Florina, cea mai fidelă fată

Lumea sportului este colorată cu poveşti care se scriu singure. Sunt performeri a căror viaţă se leagă exclusiv de un club, de o echipă. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că Florina Chintoan, căci despre ea este vorba, a evoluat doar pentru „U”, avem în faţa ochilor un om care merită respectul unei comunităţi. Pe la sfârşitul anilor ’90 Roza, aşa cum o alintă suporterii şi colegele de echipă, a făcut cunoştinţă cu handbalul, disciplină care a adus atâta glorie sportului românesc. Nu împlinise încă vârsta majoratului când a debutat la prima echipă a Universităţii. De atunci au trecut 13 ani. Tentanţii au fost multe, oferte aşişderea, dar Roza a rămas fidelă clubului la care a exersat primele aruncări la poartă. A refuzat, printre altele, pe Oltchim Râmnicu Vâlcea şi HCM Baia Mare, două dintre cele mai galonate echipe feminine de handbal din România, dar nu regretă nicio secundă că a rămas la „U”, oricât de grei au fost ultimii ani.

Fidelitatea mai presus de trofee

Florina Chintoan este un caz aparte în handbalul românesc. Practic nu i se poate reproşa nimic. Atunci când este în teren face perfect faza de apărare şi este letală în ofensivă. Firesc au apărut şi ofertele pentru ea, dar Roza a rămas fidelă Universităţi. „Mie îmi place să fac cu drag, tot ce fac. Vreau să joc handbal şi să o fac cu plăcere. Oferte? Au fost multe şi tentante, dar aici la Cluj, la <<U>> este sufletul meu. Mi s-a tot spus în ultimii ani că sunt o ciudată, că nu am conştientizat ce şanse mi s-au oferit, dar eu am ales mereu cu sufletul. Au fost ani frumoşi, extraordinari pot să spun, aici la Cluj, dar au fost şi ani grei. Ultima oară HM Baia Mare a insistat să mă transfere. Am fost foarte aproape să semnez, dar am simţit că locul meu este aici. Iubesc Universitatea Cluj, pun suflet în tot ce fac. Îmi doresc şi încă mai cred că vom putea reedita acele performanţe frumoase, când am terminat trei ani la rând în urma Oltchimului, o echipă ce părea de neatins, dar pe care noi am învins-o. Dacă am rămas aici, este pentru că nu voi înceta niciodată să cred că putem face performanţă şi la Cluj. E decizia mea şi mi-o asum”, spune Florina. Vorbeşte simplu, discursul e este curat, dar ferm, exact aşa cum ne-am obişnuit să o vedem şi pe teren. Roza este genul de jucător pentru care un meci poate să dureze oricât. Ea va fi mereu prima la minge, îşi va lăsa în urmă adversarele, atunci când declaşează sprintul demn de o atletă. De altfel, toate aceste calităţi chiar au legătură cu atletismul. „Primul sport care mi-a făcut cu ochiul a fost atletismul. Am dat şi probe, le-am luat, mai urma doar să mă apuc de antrenamente, dar eram ceva mai mare decât celelalte fete care ne-am prezentat la probe. Atunci au intervenit mama şi familia mea şi m-au îndrumat către handbal”, rememorează sportiva. S-au adunat deja 13 ani de la debutul ei în echipa de senioare a Universităţii Cluj, şi chiar dacă nu a reuşit să câştige niciun trofeu cu echipa universitară, Florina a câştigat respectul şi, chiar dacă pare exagerat, nemurirea în sufletul suporterilor.

Maşina de goluri

Avantajată şi de poziţia pe care evoluează, pivot, Florina Chintoan este o adevărată maşină de goluri. O condiţie fizică impecabilă şi un devotament desăvârşit, pus mereu în slujba echipei, au transformat-o pe Roza într-una dintre cele mai „râvnite” sportive din sportul pe semicerc. Numai pentru echipa naţională a României a marcat peste 140 de goluri, în 106 meciuri. În ceea ce priveşte cifrele pe care le-a atins în tricoul Universităţii, este aproape imposibil de ţinut o contabilitate, fie ea şi în linii generale. Pe scurt, vorbim despre o sportivă care a marcat câteva mii de goluri, în sute de meciuri. „Iarăşi poate părea o ciudăţenie, având în vedere că joc pivot, dar pentru mine chiar nu contează câte goluri marchez într-un meci. Eu iubesc să joc handbal şi vreau să ajut echipa din orice postură. Vreau să-mi fac cât mai bine treaba în apărare, dar şi să creez culoare pentru colegele mele. Se întâmplă, da, să fie eu principala marcatoare în cele mai multe meciuri, dar pentru mine chiar nu e important să dau eu multe goluri”, mai spune Florina. Tenacitatea şi inteligenţa pe care o arată în meciuri, au dus-o pe Roza pe cele mai înalte culmi. Este medaliată cu bronz la Europeanul din Danemarca şi Norvegia (2010). Deşi traversa o perioadă extrem de fastă, atât la echipa de club, cât şi la echipa naţională, Florina nu a fost inclusă în lotul care a cucerit medalia de bronz la ultimul mondial din Danemarca (2015). A reintrat în circuitul echipei naţionale şi a fost una dintre cele mai bune jucătoare în turneul de calificare la ultima ediţie a Jocurilor Olimpice de Vară, dar în acest ultim caz mărturiseşte că a rămas cu un gust amar. „Toate fetele din echipă ne doream foarte mult o medalie. Din păcate am început slab turneul şi asta a dus la ratarea calificării în fazele superioare. Când s-au terminat meciurile din grupă ştiam că am pierdut tot, dar din păcate în sport nu întotdeauna îţi iese aşa cum ţi-ai propus”, spune Florentina.

[stextbox id=”alert” caption=”Familie de sportivi”]Florina Chintoan este soţia luptătorului Rareş Chintoan, dublu medaliat la Campionatele Europene. Cei doi s-au căsătorit în 2009 şi sunt unul dintre cele mai frumoase cupluri de sportivi din ţara noastră. „Ne-am cunoscut în 2004 la un meci de handbal la Cluj. Cred că ambiţia şi seriozitatea ne caracterizează pe amândoi. Am învăţat şi de la el câteva mişcări”, povesteşte amuzată Roza. Cei doi îşi doresc să devină părinţi dar, deocamdată sportul le ocupă tot timpul. „Eu îmi doresc foarte mult acest lucru, dar în acelaşi timp iubesc handbalul. Mi-ar plăcea să fiu şi mămică şi jucătoare de handbal. Planuri avem, dar, vom vedea ce ne rezervă viitorul. Cert este că mi-aş dori o fetiţă”, încheie Florina.[/stextbox]