20 martie: Ziua în care ne răpesc extratereştrii

Mulţi dintre noi am urmărit cu sufletul la gură serialul „Dosarele X”. Mistere, ciudăţenii, întâmplări inexplicabile, personaje bizare… iar la finalul episodului ne puneam o mulţime de întrebări, înainte să revenim cu picioarele pe pământ. Ei bine, unii nu au revenit deloc. Organizează festivaluri cu tema Alien Abduction şi au instituit chiar şi o sărbătoare cu acest nume: Extraterrestrial Abductions Day sau Alien Abduction Day – Ziua răpirilor extraterestre, pe 20 martie. Nu se ştie cu precizie cine a instituit această zi, dar se pare că a devenit populară începând cu anul 2008, datorită festivalului cu acelaşi nume care se desfăşoară în Toronto, Canada.

Cum se sărbătoreşte această zi? Sfaturile vin de la organizatorii festivalului din Toronto, dar şi de la alţi entuziaşti: poţi urmări relatările din presă sau de pe internet despre apariţiile de OZN-uri şi extratereştri, un site recomandat fiind UFOcenter.com, care oferă informaţii complete despre toate acestea. Sau poţi vizita un site dedicat răpirilor extraterestre, cum ar fi abduct.com, o adevărată enciclopledie despre acest subiect. Sau, mai simplu, te poţi uita la un film care tratează acest subiect.

Imaginaţie bogată

Ce înseamnă „răpire extraterestră”, totuşi? Este vorba despre acele experienţe descrise de unii oameni, care ar fi fost luaţi, împotriva voinţei lor, de nişte fiinţe (sau entităţi?) non-umane. Incredibil sau nu, dar există nenumărate relatări ale unor astfel de întâmplări (chiar mii).

Aşadar, serialul „Dosarele X” nu a fost scris doar din imaginaţia creatorilor săi, ci şi după poveştile oamenilor care susţin că au trăit pe viu o aşa-zisă întâlnire de gradul 4. În lipsa unor dovezi clare şi obiective că aceste întâlniri şi răpiri chiar au avut loc, specialiştii în psihologie şi psihiatrie pun relatările pe seama unor tulburări sau chiar pe imaginaţia prea bogată a unora.

Dar ce anume îi poate face pe oameni să îşi închipuie asemenea întâmplări, ba chiar să le şi relateze cu lux de amănunte? Specialiştii au avansat explicaţii care includ paralizia în somn, dar şi diverse afecţiuni psihice (a fost identificată o tendinţă paranoidă la mulţi dintre cei studiaţi). Toate au fost respinse sau acceptate, au iscat controverse şi polemici.

Controversat este şi faptul că în majoritatea cazurilor numai hipnoza a „scos” toate amănuntele de la subiecţi, care în stare de veghe nu povestiseră detaliat experienţele lor (nu şi le aminteau). Există cercetători care cred că tocmai interesul arătat de oamenii de ştiinţă (au fost cazuri în care acelaşi subiect a fost hipnotizat de mai multe ori, de diferiţi specialişti) îi poate face pe cei predispuşi la astfel de experienţe să reflecteze mult la întâmplare şi, devenind foarte preocupati de ea, să “fabrice” (nu neapărat conştient) o serie de amănunte incredibile.

Trauma naşterii şi amintirile noastre

O teorie fascinantă, dar foarte controversată, a fost lansată de omul de ştiinţă Alvin Lawson, despre presupusele răpiri. El crede că acestea ar fi bazate pe propriile amintiri ale subiecţilor despre viaţa (lor) intrauterină şi naştere. Lawson susţine că naşterea şi trauma asociată ei lasă urme adânci în psihicul nostru, chiar dacă nu ne-o amintim.

Alvin Lawson afirmă că oricine îşi poate retrăi trauma naşterii în prezenţa unui stimul potrivit – hipnoză, medicamente sau chiar apariţia unui fenomen neobişnuit – aici incluzând şi apariţia (reală sau nu) a unui OZN. Retrăirea acestei traume poate lua, pentru unii, forma unei halucinaţii; pentru alţii – a unei experiente religioase; sau a unei răpiri de către extratereştri.

Cercetătorul aduce ca argument temele mereu prezente în relatările oamenilor care cred că au fost răpiţi de extratereştri – între acestea fiind “tunelul de lumină” prin care ajung în nava de deasupra lor, care ne poate duce cu gândul la tunelul pe care fătul trebuie să-l străbată pentru a se naşte. Alţii povestesc despre o rază care i-a prins şi i-a tras înăuntrul navei, care ar putea reprezenta o analogie cu cordonul ombilical, prin care fătul este legat de placentă.

