Medicul Vladmir Săplăcan le-a „îmbunat” inimile francezilor

A absolvit medicina la Cluj, iar la doar 34 de ani se bucură de o carieră înfloritoare într-o clinică universitară din Franța. Pentru medicul clujean, Vladimir Săplăcan, specialist în chirurgie cardiacă la CHU Caen, operațiile „spectaculoase” fac parte din rutina zilnică, dar, cu toate acestea, consideră că are multe de învățat în domeniu. De ce a ales să profeseze într-o altă țară, care sunt calitățile pe care un medic trebuie să le aibă pentru a se integra în sistemul medical francez, dar și cât câștigă un cadru medical aflat la început de drum peste granițe, aflăm în cele ce urmează.

Rep:Ați terminat facultatea de medicină în 2004, la Cluj-Napoca. Unde ați lucrat înainte de a pleca din țară?

Vladimir Săplăcan: Am absolvit în 2004 Facultatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. În perioada studenției timp de cinci ani am participat la activitățile cercului de chirurgie cardiacă, dirijat de către dr. Adrian Molnar, unul dintre principalii mei mentori în chirurgia cardiovasculară. Am lucrat apoi ca rezident în Clinica Chirugie II și în cadrul Institutului Inimii „Niculae Stăncioiu” din Cluj-Napoca, condus în perioada respectivă de către prof. Mircea Bârsan.

Rep: Cum vi s-a părut sistemul medical din România? Care considerați că sunt cele mai mari minusuri cu care se confruntă?

V.S: Anul acesta se împlinesc zece ani de când am plecat din țară. Nu mai sunt la curent cu ultimele noutăți din sistemul sanitar românesc. Acum zece ani, și probabil de actualitate, problema majoră era subfinanțarea, iar lipsa resurselor aduce cu sine multiple consecințe atât pe plan logistic, cât și pe plan relațional.

R: Când ați decis să plecați în Franța? Ați plecat prin intermediul unui program?

V.S: În 2003, între anul cinci și șase de facultate, am beneficiat de o bursă de trei luni în cadrul programului Erasmus. Am efectuat un stagiu de chirurgie cardiacă în serviciul de la Nantes, o experiență extrem de utilă din punct de vedere profesional, care m-a făcut să mă gândesc la formarea în cursul rezidențiatului în Franța.

R: Cum ați caracteriza în câteva cuvinte sistemul medical francez? Care sunt principalele diferențe față de sistemul din România?

V.S: Sistemul de securitate socială din Franța e printre cele mai performante din lume. Deși în ultimii ani au apărut și aici restricții bugetare din ce în ce mai importante, e extrem de rar, la momentul actual, să fii obligat să limitezi o terapie medicală din cauza lipsei de fonduri. În plus, prezența resurselor financiare se manifestă nu doar la nivelul managementului pacienților ci și la nivelul salarizării personalului medical.

R: Cum arată ziua unui medic într-un spital din Franța?

V.S: În serviciul de chirurgie cardiacă începem cu vizita la ora 8 dimineața, în reanimare. Urmează în cursul zilei operațiile programate, în numar de trei, patru pe zi, plus intervențiile de urgența care pot apărea în orice moment (în secția noastră suntem cinci chirurgi care asigurăm intervențiile și serviciul de gardă, pentru o medie de 600 de operații majore de chirurgie cardiacă pe an). În afara activității operatorii, rămân vizitele pe secție, diversele reuniuni fie din cadrul serviciului de chirurgie cardiacă, fie reuniuni multidisciplinare între serviciile implicate în gestiunea unui pacient cardiovascular (cardiologie, anestezie-reanimare, boli infecțioase etc). Plus activitățile administrative. De obicei nu plecăm de la spital înainte de 19:00 – 20:00.

Rep: Care sunt principalele dificultăți cu care se confruntă un medic român în Franța?

V.S: Dacă depășește perioada de început care poate fi foarte solicitantă, din cauza multiplelor aspecte complet străine (limba, organizarea din serviciile medicale și nu numai, responsabilitatea medicală – aspect important pentru cei care fac stagii în cursul rezidențiatului) cu care trebuie să se acomodeze, în cele mai multe cazuri integrarea profesionala ulterioară e completă.

