Castelul Bánffy, gazda unui sport nobil. Din culisele unui festival de echitație

Curtea castelului Bánffy de la Bonțida s-a trezit din nou la viață, preț de trei zile, pe durata unui festival de echitație, aflat la prima ediție. Ineditul eveniment a scos clujenii de casă, pentru a-i invita să-și petreacă weekendul urmărind competițiile de echitație și activitățile de divertisment puse la dispoziție de către organizatorii Horseville Festival. Vedetă și pilon central a fost, desigur, competiția Cupa Ecvestră la Concurs Complet, care cuprinde probele de dresaj, cross country și sărituri peste obstacole, desfășurată sub egida Federației Ecvestre Române. Competiția, renumită prin gradul ridicat de dificultate și complexitate, a reunit participanți din toate colțurile țării, de diverse vârste și niveluri de experiență.

Tudor Cătăniciu, unul dintre organizatorii festivalului și președintele clubului sportiv ecvestru Chevaux de Reve a povestit că acest eveniment a fost construit după modelul celor de profil din Anglia. „Încercăm să organizăm acest festival de doi ani de zile. A fost mai greu fiindcă e foarte costisitor, iar mulți sponsori nu merg spre această nișă a echitației, care fie place, fie nu. Anul acesta am accesat un proiect pe fonduri europene prin intermediul clubului și am avut noroc de sprijinul din partea colaboratorilor și a celor care au contribuit cu fonduri… La noi în țară mai este un festival asemănător la Florești, Prahova, dar modelul original este unul englezesc. Am încercat și noi să organizăm acest tip de eveniment, pentru a atrage lumea către acest tip de competiție sportivă și i-am dat acest cadru de timp liber cu familia, în natură, cu multe activități pentru familie“, spune Cătăniciu.

Importanța acestui eveniment, împreună cu alte evenimente organizate de profesioniști ai echitației și Federația Ecvestră Română (FER), o reprezintă tocmai contribuția semnificativă adusă echitației românești, în ascensiune la ora actuală (rezultatele bune obținute de lotul național la Balcaniada din Turcia de anul acesta sunt grăitoare în acest sens), un sport care odinioară a fost una dintre perlele coroanei sportive ale vechiului regim. Echitația a devenit în ultimele decenii un sport pe cât de costisitor, pe atât de complex, adesea întreprinderea sa căpătând caracterul unei formidabile încercări pe cont propriu.

Calul și călărețul său, un tandem deosebit

Spre deosebire de alte sporturi, echitația nu este doar o depășire individuală a unor limite spre atingerea unor performanțe, ci mai ales o relație armonioasă și cultivată în timp, între cal și călărețul său. Multiplelor fațete ale personalității acestui animal îi corespund la fel de multe tipuri de caractere umane, iar succesul apare doar în urma unei armonizări între cele două.

Ema Jentea, o tânără promisiune a acestui sport, este legitimată la CS Universitatea Cluj-Napoca, și practică echitația de câtiva ani, dorindu-și să facă asta pentru tot restul vieții. Laureată în arte, Ema Jentea descrie relația sa cu acest sport ca o experiență transformativă și plină de satisfacții. „Pe mine sportul ăsta m-a ajutat să devin mai calculată. Mulți dintre cei care studiază la arte au tendița de a fi mai dezorganizați. Și eu eram la fel. Echitația m-a ajutat să mă organizez și m-a schimbat. E un sport în care e important să fii o persoană echilibrată, iar echitația m-a ajutat să mă temperez foarte mult. E important ca acel cal pe care îl încaleci să fie total opus personalității tale. Dacă ești o persoană mai temperamentală, atunci trebuie să ai lângă tine un cal care este mai calculat, mai echilibrat, mai blând. Așa e, de exemplu, calul acesta, Petruț. Foarte calculat, docil, echilibrat și ne potrivim foarte bine împreună, iar în competiții ne descurcăm bine și avem rezultate“, a povestit sportiva.

