INTERVIU – Cosmin Irimieș a demisionat de la “U”! Ce-și reproșează fostul oficial și cum poate fi depășit momentul delicat din prezent

Foto: Dan Bodea

Dezamăgit de reacţiile unei părți a suporterilor Universității Cluj, profesorul universitar și vicepreședintele FC Universitatea a acceptat dialogul cu Transilvania Reporter în, probabil, singurul interviu acordat în calitate de oficial al „Șepcilor roșii”. Interviul pe care vă invităm să-l parcurgeți în cele ce urmează este și ultimul pe care Cosmin Irimieș l-a acordat presei sportive, de acum fostul oficial al “U” mărturisind că se va retrage din viața clubului, dar că va rămâne sufletește legat pe viață de gruparea universitară.

Transilvania Reporter: Buna ziua. Știu că nu prea dați interviuri, dar aș vrea să lămurim puțin ceea ce se vehiculează de ceva vreme. Este adevărat că v-ați dat demisia de la “U” Cluj? Unii zic că da, alții că nu…

Cosmin Irimieș: Da, este adevărat! Deși nu am vrut să fac public actul demisiei, dar nici nu pot să mint dacă tot v-am răspuns la telefon. Poate e mai bine așa. Au fost multe persoane, care au zis că nu trebuie să plec acum la greu, și să facem un prim bilanț în iarnă. Bine, altele mi-au zis în iarna anului trecut să mă retrag că e multă mizerie în fotbal. Revenind, am luat în calcul problemele mari și multe și de la locul meu de muncă principal, de la UBB, începe noul an universitar și știm cu toții ce presupune, plus că voi lipsi din țară vreme mai îndelungată, plus că văzând ce se întâmplă la echipă și în jurul ei, am considerat că e mai bine să plec acum. Cred că e nevoie de un suflu nou, să vină alţii cu mai mult entuziasm, cu mai multă energie și chiar pricepere. Au fost trei ani frumoși și foarte grei, în care s-au întâmplat foarte multe lucruri bune: s-a salvat clubul de faliment, s-au adus foarte mulţi sponsori, s-a generat o emulaţie foarte frumoasă în jurul echipei, s-a dezvoltat o infrastructură cum puține echipe au, s-au pus bazele unei academii de copii și juniori. Din păcate, ratarea promovării de anul trecut, una foarte la îndemană e adevărat, a creat foarte multă frustrare care se răsfrânge acum asupra echipei. În momentul de față este o tensiune foarte mare, exagerată, o presiune teribilă din exterior care nu face deloc bine. Jucătorii mi se par blocați mental, fără reacție, speriați, derutați. Noi jucăm de cinci etape în deplasare, fără susținerea publicului, au venit jucători noi, e nevoie de o perioadă mai lungă de adaptare, de omogenizare. S-a schimbat banca tehnică, s-a schimbat total modul de lucru, iar acum se încearcă îndreptarea unor greșeli. De ce să nu recunoaștem că s-au facut și greseli? E omenește. Doar cine nu muncește , nu greșește. Ce facem acum? Ne dăm în cap noi între noi sau strângem randurile și vedem unde s-a greșit ca să putem remedia? Mă sună de câteva săptămâni mulți dintre sponsori să mă întrebe ce se întâmplă? De ce e atâta agitație? Nu e deloc ok.

Transilvania Reporter: Apropos de greșeli, care sunt greșelile majore care s-au făcut?