Rep: Vi s-a oferit șansa să realizați în Franța operații sau proceduri care în România nu puteau fi realizate din diferite motive? Care sunt cele mai spectaculoase intervenții pe care le-ați realizat?

V.S: Specialitatea mea e chirurgie cardiacă. La 34 de ani sunt la începutul carierei profesionale și mai am încă destule domenii pe care nu am reușit să le aprofundez cum îmi doresc. Mi s-a oferit posibilitatea de a efectua intervenții dificile, da, prin prisma faptului că lucrez într-un serviciu și un sistem medical în care operațiile „spectaculoase” sunt realizări de rutină. Medicina și mai ales chirurgia cardiacă în ziua de azi nu poate fi realizată solitar, nu e o realizare individuală. Fără o echipă completă în „culise”, chirurgul cardiac nu poate exista. Este poate cel mai vizibil dintre toți cei care intervin în actul diagnostic și terapeutic, dar este doar un element dintr-un angrenaj mult mai complex. Din punct de vedere tehnic nu am observat diferențe față de chirurgia cardiacă din România. Chirurgia cardiacă e o specialitate bine protocolizată, iar intervențiile care alcătuiesc nucleul tehnic al acestei specialități se practică, cu mici variațiuni, în același fel, indiferent de locatie.

Rep: Ați realizat dumneavoastră sau s-a efectuat în clinica dunevoastră vreun transplant de inimă? Dar de inimă artificială?

V.S: Da, am avut șansa de a realiza atât grefa cardiacă, cât și implantări de asistente ventriculare. Cu riscul de a mă repeta, condiția majoră pentru a efectua aceste intervenții este existența unei echipe medicale complete (cardiologii dedicați insuficientei cardiace, existența unei structuri medicale și paramedicale de reanimare care să poată să asigure managementul acestor pacienți foarte dificili, o echipă chirurgicală disponibilă în orice moment, frecvent în afara programului „fix”) și nu în ultimul rând existența unei infrastructuri care să permită deplasarea într-un interval de o oră, două de la apelul telefonic inițial, 24 din 24, de obicei în avion, în orice oraș al Franței pentru a preleva un cord în vederea transplantului cardiac.

Rep: În clinica în care vă desfășurați dumneavoastră activitatea mai există medici români? Dar din Cluj?

V.S: Da, mai există în serviciul nostru un chirurg din Cluj și câțiva medici anesteziști români.

Rep: Cum sunt văzuți medicii români de pacienții francezi?

V.S: În general, nu există nicio diferența de „percepție” legată de naționalitate.

Rep: Mai nou, în România, datorită clinicilor private a început să se dezvolte foarte bine turismul medical. O mulțime de pacienți străini vin să se trateze în țară din cauza costurilor reduse și datorită dotărilor performanete din sistemul privat. Există și români care vin să se trateze în Franța?

V.S: În chirurgie cardiacă nu am auzit de astfel de cazuri.

Rep: Cât câștigă, în medie, un medic român în Franța?

V.S: Cât un medic francez. Un salariu mediu fără gărzi în sectorul public pentru un medic specialist la debut de carieră e de ordinul a 3.000 de euro pe lună.

Rep: Cunoașteți și alți medici români care s-au remarcat în afara țării?

V.S: În chirurgie cardiacă, anestezie, neurochirurgie, ginecologie, medicină generală, radiologie, medicină de urgență cunosc medici români care sunt foarte bine realizați și integrați din punct de vedere profesional în sistemul medical francez. Am colegi de facultate plecați în Norvegia, în SUA, în Germania.

Rep: V-ați mai întoarce în România?

V.S: Nu am eliminat în niciun moment această opțiune, și de altfel păstrez un contact strâns și o relație de prietenie cu membrii colectivului de chirugie cardiovasculară din Cluj-Napoca.

Rep: Ce sfaturi le-ați da medicilor români / rezidenților care doresc să profeseze în afara țării? Care e secretul succesului?

V.S: Nu sunt deținătorul unor adevăruri supreme sau ale unor rețete valabile în orice situații, ce pot să vă spun din experiența personală e că dacă dai dovadă de seriozitate, de perseverența, de respect fața de cei care te încojoară, fie ei pacienți sau colegi, mai devreme sau mai târziu e foarte probabil să reușești să practici această meserie oriunde în lume.