Istoricul Lucian Nastasă Kovacs: E mai degrabă un aranjament decât o confruntare între islamism şi civilizaţia occidentală creştină

foto: idolii.com
Rep: Legat de atentatele din Franţa, cum vedeţi acest clivaj care se pare că există între Orient şi Occident? Ce-i determină de fapt pe islamişti să recurgă la asemenea modalităţi de protest?
Lucian Nastasă Kovacs: Discuţia despre civilizaţiile occidentală şi orientală, identificate şi cu creştinismul şi lumea islamică, nu este de dată recentă, o ştim foarte bine. În ultima jumătate de secol, chestiunea aceasta a luat şi un aspect de violenţă făţişă, sub forma atentatelor. Dar violenţa nu înseamnă neapărat că e fizică, trebuie să ne gândim întotdeauna şi la celelalte tipuri de violenţă, trebuie să ne gândim în ce măsură, poate, occidentul european a exercitat alte tipuri de violenţă asupra islamismului. De exemplu, lumea islamică din Franţa nu se bucură decât din punct de vedere legal de deplină egalitate. De multe ori discriminarea acesta o simţim şi noi românii, darămite lumea islamică sau lumea celor de altă culoare, cei care sunt supuşi la alte tipuri de violenţă, de exemplu fiscală. Deci, această dispută nu este de dată recentă. E o înfruntare, dar nu e o înfruntare între lumea islamică şi lumea occidentală de tip creştin. Eu n-aş generaliza, pentru că ticăloşia, extremismul există deopotrivă la toate cultele. Să ne uităm la cultele creştine, de exemplu. Nu de puţine ori au afişat un extremism excesiv. Nici n-aş vrea să cobor până la inchiziţie, la ororile pe care le-a produs. Problema este că peste tot şi în toate epocile au existat momente de exacerbare a unor trăsături de tipul acesta şi se pare că religia, care este mai puţin controlabilă la nivel raţional, este extrem de sensibilă pentru a fi manipulată. Faptul că sunt câţiva care s-au înhămat la asemenea acţiuni crude nu trebuie să ne facă să generalizăm şi să vorbim ca de o lume a violenţei de lumea islamică.
Rep: Dar nu e vorba numai de atentatul din Franţa; au fost multe altele, au fost cele din SUA…
LNK: Da, au fost mult mai multe incidente, începând de la cele pe care  nu le considerăm catastrofale…
Rep: Aceste conflicte pornesc doar de la religie? Există diferenţe culturale majore între Occident şi Orient?
LNK: Religia este doar un pretext, oferă doar un suport pentru a justifica ideologic anumite tipuri de înfruntări. Cei care cred şi susţin că Jihadul ar fi un îndemn al lumii musulmane venit din cărţi sfinte, din Coran, se înşeală amarnic. Sunt mii de studii, cărţi în care se face analiză şi nu există asemenea porunci, să zicem, de ordin divin, că oamenii aceia trebuie să se înfrunte neapărat cu ghiaurii, cu lumea creştină. Aşadar, religia este doar un pretext. Din punct de vedere al diferenţelor culturale este o prostie. Să nu uităm că lumea islamică, lumea arabă în general, a dat înaintea lumii creştine enorm de mult umanităţii. De exemplu se vorbeşte de evreii sefarzi -cei care au venit din nordul Africii şi temporar au stat în Spania- ca fiind elita lumii evreieşti şi acest calificativ de elită se datorează tocmai capacităţii acestor evrei de a se fi alimentat la cultura arabă. Este un lucru cunoscut, nu este o noutate ce spun, dar vreau să atrag atenţia că nu putem spune că civilizaţia creştină, de exemplu, ar fi mai presus, mai valoroasă decât cea islamică. Personal aş crede chiar că la fundamentul actual al modernităţii stă foarte mult din cultura islamică. Singura problemă este că în spatele actelor violente sunt pretexte de ordin religios. Dar sunt nenumărate cazuri de violenţă în istorie. Nazismul, de exemplu, pentru a încerca să elimine din Europa un întreg grup confesional, evreii, n-a avut nevoie de o ideologie şi nici de pretexte religioase; au apelat la pretexte de ordin biologic, ideea de rasă, ceea ce este iarăşi o prostie. La vremea aceea nimeni n-ar fi pus la îndoială că există o teorie a raselor, toţi o luau de bună, cu argumente ştiinţifice. La fel eugenia, care s-a născut tot prin încercarea de a explica diferenţele dintre diverse grupuri umane. Chestiunile acestea sunt extrem de delicate şi nu trebuie să ne lăsăm pradă discursurilor de moment, emoţiilor, de a pune pe seama religiei o acţiune care este strict banditească, care este în afara legii din punct de vedere uman.
Rep: Cum vedeţi viitorul, o să se întâlnească cele două culturi?
LKN: Întâlnirea dintre Occident şi Orient s-a realizat demult. N-aş merge până în sec XVII, când avem semne evidente pe această chestiune. Lumea de astăzi nu mai poate fi socotită în izolare, numai minţile obtuze pot să traseze demarcaţii între Orient şi Occident. Ele nu există decât în minţile noastre, în realitate, din punct de vedere cultural, din punct de vedere chiar biologic, al evoluţiei omului… Eu nu cred că este cineva în stare să-mi arate o persoană pură din punct de vedere biologic. Ca atare, cred că este o chestiune de ordin politic. În paranteză, nici nu am garanţia că nu este ceva aranjat tot ce s-a întâmplat acum, pentru că mi  se pare lamentabil comportamentul serviciilor secrete franceze, care aveau atenţionări de genul acesta şi aveau post fix de supraveghere a acestei reviste. Aceasta se întâmplă într-un moment în care se vorbeşte foarte mult despre viaţa privată a preşedintelui Franţei, într-un moment în care, acum câteva zile, la Dresda, au avut loc ample manifestaţii împotriva islamizării Germaniei. Nu întâmplător, poate, toate acestea se întâmplă acum, când palestinienii sunt într-o ofensivă pentru recunoaştere pe plan mondial. Pentru mine, măcar aceşti trei factori enumeraţi mă pun în gardă, mă duc mai degrabă cu gândul la un aranjament decât la o confruntare între islamism şi civilizaţia occidentală creştină.
 [stextbox id=”custom”]Lucian Nastasă-Kovacs este directorul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca. Este absolvent al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Istorie și Filozofie, în 1984, unde și-a susținut și doctoratul în 1996. Este cercetător științific în cadrul Institutului de Istorie „George Bariț” din Cluj-Napoca al Academiei Române, profesor asociat la Universitatea „Babeș-Bolyai”, director al Școlii doctorale de Relații Internaționale și Studii de Securitate. Este specialist în sociologia culturii și educației.[/stextbox]
Distribuie:

Postaţi un comentariu