Trei cărţi, o singură personalitate: Mircea Muthu şi obsesia pentru “cuvânt”

Uniunea Scriitorilor din România Filiala Cluj a organizat vineri o nouă conferinţă din seria scriitorul în cetate: „Mircea Muthu – Scrisoarea, autobiografia şi viaţa dintre ele”. Cu acest prilej au fost lansate şi trei noi cărţi de şi despre Mircea Muthu: “Mircea Muthu în orizontul sintezei” avându-l în calitate de coordonator pe Iulian Boldea, “Repere culturale transilvane”, vol. I de Mircea Muthu şi “Trepte” un volum de poeme de acelaşi autor. Despre Mircea Muthu şi despre cărţile sale au vorbit acad. Ioan-Aurel Pop, Florina Ilis, Al. Cistelecan, Ştefan Borbély, şi Iulian Boldea.

La acelaşi eveniment, Prof. univ. Mircea Muthu a primit şi o Diplomă de Excelenţă din partea primarului Emil Boc, „pentru opera sa literară de excepţie şi ataşamentul manifestat faţă de Municipiul Cluj-Napoca printr-o carieră universitară exemplară la împlinirea a 70 de ani de viaţă în slujba învăţământului şi a culturii”.

Trei cărţi, o singură personalitate

„Sărbătoritul nostru m-a rugat să vin să vorbesc câte ceva, poate pentru că prin mine testează cum receptează publicul larg cărţile sale, eu nefiind specialist. Mircea Muthu, de data asta păşeşte rar pe dealuri transilvane cum spune în unul dintre poeme, după ce ne obişnuise cu maniera de a se ploconi răsăritean înaintea efigiilor ierarhice bizantine şi a fantasmelor încrâncenate balcanice, de la Panait Istrati, până la Ismail Kadare. Cărţile de faţă sunt atipice. Una e de poezie iar cealaltă este de istorie şi critică literară transilvană. Un alt volum este unul omagial din partea prietenilor”, a precizat acad. Ioan-Aurel Pop, continuându-şi discursul cu o prezentare a volumului “Repere culturale transilvane”. “Avem în faţă o carte de literatură, de istorie şi critică literară, dar şi una de interferenţe estetice, etice, de valorizare a culturii în context european, cu accent tocmai pe acea perioadă importantă de sincronizare a noastră cu Occidentul, despre care implicit a vorbit Maiorescu, dar şi Lovinescu”, a continuat rectorul UBB. “Mircea Muthu face ceremonios o pledoarie pentru cumpătare în viaţa recreată prin literatură şi ne convinge, fără fală, că pe urmele atâtor înaintaşi transilvănenii sunt esenţa românismului. În ipostaza sa permanentă de profesor, Mircea Muthu ne dă lecţii de evocare, frumoase, curate şi sfioase, arătându-ne cum să preţuim trecutul literar, adică viaţa”, a încheiat Ioan Aurel Pop.

Înaintarea cu spatele

Scriitoarea Florina Ilis a vorbit despre calitatea de “profesor” a criticului Mircea Muthu. “Cred că în spatele fiecăruia dintre noi pot fi întrezărite figurile dascălilor care ne-au instruit, ne-au educat şi ne-au îndrumat pe drumul cunoaşterii. În ceea ce mă priveşte fac parte dintr-o generaţie care a avut şansa să întâlnească la Facultatea de Litere din Cluj profesori care au marcat destine intelectuale: Ioana. Em. Petrescu, Liviu Petrescu, Marian Papahagi, Mircea Borcilă, Ion Pop, Ion Vlad şi profesorul Mircea Muthu. Acesta din urmă m-a învăţat să intuiesc importanţa compoziţiei într-o operă literară în proză, ceea ce a fost o adevărată revelaţie a cunoaşterii compoziţiei poetice a unui roman”, a precizat Florina Ilis. Scriitoarea a făcut referire şi la exclamaţia profesorului Mircea Muthu de pe coperta volumului de poezii “Grafii” din 2004: “«Ai, viaţa, această înaintare cu spatele!». Da, viaţa este şi o înaintare cu spatele dar cred că facem această înaintare cu spatele numai fiindcă stăm cu faţa spre toţi cei care ne-au învăţat şi ne-au îndrumat paşii spre o cunoaştere superioară a lucrurilor. Şi numai fiindcă îi avem cu noi pe acei profesori remarcabili, putem să înaintăm cu spatele fără să ne împiedicăm prea mult”, a concluzionat Florina Ilis.

Citiţi mai multe despre prof. univ. Mircea Muthu în interviul de mai jos:

https://transilvaniareporter.ro/cultura/prof-univ-mircea-muthu-cand-spune-cineva-ca-esti-balcanic-habar-nu-are-ce-substraturi-are-cuvantul/

Om al veacului trecut

În prezenţa colegilor săi de generaţie, dar şi a foştilor studenţi, actuali profesori la Facultatea de Litere din Cluj, Mircea Muthu şi-a început conferinţa declarându-se un cititor împătimit al scrisorilor, deşi acestea sunt forme de comunicare “oropsite”. “Nu mai vrem să scriem scrisori. După cum nu avem răbdare să le citim şi eventual să răspundem tot pe un petec de hârtie şi tot cu literele aşternute cu mâna”, a remarcat profesorul clujean.

Totodată, acesta şi-a explicat alegerea de a nu-şi scrie autobiografia. “Nu pot să scriu genul autobiografic, care cuprinde şi jurnalul intim. Eu sunt un diarist înrăit de 25 de ani şi, din punctul meu de vedere, jurnalul intim nu trebuie publicat în timpul vieţii. Cu toate acestea, acest gen autobiografic, al scrisului cu mâna, este extraordinar pentru mine, ca om al secolului care s-a încheiat. Autobiografia vine şi se preface într-un discurs mai mult sau mai puţin ficţionalizat, dar există şi autobiografia factuală care oferă informaţii utile. Aceasta din urmă este descărnată şi nu îţi face plăcere să o citeşti. În cazul autobiografiei există un balans între tentaţia ficţionalizării, a culturalizării ei şi discursul neutru. A face o autobiografie în care să împaci aceste variante este imposibil pentru mine”, a declarat Mircea Muthu, oferind câteva exemple din propria autobiografie.

“Viaţa nu se termină aici, ea continuă atâta cât se poate. Va exista mereu această încăpăţânare a mea de a crede în putere recuperatoare a cuvântului. Pentru mine asta este o obsesie de a încerca mereu ca ceea ce numim «cuvânt» să nu fie o plantă uscată, răstignită într-un ierbar. Cuvântul să mai păstreze încă în spatele lui pulsaţia vieţii din vorbă”, prof. univ Mircea Muthu

Mai jos puteţi urmări o galerie de imagini realizată de fotograful Dan Bodea la Uniunea Scriitorilor Filiala Cluj:

[nggallery id=348]