Homo ludens: O istorie a jocurilor de societate

”Coloniștii din Catan” este disponibil în peste 30 de limbi și a fost vândut în peste 22 de milioane de exemplare. Există și extensii ale acestuia, precum ”Navigatorii”, ”Negustori și barbari”, ”Pirați și exploratori” sau ”Orașe și cavaleri”.

Omul este un animal superior pentru că are mai multe nevoi, și mai complexe, decât celelalte animale: un exemplu ar fi nevoia de a se afla într-un grup, de a se integra într-o societate, de a avea prieteni, legături cu alți membri ai societății. Încă din Antichitate, de la filosoful grec Aristotel, s-a vorbit despre om ca ”animal social”, care formează familii și, apoi, Statul.

Societatea a evoluat din Antichitate și până în zilele noastre, multe obiceiuri și cutume s-au schimbat, însă un lucru a rămas la fel: oamenii simt nevoia să se întâlnească, să vorbească între ei, să cunoască alți oameni, într-un cuvânt, să socializeze.

Între nevoile omului se află și aceea de a se juca, unii psihologi o plasează chiar în cadrul nevoilor primare. Specialiștii spun că ludicul, la orice vârstă, stimulează creativitatea și curiozitatea, ne ajută să învățăm lucruri noi, să ne relaxăm, să ne bucurăm de viață.

Împletind cele două nevoi despre care am amintit mai sus, ajungem la ceea ce le-a unit, de mii de ani încoace: jocurile de societate. Acestea împlinesc ambele nevoi ale omului, ludicul și socialul.

Jocurile în Antichitate

Unul dintre cele mai vechi jocuri de societate din lume este Senet, din Egiptul Antic, care se juca în jurul anului 3.100 î.e.n.; numele în original era, potrivit unor specialiști, ”zn.t n.t ḥˁb”  și s-ar traduce prin ”jocul trecerii”. Acesta apare și în ilustrațiile din mormintele faraonilor, ceea ce sugerează că era popular mai ales pe treptele superioare ale societății. Similar cu așa-numitele board games din zilele noastre, Senetul avea o tablă cu 30 de pătrate, pe trei șiruri, și două seturi de pioni, cu minim cinci în fiecare set. Regulile jocului reprezintă un motiv de controversă între specialiști, întrucât există mai multe texte, datând din perioade diferite. Doi istorici au reconstituit regulile, pe baza textelor, astfel că e posibil să jucăm Senet și astăzi (dar fără a fi siguri că regulile sunt cele originale, din Egiptul Antic).

Un alt joc ce datează aproximativ din aceeași perioadă și tot din Egiptul Antic este Mehen – care și-a primit numele după cel al unui zeu-șarpe. Imagini cu jocul apar în morminte și fresce, însă la un moment dat dispare complet, iar astăzi nu se știu amănunte despre regulile acestuia.

Tot în categoria jocuri de societate antice este cel din Mesopotamia, denumit ”Jocul regal din Ur”, care datează din jurul anului 2.600 î.e.n. și a fost descoperit de arheologi în 1920, în morminte regale pe suprafața Irakului. Mai este cunoscut sub denumirea ”Jocul celor 20 de pătrate” și se juca, de asemenea, în Egipt – însă acolo se numea Asseb. A fost găsit un astfel de joc și în mormântul lui Tutankamon, deci chiar era un joc regal. Un ”Joc regal din Ur” poate fi văzut la British Museum din Londra, iar virtual se poate juca pe site-ul mesopotamia.co.uk. Este considerat un precursor al jocului de table, având două seturi de piese, albe și negre, și patru zaruri.

The Mansion Of Happiness

China și India

Din China antică avem jocul Go, ce datează din jurul anului 2000 î.e.n., un joc strategic foarte complex, considerat chiar mai complex decât șahul, în ciuda regulilor simple. Go se joacă și în zilele noastre, există turnee și federații naționale dedicate acestuia – este cel mai vechi joc din lume, încă folosit și astăzi.

Tot în China, în primul mileniu înaintea erei noastre, se juca Liubo (”șase bețe”) – cu doi jucători, fiecare având șase piese, pe care le mutau pe planșă după ce aruncau cele șase bețe, care îndeplineau rolul zarurilor.

În India, jocul național era Pachisi – o planșă în formă de cruce simetrică, pe care se mișcă piesele jucătorilor, în funcție de aruncarea zarurilor (de fapt, erau niște cochilii). Foarte asemănător cu Pachisi este Chaupar, tot al indienilor, ambele jocuri apărând în mileniul patru al erei noastre. Și la Chaupar este o planșă în formă de cruce, pioni de lemn și cochilii pe post de zaruri. Au fost descoperite imagini în care zeii înșiși erau înfățișați jucând Chaupar.

Tot în India își are originea jocul de șah, celebru la nivel mondial și astăzi, jucat de milioane de oameni. Data nașterii este undeva înainte de secolul 7, iar la bază stă un alt joc indian, Chaturanga.

