Aerul condiţionat a apărut acum 4500 de ani !

Primul aparat de aer conditionat electric a fost inventat și a creat în 1902 de către Willis Haviland Carrier

Canicula şi vara sufocantă au făcut dintotdeauna ca oamenii să-şi găsească refugiul fie la umbră fie să caute alte metode de protecţie, de la pălăria de paie tradiţională la Shemagh (turbanul beduinilor) şi până la aerul condiţionat.

Într-o încăpere secretă de la baza Marii Piramide din Giza, a Faronului Khufu (Kheops) 2589 – 2566 î.Hr., arheologii descoperă corabia faronului, care era destinata călătoriei eterne alături de zeul Ra. Ceea ce a surprins specialiştii a fost camera faraonului de pe corabie care avea un acoperiș dublu. În acest acoperiş era montată o pânză care era mereu stropită cu apă si datorita vântului aceasta flutura între pereţi şi producea un pic de aer rece cameră. Este primul „aparat de aer condiţionat” din lume, descoperit, probabil şi funcţional! În China dinastiei Han (206 î.Hr. – 220 d.Hr.) – s-a inventat pentru palat un sistem de ventilaţie cu aer rece. Asemănător unui ventilator cu palete de cca. 3 metri acesta era montat deasupra unui bazin cu apă rece. Prin mişcarea paletelor atrăgea aerul rece şi-l introducea în camere prin nişte guri de ventilaţie săpate în ziduri. Desigur mişcarea ventilatorului se făcea manual, lucru care nu era o mare problemă pentru chinezi. Romanii, printre cei mai renumiti constructori din lume, au gândit şi ei un sistem de răcire a aerului cu ajutorul unor mici apeducte care transportau apa rece prin zidurile caselor. Apa răcea pereţii şi oferea o atmosferă mai plăcută. Desigur, numai romanii bogaţi îşi permiteau un asemenea lux.

Odată cu marile descoperiri ale secolului XVIII, a unor inventatori de excepţie precum Ohm, Faraday, Bell, Hertz, Edison, Hewitt, Tesla, şi mulţi alţii lucrurile au evoluat cu viteza luminii.James Abram Garfield (1831 –1881) cel de-al XX-lea președinte al Statelor Unite ale Americii și al doilea președinte american asasint, a murit în urma unei septicemii provocate de glonţ. Ca să i se aline suferinţa în cele două luni de supravieţuire, ingineri şi oameni de ştiinţă, s-au adunat pentru a rezolva problema căldurii insuportabile din camera preşedintelui. Astfel a fost inventat un fel de aer condiţionat modern.. Aceştia au montat într-o încăpere alăturată o o cutie cu fâşii de bumbac înmuiat în apă cu gheaţă. Din cutie plecau câteva conducte spre încăperea preşedintelui. În faţa cutiei un ventilator împingea aerul rece prin conducte. Acest prim succes de “aer condiţionat”, a consumat însă tone de gheaţă.

Tatăl aparatelor de aer condiţionat

În noiembrie 1875 la o fermă de lângă New York, s-a născut Willis Carrier Havilland, cunoscut ca “Tatăl aparatelor de aer condiţionat ” Carrier de mic visa să devină inginer. A absolvit în 1901 ingineria mecanică și a fost angajat la Buffalo Forge Company, cu un salariu de 10$ pe săptămână. Invenţia aparatului de aer condiţionat a pornit de la o tipografie din Brooklyn care a cerut companiei unde lucra Carrier să rezolve tehnic păstrarea umidităţii hârtiei pentru ziar. În 1902, el a proiectat primul sistem de pulverizare, care controla umiditatea din depozit folosind ideea unei duze tip spray pentru insecticid. A aparut astfel “Aparat pentru tratarea aerului” – cu bobine de răcire care controlau căldura şi umiditatea la 55% – brevetat în USA, in1906.

Primele unități de aer condiționat au fost uriaşe, costisitoare, și chiar periculoase, deoarece foloseau amoniac (extrem de toxic) – ca agent de răcire. În 1922 Carrier înlocuieşte amoniacul toxic si reduce dimensiunile aparatelor, lucru ce a permis instalarea primului aer conditionat si la Casa Alba. În 1924 aerul condiţionat devenea un instrument de marketing. Managerii au început să le monteze în magazine ca metodă sigură de a-şi atrage clientela.

În 1928, Thomas Midgley, Jr. (1889-1944) descoperă un “compus miracol”, numit „freon” care revoluţionează sistemele de răcire. În 1935, compania americană „Frigidaire” a vândut 8 milioane de frigidere în Statele Unite folosind noul agent de răcire.

Aerul condiţionat era deja la modă. Compania americană Packard, care producea automobile de lux în Detroit, încă din 1902, este cea care a introdus pentru prima dată un sistem de aer condiţionat la un automobil Packard Super Eight în 1939. Aerul condiţionat era opţional şi costa 274 de dolari fiind montat în portbagajul maşinii, nelăsând în schimb prea mult loc de bagaje. Abia în 1953, după 14 ani de experimente, Chrysler Imperial a fost prima mașină de serie care avea montat un aer condiţionat modern. Reclamele vremii se lăudau ca „aparatul „Airtemp produce aer rece şi proaspăt, nu suflă în fata pasagerilor, porneşte prin apăsarea unui buton, este discret şi elimina chiar şi fumul de tutun.

Ca o replică, în 1954 Pontiac scoate primul model de automobil cu „clima automată” care avea controlul distribuției aerului rece separat, pentru fiecare pasager. Lucrurile evoluează rapid şi în 1969, cca.54% dintre automobile americane aveau aer condiţionat, treptat producătorii americani introducând aerul condiţionat ca dotare standard, pe toate automobilele produse.
Cele mai multe din marile descoperiri ale ştiinţei au devenit parte din viaţa oamenilor. Din păcate, în timp s-a demonstrat însă că luxul şi confortul oamenilor se plăteşte de generaţiile care urmează. Aşa s-a întâmplat şi cu această minune, “freonul” fără de care sistemele de răcire n-ar fi existat, dar care se face vinovat în mare parte de distrugerea stratului de ozon care implicit duce la încălzirea globală. Pagubele produse planetei, se pare că sunt iremediabile.