Lunile „Altfel” la Liceul Şincai

Profesorii de la “Şincai” (directorul liceului?) au ratat o primă şansă de a nu transforma un incident disciplinar într-un scandal naţional atunci când au ales să dea cu barda în elevii care i-au batjocorit pe o reţea de socializare. Puteau să stea de vorbă, să-i îndrepte pe rătăciţi, au căutat în schimb să-şi arate puterea discreţionară în faţa unor copii şi părinţi, anchetând şi sancţionând zeci de elevi. Zilele acestea, aceiaşi profesori (directorul liceului?) sunt pe cale să dea cu piciorul unei alte oportunităţi de a acţiona ca dascăli şi nu ca revanşarzi de stradă.

Momentul favorabil revenirii la normal s-a ivit atunci când Consiliul de administraţie al liceului a admis contestaţiile a zece dintre elevii pedepsiţi în diferite forme şi le-a ridicat sancţiunile. Toate contestaţiile au fost admise pe viciu de procedură, un bun motiv pentru ca profesorii să poată face un pas înapoi şi să dea o şansă normalizării. În fond, declaraţii repetate ale directorului de la „Şincai”, confirmate chiar de ministrul Educaţiei, îi asigurau pe elevi că le vor fi anulate sancţiunile la finele anului şcolar. S-a nimerit ca acest lucru să se întâmple mai devreme, chiar mai bine, elevii se vor putea concentra pentru examenele care încep după vacanţă.

Ce dezvăluie, în schimb, directorul liceului într-un interviu acordat citynews.ro? Ancheta în cazul celor 10 va fi reluată, de data aceasta sub îndrumarea unui jurist. Liceul se întoarce la haos.

Voluptatea cu care profesorii de la „Şincai” persistă într-o atitudine care îi ridiculizează mai mult decât au făcut-o postările elevilor (sunt de altfel suspiciuni că cele mai injurioase dintre ele au fost „scăpate” în presă tocmai de corpul profesoral) devine tot mai dificil de înţeles chiar şi pentru cei care admit că elevii au întrecut măsura.

Pentru toate celelalte şcoli din ţară, „Săptămâna Altfel” începe luni.  Liceul „Şincai” din Cluj trăieşte într-o realitate „altfel” de luni întregi. Anchetele ţin loc procesului educativ,   resentimentele şi frica domină relaţia dintre elevi şi dascălii lor.

Nechibzuinţa de a nu pune capăt atitudinii revanşarde poate costa colectivul de la „Şincai”. La cum îl descrie astăzi presa, liceul, bine cotat până recent, arată astăzi nefrecventabil. Cu toată simpatia publică dobândită după contrareacţia exagerată la acţiunile lor, faimosul grup „Memes Şincai” îi înfăţişează pe elevii liceului drept o adunătură impertinentă şi, poate mai grav, rareori inspirată. Cu câteva excepţii, postările grupului erau vulgare şi atât. „Şincai” era printre primele opţiuni ale elevilor cu note mari la Capacitate. Va mai fi la fel? Părintele care credea că, alegând „Şincai”, copilul lui se va alătura unor elevi intelegenţi, bine crescuţi şi dedicaţi studiului, are acum suficiente motive să-şi reconsidere opţiunea.

Cât despre profesorii pe care i-ar întâlni un elev doritor de „Şincai”, ce mai e de zis. Vecinătatea ruinelor fostului colegiu reformat parcă îi condamnă la mentalitate de Ev mediu. Până nu demult, un director al liceului îi bătea la propriu pe elevi.

Am învăţat opt ani la „Racoviţă”, peste drum de fostul „Ady-Şincai”. Şi pe atunci liceul vecin era păzit ca o fortăreaţă.  Săream gardul după şcoală să jucăm fotbal la „Şincai” pentru că avea teren mare. Nu erau cursuri, nu deranjam pe nimeni, terenul le era inutil celor de la „Ady-Şincai” pentru că acolo învăţau doar fete, dar cel mai adesea se găsea un profesor întârziat să ne gonească. Sunt 30 de ani de atunci, multe s-or fi schimbat la „Şincai”, văd că au apărut şi băieţi, dar scandalul de azi îmi aduce aminte de răutatea profesorilor de ieri. Vardişti au fost, vardişti sunt încă.