Cosmin Irimieș: Aș vrea sa vorbesc în numele meu, să spun ce consider eu că am greșit. Prima greșeală care îmi vine acum în minte, a fost ca în această vară, în iunie, chiar și după baraj, nu am fost suficient de insistent în a convinge cu privire la necesitatea aducerii lui Dani Coman ca și conducător în club, pe partea sportivă. Am negociat cu el, au fost multe runde și la Cluj și la București. A acceptat în final un salariu foarte mic, cu bonus de promovare mare și o clauză că dacă nu promovam dă toţi banii înapoi. Mi-a lăsat o impresie foarte bună și regret că am ratat momentul. Venea și cu un antrenor care se plia cred eu foarte bine pe echipă. Sunt convins că dacă atunci, la începutul pregătirii venea un om de sport competent eram mult mai linistiţi în aceste zile pe plan sportiv. E un moment mai delicat acum, sunt mulţi care stau pe margine și își freacă mâinile de bucurie, unii chiar cu fanionul clubului la oglindă. Mi-aș permite să fac un apel public la cei în măsură să ia decizii, să caute de urgență om sau oameni de sport credibili și competenți, dispuși să muncească zi lumină, care să intre în proiect, nu contează pe ce post. Proiectul nu trebuie să eșueze.

Altă greșeală a fost că am acceptat să nu mă implic deloc în partea financiară a clubului. Ca vicepreședinte a fost greu să coordonez fără acces la finanțe, dar împreună cu Radu Constantea (președintele FC Universitatea Cluj) așa am stabilit clar de la început. Deci nu e un reproș la adresa nimănui, poate doar la adresa mea. De asemenea, aveam nevoie, ca și club, de o comunicare mult mai intensă în spațiul public. Mai ales în ultimul an am fost aproape inexistenți, noi ca și conducători, în spațiul public, nu am dialogat aproape deloc cu exteriorul, cu media, cu suporterii, cu partenerii. Anii trecuți am fost prin școli, facultăți, am organizat evenimente publice, conferințe, întâlniri dar acum nu. Sunt convins că dacă ieșeam mai mult în spațiul public, dacă explicam mai mult și mai bine ce facem și ce se întâmplă la club nu se ajungea la așa multă tensiune, confuzie. Din acest punct de vedere oamenii au tot dreptul sa fie supăraţi, pentru că ei văd doar ce se întamplă în teren, nu și dincolo de el. Pe plan sportiv suntem departe de ce ne-am propus, chiar dacă în rest stăm foarte bine. Noi, ca management nu ne-am implicat aproape deloc în partea sportivă. Adică eram alături de ei, i-am susținut mereu, dar la nivel decizional nu ne-am impus niciodată punctul de vedere. Poate e și asta o greșeală, dar așa am stabilit de la început. Antrenorii și cei competenți pe plan sportiv să gestioneze tot ce înseamna parte sportivă, iar noi să le asigurăm liniștea și cele mai bune condiții (salarii, cantoamente, transport, terenuri de antrenament, recuperare, vitaminizare, orice au dorit ei doar sa joace bine).

Alt regret al meu este că am investit foarte mult doar în partea sportivă și mai puțin în cea administrativă și în infrastructură. Off-ul cel mai mare este că nici după 100 de ani clubul nu are ceva al lui, mai ales din punct de vedere patrimonial, un sediu adecvat, civilizat, că nu avem un autocar, că nu am început construcția unei baze sportive.
În ciuda a ceea ce se vehiculează, nu am avut un buget exagerat, anul trecut am avut undeva la 1,2 milioane euro. Atât s-a putut, 400.000 de la primarie și restul de la sponsori și suporteri. Comparativ, Petrolul a avut peste 2 milioane de euro. Acum avem, pe hartie, cam 1,5 milioane euro, de la primarie 700.000 euro și restul de la sponsori, care au venit că au crezut în proiectul nostru, deci am avut și noi o contribuție în acest sens. Deși la început credeam că avem printre cele mai mari bugete ale ligii secunde, am constatat acum că avem un buget mult sub Petrolul, Rapid și UTA, de exemplu. UTA, o echipa cu o tradiție extraordinara, lupta pentru promovare în prima liga de vreo 3-4 ani. Nu văd nicio tragedie la ei. Parcă în 2013 erau în liga 4. Au avut alocați de la primarie, în fiecare an, circa 1,5 milioane de euro. Bravo lor. Au avut răbdare, au construit o academie foarte bună, au avut liniște, au convins orașul să investească în infrastructura sportivă și acum sunt din nous sus, se luptă la promovare. Era ideal să nu avem bani publici în buget, dar aproape toată liga a 2-a este construită pe bani publici.

