Michael Kutza, invitat special TIFF: Când eşti ales într-un juriu de festival nu eşti în vacanţă

Directorul şi fondatorul Festivalului Internaţional de Film de la Chicago, Michael Kutza, este invitat special şi membru al juriului TIFF. La vârsta de doar 22 de ani, Michael Kutza a înfiinţat în 1964, la Chicago, festivalul care în acest an a ajuns la ediţia cu numărul 50. Timp de zece ani, în anii ’80, a fost corespondent pentru publicaţia Il Tempo şi membru în juriile a nenumărate festivaluri de film. Cu gândul mereu în Chicago, Michael Kutza a mărturisit că foarte puţin timp din an nu lucrează. „Nu mă simt deloc în vacanţă aici la Cluj”, a declarat Michael Kutza pentru Transilvania Reporter în timpul unui scurt interviu acordat între două proiecţii de film.

Reporter: Cum vi se pare Clujul având în vedere că vă aflați deja de aproape o săptămână aici?

Michael Kutza: Mă simt foarte bine la Cluj şi din câte am reuşit să văd oraşul este foarte tânăr şi vibrant. În primele două zile de festival, din cauza ploii, a fost foarte deprimant însă după vizionarea câtorva filme deja m-am simţit mai bine. Cei care facem parte din juriu trebuie să vedem câte trei filme pe zi ceea ce este destul de solicitant. Cu toate acestea, făcând parte din juriile atâtor festivaluri sunt obişnuit să fiu subiectiv. Mie îmi place un film, ţie altul. Cum facem distincţia între filme?Ei bine, alegem ceva nou, o poveste, ceva creativ ce nu am mai văzut până acum. Este pur şi simplu un sentiment care îţi spune dacă un film este bun sau mai puţin bun. Experienţa îmi permite asta. Nu cred neapărat că vârsta are ceva de-a face cu asta, este pur şi simplu percepţia ta la ceea ce vezi pe ecran.

R.: Sunteţi şi graphic designer. Cum contribuie acest aspect la modul în care percepeţi un film?

M.K.: Sigur, designul implică un anumit stil, la fel ca realizarea sau perceperea unui film. În Chicago, la festivalul pe care l-am fondat, m-am implicat mult în design, în realizarea logo-ului, a posterelor sau a altor aspecte de-a lungul celor cinci decenii de existenţă a lui.

R: Aţi precizat zilele trecute că Festivalului Internaţional de Film Transilvania îi lipseşte identitatea. Cum şi-ar putea câştiga o identitate?

M.K.: TIFF nu însemnă nimic şi ar trebui renunţat la această formulă. Logo-ul, în schimb, este foarte drăguţ şi ar trebui să se insiste mai multe pe regiunea unde festivalul se desfăşoară. Transilvania este cheia şi identitatea. Momentan nu am o sugestie, deoarece mă concentrez pe filmele din competiţie, însă îmi dau seama că TIFF nu este o alegere fericită, atâta timp cât există Festivalul de Film din Toronto sau Tokyo. Sunt prea similare ca denumire. Dacă logo-ul este unic, unică trebuie să fie şi denumirea. Festivalul Internaţional de Film de la Chicago are un simbol de 50 de ani, pe care nu l-am schimbat niciodată. În logo-ul nostru avem imaginea simbolică a unui film mut, în alb-negru.

R.: S-a întâmplat anul acesta să nu ajungeţi la un festival, deşi v-aţi fi dorit asta?

M.K.: Nu mi s-a întâmplat până acum. De obicei dacă eu merg la Cannes sau la Berlin, îmi trimit oamenii din echipa mea la Sundance sau la Veneţia. Festivalurile nu sunt singurele locuri pentru a vedea filme. Vizitezi ţări, mergi la institute de film, ai consilieri care îţi sugerează filme, vorbeşti cu regizori. Dacă mergi doar la festivaluri vezi aceleaşi filme de nenumărate ori. Nu te poţi limita doar la festivaluri.

R.: Citiţi critică de film?

M.K.: Nu, niciodată. Îmi place să decid singur. Vorbesc cu prieteni, cu critici, îi ascult, dar nu mă las influenţat. Fiecare ar trebui să vadă un film doar pentru el, să îşi facă singur o părere. Sunt atâtea bloguri, atâtea surse de informare, dar sfatul meu este că un film trebuie înţeles de fiecare în parte.