimările arată că, în afara PNL şi PSD, doar UDMR e îndreptăţită să creadă că va câştiga primării în judeţul Cluj. La alegerile din 2016, votul etnic a dat câştig de cauză UDMR în opt localităţi cu o pondere semnificativă a maghiarilor.

O înfruntare interesantă şi cu final deschis se dă în vecinătatea Clujului, în cea mai populată comună din ţară, Floreşti. Aici, aripa vechilor liberali clujeni vrea să spargă monopolul instituit în organizaţie de foştii oameni ai lui Traian Băsescu veniţi în PNL după fuziunea cu PDL. Candidatul liberal la Floreşti dă piept cu primarul actual, fost liberal şi el, acum independent, susţinut de PSD. Ca şi în Bucureşti, ecuaţia votului este complicată de implicarea în campanie a unui candidat PMP cu notorietate, o persoană care a candidat în Floreşti şi în 2016, pe atunci susţinut de PSD. Deşi vorbim despre o comună, miza financiară a alegerilor din Floreşti o depăşeste pe cea din municipii, cartierul dormitor al Clujului fiind în continuare foarte atractiv pentru dezvoltatorii imobiliari.

Concluzionând, sistemul electoral într-un singur tur şi amorţeala din campanie favorizează status-quo-ul în majoritatea colegiilor electorale. Clujul face oarecum excepţie, liberalii dând lovitura în precampanie, când au racolat 14 primari de la PSD. De 16 ani, politic vorbind, Clujul este prins în fenomenul denumit în psihanaliză „timpul care nu trece”. Anticipând o victorie peste cele de dinainte, liberalii clujeni au şansa nu doar să îşi consolideze monopolul politic în judeţ, ei pot spera să devină relevanţi şi în structura centrală de comandă din PNL. Cam la acelaşi lucru speră şi politicienii locali din celelalte formaţiuni, însă ei mai au de aşteptat închiderea urnelor pentru a vedea în ce măsură aspiraţiile li se îndeplinesc. Fără a avea greutatea celor din Bucureşti, alegerile din Cluj sunt semnificative în perspectiva alegerilor parlamentare şi a carierelor la nivel naţional ale politicienilor din provincie.

PNL a pus ochii şi pe istoria sanitară a Marii Adunări de la Alba Iulia

Închei într-o notă de iritare. Observ cum, luaţi de val, liberalii glorifică principiile politicii lor sanitare în privinţa Covid evocând similitudini cu perioada istorică pe care au traversat-o românii în pandemia de gripă spaniolă din 1918. Într-o astfel de viziune înfierbântată de perspectiva succesului electoral, eroismul celor care astăzi combat politic Covid este pe linia istorică a eroismulului dovedit de românii ardelenii care au înfruntat gripa spaniolă adunându-se la Alba-Iulia, în cetate.

Nimeni nu neagă rolul decisiv jucat de armata română şi de guvernele liberale de la Bucureşti în înfăptuirea unirii. Dar e de reamintit că Marea Adunare de la Alba Iulia s-a ţinut împotriva a tot ce reprezentau fruntaşii liberali la acea vreme: corupţia şi hoţia ce au dus la umilinţa de pe front, minciuna, duplicitatea, laşitatea, metehne de care politicienii de dincoace de munţi au încercat fără succes să se protejeze decenii după unire.

Românii ardelenii s-au reunit la Alba peste spaima gripei spaniole. Unii dintre ei au purtat şiraguri de usturoi la gât după cum sunau instrucţiunile profilactice de la acea vreme. De absentat au absentat doar cei care nu s-au putut ridica din pat. Ştefan Cicio Pop, preşedintele Consiliului Naţional Român, îşi amintea cu mândrie că „boala nu m-a putut opri”. Venerabilul Gheorghe Pop de Băseşti a prezidat deschiderea adunării într-o stare avansată de boală. Din perspectiva epidemiologiei de astăzi, la Alba Iulia s-a produs o dublă contaminare. Ecourile adunării au reverberat şi au format naţiunea română modernă. Concomitent, nerespectarea distanţei fizice i-a îmbolnăvit grav pe mulţi dintre participanţi.

E greu de desluşit unde identifică Ludovic Orban un tipar comun. După regulile de azi, prezumtivii participanţi la adunarea de la Alba ar fi fost ţinuți forţat în izolare sau condamnaţi la suprainfectarea cu bacterii în spital, după caz. Tot ce ar fi putut face pentru ei premierul ar fi să-i invite complice pe câţiva la un trabuc şi un pahar de coniac. Recomandându-le să poarte colierul de usturoi, dacă tot sunt fraieri.

Distribuie:

Postaţi un comentariu