Transilvania Reporter: Faptul că v-ați asumat singur în vară partea sportivă nu a fost o greșeală?

Cosmin Irimieș: Dar nu mi-am asumat nimic în plus în vară. Poate a părut că sunt singur, dar mereu m-am consultat cu toți colegii. Doar că în vară, văzând că ceea ce am propus inițial (aducerea lui Dani Coman și un alt mod de funcționare) nu are șanse de reușită, am căutat un compromis. Ideea de management participativ gândită și adoptată în 2016, de la care nu ne-am abătut niciodată, repet, în care deciziile importante se iau după consultări și cu majoritatea celor implicați decizional, nu poate fi funcțională în orice context, mai ales în situații de criză. A trebuit să ne adaptăm…

Transilvania Reporter: Dl. Constantea dorea altă persoană ca manager sportiv să înțeleg?

Cosmin Irimieș: Nu vreau că vorbesc de acest lucru acum. Revenind, în condițiile date, am găsit împreună cu Radu Constantea o situație de compromis, să nu ocupăm postul de manager sportiv încă și să-l aducem ca team manager pe Octavian Moraru, care venea după două experimente reușite la Iași și Mediaș, dar în Liga 1. Am schimbat puțin strategia, am adus 3 jucători români și 7 jucători străini. Nu a fost deloc ușor. Mai spun o data că acești jucători au fost asumați de niste scouteri renumiți (Fernando Meira, Nuno Asisst și Pedro Mendez), convinși apoi să accepte să vină în liga a doua din România, fără sume de transfer și fără comisioane. Dacă eram în Liga 1, dacă aveam bani bugetați pentru transferuri, dacă dădeam comisioane la impresari sau prime de instalare, sigur găseam jucători mai valoroși sau mai dedicați. În cantonamentul din Slovenia lucrurile păreau că funcționează, s-au pregătit foarte bine și au bătut echipe mult mai bine cotate. Foarte important este că toți jucătorii care au venit, mai spun o dată, au venit cu acceptul antrenorului, al team-managerului, al vicepreședintelui și al președintelui. Toți care au plecat, la fel. Nu a fost impus niciun jucator, chiar dacă poate nu mi-a convenit mie personal când un jucator, de care toată lumea spunea că este cel mai bun transfer al nostru, Hugo Firmino, a trebuit să plece din motive care mie îmi scapă. Dar nici atunci nu am intervenit.
Bun, s-a ratat startul și am încercat ulterior să remediem din mers. Era perioada de transferuri, au plecat 3 jucători și puteam aduce alții. Se mai putea peria lotul, mai puteau pleca și alții, daca partea sportivă dorea, dacă jucătorii nu se ridicau la pretențiile noastre și se punea altceva în loc. Petrolul a semnat în ultima zi de transferuri cu 3 jucători de Liga 1. Ok, a plecat team managerul, cel care a fost primul responsabil cu transferurile, am plecat și eu, a plecat doctorul Vălean, antrenorul cu portarii, kinetoterapeutul, mai pleacă și actualul doctor am înțeles, poate pleacă și preparatorul fizic. În acest moment, bugetul salarial pe partea sportivă (jucători și staff) este sub cel de anul trecut. Important este ce se pune în loc. Sau care e strategia? Poate se investește mai mult în perioada de iarna, sau poate în academie acum.

Transilvania Reporter: Cum vedeți ieșirea din acest impas? Care ar trebui să fie strategia?