Mai departe, trecând prin tunel, subiecţii ajung într-un spaţiu larg, luminat, de multe ori cu lumini orbitoare, unde sunt înconjuraţi de mai multe fiinţe cu aspect umanoid şi sunt supuşi unor examinări corporale. Mulţi au descris proceduri invazive prin ombilic sau cel puţin o senzaţie de durere ori tensiune la nivelul ombilicului. Alvin Lawson identifica aici o corespondenţă evidentă cu etapa în care nou-născutul iese din corpul mamei şi ajunge în sala de naşteri, cu lumină puternică, unde personalul medical îl preia şi îl examinează; în cele din urmă, cordonul omblical este prins în pense şi tăiat – probabil o experienţă neplăcută atât fizic, cât şi psihic, pe care nu ne-o amintim conştient, dar care rămâne, probabil, îngropată adânc în creierul nostru.

De ce şi unde se petrec răpirile?

Cazuri au fost semnalate în toată lumea, însă cele mai multe par să se petreacă în Statele Unite ale Americii. Dar în ce scop ne răpesc extratereştrii semenii? De obicei, s-ar părea că vor să afle informaţii despre corpul nostru, să facă diverse experimente cu subiecţii umani. Alteori, vor doar să ne transmită mesaje, despre pericolul armelor nucleare sau despre climă şi mediu. Unele „întâlniri” sunt descrise ca fiind terifiante, altele chiar plăcute. Totul ţine de povestitor, de cel care a trăit (sau crede că a trăit) respectiva experienţă.

Primul caz de răpire extraterestră care a fost mediatizat şi a fost îndelung dezbătut este cel al soţilor Betty şi Barney Hill, din New Hampshire, în 1961. Înaintea lor, în 1957, un fermier de 23 de ani din Brazilia, pe nume Antonio Villas Boas, susţinuse că a avut o experienţă ciudată, dar nu a prea fost băgat în seamă. Antonio susţinea că a fost luat la bordul unei nave extraterestre de nişte fiinţe umanoide de talie mică; a fost examinat, i s-a luat sânge, ba chiar a avut relaţii intime cu o femelă din specia respectivă, apoi a fost scos din navă şi lăsat să plece. Întreaga experienţă ar fi durat 4 ore.

Povestea soţilor Hill are câteva elemente comune cu cea a lui Boas – şi ei au fost examinaţi, iar fiinţele semănau ca descriere. Însă ei au dat mai multe detalii, chiar dacă au făcut-o multe zile mai târziu, sub hipnoză. Betty a şi desenat o „hartă stelară”, sub hipnoză, indicând locul de unde veneau extratereştrii, aşa cum îi arătase unul dintre „răpitori”.

Răpirea soţilor Hill

„Răpirea” ar fi avut loc în data de 19 septembrie 1961, când Betty şi Barney Hill se întorceau acasă dintr-o călătorie în Canada. Deodată, ei au observat “o navă spaţială cu forma unei ţigări aprinse foarte strălucitoare” mergând pe cer şi părând că se îndreaptă spre ei. Soţii Hill au oprit maşina şi au privit, prin binoclu, ciudatul obiect zburător. Amândoi au văzut la un moment dat nişte figuri care nu păreau a fi ale unor fiinţe umane, în spatele geamurilor obiectului zburător. Soţii Hill s-au speriat, s-au urcat repede în maşină şi au plecat de-acolo – sau cel puţin aşa au crezut. După două ore, ei s-au trezit ca dintr-un somn adânc şi s-au pomenit la câteva zeci de kilometri de locul unde se opriseră. Nu îşi aminteau nimic din ceea ce se petrecuse cu ei în cele două ore în care fuseseră, probabil, inconştienţi.

După mai multe vise recurente, Betty a apelat la hipnoză, reuşind, astfel, să relateze ce s-a întâmplat în cele două ore. Soţul ei a fost supus şi el procedurii.

Concluzia doctorului Benjamin Simon, specialistul care i-a hipnotizat de mai multe ori şi a înregistrat şi interpretat spusele lor, a fost că relatarea lui Barney era „o fantezie generată de visele recurente ale soţiei lui”, pe care aceasta i le povestise în repetate rânduri. Iar „fantezia” lui Betty ar fi fost bazată pe faptul că cei doi ar fi văzut, de fapt, luminile de avertizare ale unei aeronave, care a trecut prin zonă chiar la ora la care soţii Hill au susţinut că ar fi fost capturaţi. Restul ţine de sperietură, de stres şi de amintirile răscolite de hipnoză, inclusiv “amintiri false”, un fenomen care a început să fie investigat ulterior.

Aceste două cazuri de „răpiri” sunt probabil cele mai celebre, pentru că, într-un fel, au dat startul unor relatări asemănătoare şi, în general, unui adevărat fenomen. După ei s-au înregistrat câteva mii de cazuri de persoane care au susţinut că au avut contacte de aceste tip cu fiinţe nepământene. Experienţa soţilor Hill a fost transpusă într-o carte (“Călătoria întreruptă”) în 1966, apoi într-un film, în 1975.