Fiind deopotrivă un sport al minții și al corpului, echitația poate fi o activitate în care posibilitatea de creștere și dezvoltare se mărește pe măsură ce trece timpul. Pentru experimentata sportivă Kapcza Mikolt, de la Napoca Sport Horse, și iapa sa, Landina, acest fapt a fost demonstrat. „Călăria este o pasiune care s-a împlinit pentru mine la maturitate, deși îmi doream asta din copilărie. Am călărit aproape doi ani în adolescență, apoi nu am mai călărit timp de zeci de ani, dar am revenit. Acum am un cal cu care să pot participa la concursuri. Landina este o veterană în acest sport. Trebuie să creezi o armonie cu calul, care are personalitatea lui. Călărețul și calul trebuie să se antreneze în așa fel încât să ajungă să se potrivească și să se înțeleagă unul pe celălalt, iar atunci apar și rezultatele. Cred că această locație, Bonțida, este deosebit de frumoasă. Ar fi de dorit să se permanentizeze acest eveniment și să se mai facă concursuri de acest tip aici“, a afirmat Kapcza Mikolt.

Și pentru că din niciun sport nu poate lipsi pasiunea, sportivul Adrian Gherghină, legitimat și el la Universitatea Cluj-Napoca, cu o experiență în călărie de de peste 30 de ani a mărturist că, pentru el, echitația e o chestiune de suflet. „Caii sunt foarte apropiați sufletului meu, sunt niște animale docile și întotdeauna au făcut o echipă bună cu omul. Nimeni nu se naște priceput la ceva. Toată lumea învață. Așa a fost și la mine. Provocări sunt multe, dar sportul ăsta te împinge să le faci față. Există și dorința de a câștiga, câteodată merge bine, câteodată nu“.

Echitația, o pasiune pe viață

Cum nimeni nu se naște învățat, în echitație performanța depinde într-o mare măsură de priceperea antrenorului și sprijinul pe care acesta îl oferă. Tudor Ciplea, antrenor coordonator la secția de echitație a CS Universitatea, membru în Consiliul de Administrație al FER, președinte al Comisiei de Concurs Complet și unul dintre organizatorii principali ai acestui festival, practică el însuși echitația de la vârsta de 6 ani. Deși nu mai concurează de 3 ani, își dedică timpul pregătirii unor noi generații de călăreți, și cailor, o pasiune care a ajuns să-l definească și fără de care, după cum afirmă chiar el, nu ar mai putea trăi. În calitate de antrenor, transmiterea mai departe a cunoștințelor sale a devenit meseria sa, iar satisfacțiile din partea echipei sale nu s-au lasat așteptate prea mult. „Am avut rezultate bune până acum, la toate probele. Am avut locuri 1, 2 și 3. Este o echipă mare. Avem aproximativ 30 de cai și 18-20 de sportivi. Avem sportivi care sunt în echipă de la început, adică de acum 6 ani, când am redeschis secția de echitație de la Universitatea Cluj. Clubul ne ajută foarte mult, mai ales din punct de vedere financiar, fiindcă a participa la un concurs costă foarte mult. De asta le sunt foarte recunoscător lui Ovidiu Vasu și lui Răzvan Sotiriu, fiindcă amândoi ne sprijină foarte mult“, spune Ciplea.

În România, echitația a devenit un sport în ascensiune, dar mai este de lucru până la obținerea acelor rezultate din vremea gloriei trecute. Dincolo de complexitatea sportului în sine, mai există și inconvenientul financiar, costurile ridicate ale practicării acestui sport făcându-l inaccesibil pentru majoritatea populației. „Din păcate, sportul românesc abia acum începe să fie din nou în ascensiune. Echitația este un sport pe care nu și-l permite oricine. Plus că depinzi în mod fundamental de doi factori: omul și calul, trebuie să-i găsești pe amândoi și combinația ideală între călăreț și cal, altfel nu vei avea rezultatele cele mai bune“, a adăugat antrenorul CS Universitatea.

Deși munca și responsabilitatea față de cai îi ocupă tot timpul, satisfacțiile sunt pe măsură, atât din punctul de vedere al obținerii unor rezultate foarte bune de către un cal pregătit îndelung, cât mai ales din perspectiva profunzimii relațiilor interumane între „oamenii de cai“. După cum povestește Tudor Ciplea, „mă dedic pregătirii cailor și mă ocup de oamenii din jurul meu, cei din echipă. Ne ajutăm foarte mult. Așa e, de exemplu, relația mea cu Calin Nemeș, un sportiv foarte bun și în care am încredere deplină. El îmi încalecă caii personali și avem rezultate foarte bune. Are multă grijă de cai și o pricepere sportivă de care suntem mândri“.