De la morala creștină la capitalism

Europenii au strâmbat din nas mult timp atunci când venea vorba despre jocuri pentru adulți – și mai ales despre zaruri, care erau considerate adevărate instrumente ale diavolului. Aceste concepții au fost duse și în America de către coloniști – astfel, abia după anul 1800 apar primele jocuri de societate vândute oficial acolo: Traveller’s Tour Through the United States (Turul călătorului prin Statele Unite) și Traveller’s Tour Through Europe (Turul călătorului prin Europa), ambele publicate la New York, în 1822.

Apoi, societatea americană a început să se schimbe, tot mai mulți oameni s-au mutat la orașe, câștigau mai mulți bani, aveau mai mult timp dedicat relaxării, s-a format clasa de mijloc. În casele acestora au început să apară jocurile de societate, la început pentru copii și musai bazate pe morala creștină. Un exemplu în acest sens este ”The Mansion of Happiness” (Casa fericirii): jucătorii se mișcau pe o planșă ce îi conducea printre virtuți și vicii, până la Casa fericirii, Paradisul. Era anul 1843.

Apoi, societatea americană a început să îmbrățișeze capitalismul și materialismul, iar asta s-a putut observa și pe planșele de joc. În 1860 era foarte popular ”Jocul vieții”, în care jucătorii câștigau puncte atunci când mergeau la facultate, se căsătoreau ori se îmbogățeau. Alte jocuri asemănătoare îi încuraja pe participanți să devină antreprenori, să urce pe scara socială, să strângă averi, să conducă afaceri.

Țelul jocului Monopoly este de a deveni cel mai bogat jucător, prin cumpărarea, închirierea și vânzarea proprietăților imobiliare. Monopoly conține o tablă de joc, 2 zaruri, figurine, 32 căsuțe și 12 hoteluri. Mai sunt 16 cărți de Noroc (Chance) și 16 cărți ale Comunității (Community Chest), 28 de cărți Titluri de Proprietate (câte una pentru fiecare proprietate) și banii jocului.

Totul a culminat cu celebrul Monopoly, cel mai popular joc din istoria SUA.

Istoria și intenția Monopoly

În mod ironic, creatoarea jocului Monopoly a vrut să ilustreze exact opusul valorilor promovate de jocul actual. Elizabeth Magie s-a născut în 1866, într-o lume nu prea prietenoasă pentru femei, care nu se bucurau de drepturi egale. Tocmai de aceea, a fost târziu recunoscută drept inventatoarea Monopoly. Elizabeth era feministă și sesizase pericolele capitalismului și ale monopolului – convingeri întărite și după ce a citit citit cartea ”Progress and Poverty” de Henry George, unde se susținea dreptul fiecăruia de a folosi pământul, așa cum folosim și aerul.

Elizabeth a realizat singură ” The Landlord’s Game”, în 1904, sperând să devină un instrument educativ, să ilustreze consecințele negative ale situației în care câțiva oameni strângeau, în monopol, mai mult pământ.

Jucătorii puteau să aleagă din două variante. Primul set de reguli purta numele ”Prosperity” și îl declarau câștigător pe jucătorul care începea cu cei mai puţini bani şi care reuşea să-şi dubleze avutul. De asemenea, fiecare jucător câştiga bani când un jucător cumpăra o proprietate.

În cea de-a doua variantă, ”Monopolist”, câştiga numai cel care avea cei mai mulţi bani şi care rămânea singurul jucător după ce percepea taxe de la cei care ajungeau pe proprietăţile lui.

Cel mai bine vândut

Ne-am dat seama deja că ”Monopolist” semănă cu jocul de astăzi, în ciuda intenției inventatoarei. Pentru că scopul celor două moduri de joc, în viziunea creatoarei, a fost ca jucătorii să experimenteze ”o demonstraţie practică a sistemului prin care se câştigau terenuri cu toate consecinţele ce urmau”. Magie scria: „La fel de bine putea să se numească Jocul Vieţii, să conţină toate elementele succesului şi eşecului din lumea reală, iar obiectivul să fie acelaşi pe care rasa umană îl are din totdeauna, adică acumularea de avere”.

După ce jocul a început să devină popular printre intelectualii de stânga, a aflat despre el și Charles Darrow. Mai târziu, el s-a dat drept inventatorul jocului și l-a vândut, într-o versiune modificată, companiei Parker Brothers. Până la urmă, compania a aflat adevărul, a cumpărat brevetul de la Magie şi au relansat jocul cu denumirea de Monopoly, renunţând la primul set de reguli.

