Cum ar trebuit rezolvată problema apei potabile din Lacul Tarnița. Autoritățile ignoră specialiștii

Fotografii: Dan Bodea

Scandalurile legate de calitatea și protecția apei potabile din Lacul Tarnița, de unde se alimentează Clujul, apar frecvent, fără ca ele să fie urmate de soluții complete, pe termen lung. O luptă s-a dus cu bărcile cu motor. Au câștigat-o ecologiștii, care au obținut un ordin guvernamental de interzicere a acestora. Dar confruntarea s-a soldat cu amenințări și injurii.

De curând, pe malul lacului au fost descoperite deșeuri farmaceutice, iar depozitarea gunoaielor pare de neoprit. Intervențiile punctuale atunci când sunt semnalate incidente, pentru că de cele mai multe ori ele nu ajung să fie cunoscute, nu rezolvă problema pe termen lung și nici nu asigură securitatea apei potabile. Ce ar fi de făcut pentru un control mai riguros, având în vedere faptul că apa și calitatea ei sunt elemente vitale?

Transilvania Reporter i-a întrebat pe experții în mediu din cadrul Universității Babeș-Bolyai cum văd ei problema și dacă au fost consultați de agențiile și companiile responsabile cu protecția și calitatea apei din județ. Răspunsul a fost unul singur: „Nu, nu am fost solicitați.”

Mirela Cîmpean este șef de lucrări la Facultatea de Biologie și Geologie, secția taxonomie. Coordonator științific al unor lucrări din domeniul apelor din zona Someșurilor, Mirela Cîmpean este unul dintre specialiștii dedicați acestei problematici. În 2010, a participat la „Studiului taxonomic şi ecologic asupra comunităţilor de acarieni acvatici (Acari, Hydrachnidia) din bazinul de drenaj al râului Someşul Mic şi rolul acestor organisme ca indicatori ai calităţii apei”.

Am întrebat-o dacă i-a fost solicitat sprijinul în studierea și identificarea unor soluții legate de Lacul Tarnița și problemele pe care le-a ridicat acest lac în ultimii ani. „Eu sunt la UBB de 10 ani, dar înainte am lucrat ca biolog la Apele Române cinci ani”, ne-a răspuns ea. „Cunosc situatia și am văzut parțial discuțiile recente cu ambarcațiunile pe Tarnita, dar și altele. Nouă, colectivului de hidrobiologie de la UBB, nu ni s-a cerut nici o expertiză. Sunt, cu siguranță, multe probleme. Ar trebui să existe restricții. În Australia am văzut lacuri care reprezentau sursa de apa potabila, complet îngrădite. Cred ca Apele Române, împreună cu Agenția de Mediu, primăriile locale, Compania de Apă Someș și alte autorități ar trebui să conlucreze pentru soluții integrate, care să asigure cu adevărat protecția lacului și asta pe termen lung.”

Radu Mihăiescu este director al Departamentului de analiza şi ingineria mediului, la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului din cadrul Universității Babeș-Bolyai. „Subiectul alimentarii cu apă a municipiului nostru reprezintă o problemă îndelung dezbătută, dar nerezolvată în totalitate”, spune profesorul.

„În anii 2005-2010 a existat un Plan de prevenire a poluării în bazinul Tarnița -Gilău (PPP TG), dezvoltat sub impulsul comunității europene ca o condiție a acordării de finanțare prin programul ISPRA pentru modernizarea alimentării cu apă și a epuării apelor captate din sursa de apă Tarnița Gilău. La  elaborarea acestui plan, pe lângă instituțiile cu responsabilități în domeniu au participat și alți actori sociali interesați, între care și facultatea noastră”, ne precizează Radu Mihăiescu.
PPP TG a avut ca urmare introducerea rețelelor de canalizare în localitățile din bazinul Tarniță Gilău și conectarea acestora la sistemul de canalizare municipal, respectiv Stația de Epurare Apelor Uzate care alimentează municipiul Cluj-Napoca. Cu aceeași ocazie a fost extinsă spectaculos și rețeaua de distribuție a apelor, aceasta alimentând acum și zonele Dej, Gherla, dar și municipiul Zalău.