Cosmin Irimieș: Primul lucru? Ar trebui luată presiunea de pe partea sportivă și apoi aduse forțe proaspete în club, competente. A venit acum Adi Falub. Un clujean. Anul trecut, susținându-l, m-am certat cu aproape toată lumea. Trebuie susținut. Pe partea sportivă sunt din nou doar clujeni. Poate e mai bine așa. Timpul va demonstra. E nevoie de un alt mod de organizare, cu roluri și competențe clar asumate. Trebuie investit puțin și în partea administrativă, aduși și aici oameni competenți și dedicați. Dar fără răbdare, încredere și coerență nu se poate face mare lucru. Mereu la “U” Cluj, de aceea eram și invidiați de către mulți, rolul suporterilor era acela de a încuraja și susţine echipa în orice momente, cântecele galeriei erau cunoscute peste tot. Nu aș vrea să se schimbe acest mod de funcționare. Nu doar cei care înjură și strigă cel mai tare trebuie ascultați. Toți care simt ceva pentru club trebuie luați în seamă. Relația cu suporterii nu a fost gestionată corect. Studenții trebuie să fie prezenți în număr mult mai mare lângă echipă. Să fie atrași și făcuți să înțeleagă că această echipă este a lor, în primul rând. Și ăsta e un minus pe care mi-l asum. Pe de altă parte trebuie instituit un dialog permanent între club și susținători, suporteri, parteneri, comunitate. În iarnă trebuie făcută o analiză obiectivă și luate niște măsuri în consecință. Ideal ar fi să se găsească un capital privat dispus să se implice, dar universitățile trebuie sa rămână alături, altfel o luăm de la început. Ideea de proiect de comunitate nu ar trebui să dispară, doar să fie pusă altfel în valoare. E nevoie de mai multă susținere publică din partea orașului, în momentele grele trebuie să vină minți luminate și pasionate să se alature proiectului. Să genereze teme de discuții, dezbateri, să adune la aceeași masă energii pozitive, să vină cu propuneri concrete și soluții. Nu e comod când vezi câți își dau cu părerea pe facebook, câți critică și înjură, stau pe margine, în loc să vină cu soluții. Să vină în proiect. Să își facă carduri de membru sau abonamente măcar. M-aș bucura ca măcar acum, după plecare, să nu mai văd în spațiul public, din partea celor care au fost atât de vehemenţi împotriva mea, dar care spun că țin la acest club, reacții pline de ură și venin. Nimeni din club, nimeni care a fost în proiect de la început nu merită să fie înjurat. În acești ani s-a muncit foarte mult și s-a clădit foarte corect totul. De acord că s-a și greșit, că e normal să fie critici, că sunt și păreri diferite, dar lucrurile nu trebuie să scape de sub control, dezbaterea trebuie susținută între anumite limite. Nu ăsta e spiritul ce a stat la baza construcției de 100 de ani a acestui club. Nu prin injurii și violenţâ ne-am făcut remarcaţi, nu prin ură, ci prin camaraderie și armonie, spunea marele Iuliu Haţieganu, nu? Ar trebui să ne întoarcem la acel set de valori care ne-au păstrat vii în istorie până azi: educație, spirit universitar, tradiție, unitate, onoare. Nu gloria este importană, ci înțegerea, prietenia. Cel mai important este să creștem sănătos, să ne dezvoltăm sănătos. Atât am putut face. E mult sau puțin, vom vedea? Însă tot ce am făcut am făcut 100% corect, doar din pasiune, fără alte interese și doar pentru a ajuta. Eu nu trăiesc din sport, meseria mea este alta, dar am venit la acest club când a fost mai greu, am pus la dispoziţia clubului toată energia și priceperea mea, am ignorant totul în anii ăștia, doar sperând că “U” Cluj va crește sănătos. Pot iîntelege multe, am acceptat și asumat statutul de persoană publică, dar parcă toate au o limită. De azi începand voi rămâne lângă echipă cu sufletul mereu, dar nu voi mai avea nicio implicare oficială. Chiar cred că așa va fi mai bine pentru toată lumea. Mulțumesc “U” Cluj pentru oportunitate și succes în viitor!

Transilvania Reporter: Vă mulțumesc și eu și mult succes și dvs. Îmi exprim și eu credința că spiritul universitar trebuie să rămână mereu prezent în acest club, iar ura și violența să dispară.

Nu există Comentarii

Postaţi un comentariu