În chiar primul an de la lansare, Monopoly a fost cel mai bine vândut joc din America. Iar în 75 de ani care au urmat, se estimează că peste 500 de milioane de oameni s-au jucat cel puțin o dată Monopoly. La nivel global, s-au vândut peste 200 de milioane de exemplare – unul chiar cu piese de argint și aur, cel mai scump din istorie, care a fost vândut pentru suma de 25.000 de dolari. De altfel, Monopoly este cel mai bine vândut joc din categoria sa, fiind comercializat  în 103 țări și în 37 de limbi. Au apărut între timp și alte jocuri bazate pe Monopoly, cu teme diferite, de exemplu Socialopoly, Throneopoly, Googolopoly etc.

Construcții, dezvoltare și strategii

 

Astăzi, peste tot în lume sunt pasionați de jocuri de societate sau board games. Pentru cele mai populare jocuri, s-au constituit cluburi dedicate, campionate naționale și internaționale, ba chiar și târguri și expoziții. Este cazul unui joc de origine germană, Coloniștii din Catan, unul dintre cele mai iubite jocuri din ultimii ani. Este un joc de familie, pentru patru persoane, de preferat cu vârste peste 10 ani – pentru că este nevoie de răbdare, de strategie și de abilități de negociere. Planșa de joc este de fapt un teritoriu numit Catan, unde coloniștii vin și se instalează, dezvoltând și construind drumuri, oraşe şi civilizaţii în miniatură, după anumite reguli. Pentru construcții este nevoie de resurse – grâu, lână, cărămidă, minereu, cherestea, care pot fi dobândite sau pot fi negociate cu ceilalți jucători.

Oarecum similar este Carcassone, tot un joc de dezvoltare, în jurul orașului cu același nume. Aici accentul este pus pe personaje, care trebuie plasate în locurile potrivite, pentru a câștiga: hoți, cavaleri, călugări, fermieri, care trebuie folosiți cu abilitate pe drumuri, în cetăți, în mănăstiri sau pe pășuni.

Game of Thrones sau Urzeala Tronurilor este un joc bazat pe celebrele romane din seria lui George R. R. Martin, ”Cântec de gheață și foc”, la care pot participa între 3 și 6 jucători. Previzibil, fiecare jucător controlează una dintre cele șase mari Case, căutând să obțină dominația asupra teritoriilor din Westeros. Prin mobilizarea armatelor, cucerirea teritoriilor și formarea alianțelor, fiecare Casă caută să controleze cât mai multe castele și fortărețe, pentru a putea ajunge, în cele din urmă, pe Tronul de Fier.

Jocul Scrabble a fost mult timp popular în țara noastră și în lume. Scopul este să formezi cuvinte, din literele pe care le ai la dispoziție și pe care trebuie să le plasezi pe tăblița de joc.

Creaturi și universuri fantastice

Un alt joc care a început să adune din ce în ce mai mulţi adepţi, inclusiv în țara noastră, se numeşte ”Magic – the Gathering”. Participanţii strâng mai multe tipuri de cărţi, care reprezintă personaje sau creaturi fantastice cu puteri magice, cu ajutorul cărora vor începe adevărate ”războaie”.

Dungeons and Dragons

La fel de popular, sau chiar mai popular în România, este ”Dungeons and Dragons”, sau ”D and D”, după cum îl numesc cunoscătorii. Acesta este la modă în SUA încă din anul 1974, dar la noi a apărut de câțiva ani, după ce a devenit o referinţă „pop-cult”, fiind menţionat în filme sau desene animate. Regulile pot părea neclare la prima vedere, pentru că jocul se bazează destul de mult pe improvizație. Participanții își imaginează că trăiesc într-un univers fantastic, însă acest univers este controlat de un alt participant, care are rolul de ”stăpân” al jocului, denumit ”dungeon master”. Acest ”stăpân” dirijează și le pune în față aventura; ceilalți trebuie să facă față așa cum poate, cu personajul pe care și l-a creat, care poate avea diverse abilități.

Acestea sunt doar câteva exemple, puține, de jocuri de societate. Numărul acestora pur și simplu a explodat în ultimii ani, de când adulții și-au dat seama că le este necesar și lor jocul, nu doar copiilor. De aceea este greu de întocmit un top al jocurilor – și, în ultimă instanță, demersul ar fi relativ inutil. Căci fiecare își poate alege jocul preferat în funcție de pasiuni și abilități, nu de topuri întocmite de alții.

Top 10 cele mai bune jocuri (www.hobbylark.com)

  1. Șah
  2. Stratego
  3. Monopoly
  4. Risk
  5. Coloniștii din Catan
  6. Scrabble
  7. Battleship – cunoscut la noi și ca ”Avioane”
  8. Clue
  9. Dominion
  10. Ticket to Ride

Top 10 cele mai bune jocuri (www.ranker.com, pe baza voturilor utilizatorilor)

  1. Șah
  2. Coloniștii din Catan
  3. Risk
  4. Cluedo
  5. Battleship
  6. Trivial Pursuit
  7. Stratego
  8. Dominion
  9. Apple to Apples
  10. Pandemic


Publicitate

Postaţi un comentariu