Dar profesorul Mihăiescu precizează: „PPP TG nu a mai fost reactualizat. Deși mare parte a deversărilor de ape impurificate în cursurile de apă din bazinul Tarnița Gilău pare să fi fost rezolvată, problemele de poluare a resurselor de apă persistă, mai ales datorită surselor de poluare neorganizate: deșeuri aruncate pe malurile râurilor, depozite de rumeguș, etc. La acestea se adaugă și alte impacte, provenite mai ales din surse difuze de poluare suprafețe defrișate, trenuri agricole exploatate necorespunzător. Cred că se mai fac și acum inventare ale surselor de poluare și se mai iau măsuri de diminuare a acestora, dar se pare că eficiența acestora este scăzută.”

Cât privește măsurile care ar trebui luate, domnia sa consideră că deși sunt cunoscute, „eficiența aplicări acestora nu e convingătoare”. „La orice episod de precipitații masive, de ex. cantitatea de ambalaje din plastic și alte materiale colectate de barajul flotant amplasat amonte de municipal Cluj-Napoca este impresionantă.”

Concret, adaugă specialistul „măsurile de prevenire a poluării trebuie să vizeze atât aspecte sistemice cum ar fi colectarea și procesarea deșeurilor, racordarea tuturor locuințelor la rețeaua de canalizare etc., dar și să stimuleze un comportament individual resposabil față de mediu. În acestă ultimă privință, informarea, conșientizarea și educația de mediu pot fi foarte importante.”

În același timp, spune Radu Mihăiescu: „PPP TG ar trebui actualizat, în contexul unei abordări integrale, fie și numai ținând cont ca între serviciile pe care natura le pune la dispoziție comunităților umane, serviciile ecosistemice, asigurarea unei resurse de apă de bună calitate este unul dintre cele mai evidente, o sursă de apă brută de bună calitate fiind mult simplu de tratat în vederea asigurării unei ape potabile de bună calitate.”

Un  exemplu din SUA pe care-l dă profesorul este cazul orașului New York. „Compania care alimentează cu apă potabilă «mega orașul» New York a considerat oportun să cumpere și să protejeze suprafețe vaste de teren din bazinul de captare după o analiză a economiilor posibil de a fi realizate  în procesul de potabilizare a apei.”

Prin urmare, „soluția optimă pentru lacul Tarnița este de asemenea posibil a fi identificată în urma unui efort colectiv cu dialog între instituții abilitate și societate.”

Populația lacului

În 31 august 2020 printr-o decizie guvernamentală a fost interzisă navigația pe cele 2 lacuri (Tarnița Gilău, excepție fac ambarcațiunile propulsate prin forţă umană, eoliană, precum și cele propulsate cu motoare electrice.

În ceea ce privește activitatea de supraveghere şi control, aceasta se organizează de către Consiliul Judeţean Cluj, cu avizul Autorităţii Navale Române.
Specialiștii fac eforturi pentru a interzice orice activitate pe lacurile care constituie sursă de apă potabilă pentru populația României. Până atunci însă suprafața lacului este populată cu tot feluri de ambarcațiuni, de la bărci simple până la cele cu vâsle. Mulți dintre proprietarii de vile au și debarcadere cu bărcuțe. Acestea sunt folosite pentru deplasare între vilele de pe malul lacului, mai degrabă străbat un kilometru pe apă decât zece kilometri pe uscat. Pe lac se organizează în fiecare an în luna iulie concursul de înot Traversarea Tarniței, o probă de 6500 m, care atrage peste 100 de concurenți.

Situația e îngrijorătoare

Majoritatea întinderilor de apă din Uniunea Europeană nu se găsesc într-o stare ecologică bună, potrivit ultimului studiu realizat de Agenţia Europeană de Mediu. Situaţia este alarmantă şi pe plan mondial. Specialiştii avertizează că lumea se îndreaptă către o criză a apei potabile, dacă nu se iau măsuri urgente. Calculele Organizaţiei Naţiunilor Unite indică faptul că, până în anul 2050, circa cinci miliarde de oameni vor trăi în zone cu acces redus la apă. Un raport al Băncii Mondiale arată că aproximativ 70 de râuri importante din întrega lume au secat, în ultimii ani, din cauza sistemelor de irigare şi a consumului excesiv.

Ţările Uniunii Europene au la dispoziţie „Directiva-cadru Apa” pentru a proteja şi reface ecosistemele acvatice. Raportul arată însă că această directivă nu a fost pusă în aplicare pe teren. Există în continuare poluare pe majoritatea râurilor, în apele costiere și cele subterane. Mercurul şi cadmiul se fac vinovate de cele mai frecvent întâlnite cazuri de poluare chimică.