Alte cazuri de răpiri

Răpirea din Allagash Waterway este, de asemenea, unul dintre cele mai faimoase cazuri de răpire a unor pământeni de către fiinţe de pe alte planete. Cazul s-ar fi petrecut în statul american Maine, în 1976. Gemenii Jack şi Jim Weiner şi prietenii lor, Chuck Rak şi Charlie Foltz plecaseră la pescuit. Într-o noapte, după ce au făcut un foc pe malul lacului Eagle, s-au urcat într-o canoe şi au ieşit pe lac, la pescuit.

La un moment dat, au observat pe cer o lumină foarte puternică, aproape orbitoare. Unul dintre membrii grupului i-a răspuns prin semnale luminoase, cu ajutorul unei lanterne. Apoi, obiectul luminos a început să îşi schimbe culoarea şi să vină către ei. Oamenii s-au speriat şi au început să vâslească disperaţi pe mal, dar ciudatul obiect luminos a venit deasupra lor şi a emis o lumină extrem de puternică. Următorul lucru pe care şi l-au amintit a fost că ei stăteau pe ţărm, iar focul pe care îl făcuseră cu câteva clipe înainte arsese nefiresc de repede toate lemnele, transformându-le într-un pumn de cenuşă rece.

Cei patru s-au întors la casele lor, fără să mai vorbească despre această întâmplare. Însă au început să fie bântuiţi de coşmaruri, în care îşi aminteau că au fost răpiţi de extratereştri şi că aceştia făcuseră experimente pe ei, în nava spaţială care îi răpise. Ulterior, bărbaţii au fost supuşi unor şedinţe de hipnoză regresivă, metodă prin care au povestit exact ceea ce văzuseră şi în vise. Separat, fiecare a povestit acelaşi lucru.

Alt caz mediatizat s-a petrecut în 25 ianuarie 1967. Potrivit relatărilor presei americane, Betty Andreasson era acasă împreună cu familia ei, când, deodată, s-a întrerupt curentul electric în locuinţa lor, iar o rază de lumină foarte puternică, orbitoare, a pătruns prin fereastra de la bucătărie.

Nişte fiinţe ciudate avenit în casă şi au indus o stare de transă întregii familii. Betty a povestit că a fost luată de extratereştri şi dusă pe nava lor, unde au examinat-o în amănunt prin tehnici necunoscute şi, uneori, chiar dureroase. După patru ore de examinări, extratereştrii au scos-o din nava lor şi au redat-o familiei. De asemenea, ciudatele fiinţe i-au scos din transă pe ea şi pe ceilalţi membri ai familiei ei.

Cum ne putem da seama că am fost răpiţi?

În epoca internetului, există un număr foarte mare de site-uri dedicate teoriei conspiraţiei (din toate domeniile), iar cele referitoare la extratereştri, răpiri şi experimente sunt din abundenţă. De exemplu, un astfel asemenea site este întreţinut de americanii Michael şi Stephanie Relfe, doi soţi care susţin că extratereştrii, folosind “tehnologia timpului fractal”, le-au răpit fiica de două luni, născută înainte de termen. Mai mult decât atât, ei sunt convinşi că acelaşi lucru ni se poate întâmpla şi nouă.

Pe site-ul lor, educate-yourself.org, putem afla mai multe detalii despre aceste răpiri extraterestre. Ca de exemplu, recunoaşterea semnelor de răpire: senzaţia de oboseală şi epuizare, vânătăile sau cicatricile pe trup, timpul lipsă şi zonele corpului care apar viu colorate, atunci când sunt privite sub o lumină neagră.

Conform autorilor, extratereştrii vin pe Terra (pentru a-i răpi pe oameni) din alte dimensiuni, prin găurile de vierme sau “porţile stelare” şi sunt ajutaţi în acest demers de armata şi guvernul SUA, care primeşte la schimb tehnologiile extraterestre avansate.

Acest site nu este unul singular; există o mulţime de alte site-uri asemănătoare, care oferă indicii că ai fost răpit de extratereştri (în caz că nu îţi aminteşti), sfaturi despre cum să te protejezi împotriva acestora sau relatări ale unor evenimente de acest fel.

Un exemplu este şi site-ul humansarefree.com, unde găsim nu mai puţin de 72 de semne posibile care îţi pot indica faptul că ai fost răpit de extratereştri. Câteva dintre acestea: „timpul pierdut”, o perioadă de timp pe care nu ţi-o aminteşti nicicum, care se poate întinde de la câteva minute la câteva ore sau chiar zile; semne neobişnuite pe corp, cicatrici sau urme de laser; ai sentimentul că eşti urmărit de cineva, mai ales atunci când eşti pe punctul să adormi; insomnia, coşmarurile în care apar OZN-uri sau extratereştri; te simţi dintr-o dată special sau „ales” pentru o misiune aparte, ştiută doar de tine.