Vasile Dâncu: Leadershipul PSD trebuie să „taie coada câinelui” 

Vasile Dâncu / Foto: Dan Bodea

Rep: Domnule Profesor, ceea ce se întâmplă acum pe scena politică românească -faptul, de exemplu, că UNPR, aflat la guvernare, votează altfel decât partenerul său PSD- e un exerciţiu de reaşezare, repozi

ţionare a partidelor în vederea alegerilor de anul viitor?

Vasile Dâncu: Practic, nu vorbim de o reaşezare a partidelor politice pentru că o reaşezare ar trebui să însemne o reconstrucţie a lor, o încercare de a se reconstrui ideologic, doctrinar, de a încerca variante noi, înnoirea programului, ceea ce nu este cazul. E adevărat că este vorba de combinaţii în perspectiva lui 2016. În primul rând din dorinţa celor care au fost în campanie în jurul preşedintelui Iohannis şi care vor să răspundă devizei „un guvern pentru preşedinte”. Se încearcă o construcţie, în sensul unui binom de partide –un partid de stânga şi unul de dreapta. Asta înseamnă o migrare a partidelor spre doi poli.

UNPR încearcă să înlocuiască UDMR ca „operator de majoritate”

Rep: UNPR ce rol joacă în aceste combinaţii politice?

VD: Gabriel Oprea a spus de la început că partidul lui este un partid care încearcă să înlocuiască UDMR, adică un operator de majoritate, ca să spun aşa; un partid dezideologizat, un partid care stă pe centru şi încearcă să încline balanţa guvernării înspre unul sau altul dintre competitori. Acest partid a fost facilitat şi de dispariţia ideologiei naţionaliste din spaţiul politic. Ideologia interesului naţional a funcţionat ca un fel de ideologie de centru, un fel de schelet al ideologiei de guvernare, a fost construită din această perspectivă. Deci, nu e vorba de o poziţionare pe axa clasică stânga-dreapta, ci este vorba mai degrabă de o grupare care să adune în jurul ei majoritatea, partidul care creează majoritatea. E o formă de partid de centru, conservator, o grupare care să asigure majoritatea în momentele de criză politică, atunci când ceilalţi nu găsesc soluţii de a face coaliţie sau nu găsesc posibilitatea de a se aduna în jurul unor programe.

Rep: Cum vedeţi PSD acum? Faptul că Victor Ponta a plecat –unii spun că a fugit- în Turcia, că lipseşte atâta vreme, că a lăsat guvernarea pe mâna lui Gabriel Oprea.

VD: PSD se găseşte într-o situaţie paradoxală. Pe de o parte, avem un scor al partidului care este de peste 40% în ultima vreme, într-o stabilitate care ne şochează şi pe noi sociologii. Are un profil de partid de stânga prin rezultate, nu prin ideologie: reducerea CAS, pensii mai mari, amnistie fiscală pentru micii datornici. Toate acestea au produs o emulaţie populară şi un sprijin popular care fac ca partidul să evolueze prima dată în istoria lui independent de încrederea în lideri. În acest moment, PSD are un lider informal, care este Liviu Dragnea, şi, dincolo de asta, evoluează prin rezultatele guvernării şi prin eforturile organizaţiilor locale. Nu mai sunt nici baronii locali despre care se spunea înainte că ţin partidul, pentru că cei mai mulţi au ajuns acum într-o situaţie care dezavantajează. Cu toate că Victor Ponta se află undeva la sub 30% încredere, PSD depăşeşte 40% intenţie de vot. Deci, este o disjuncţie între leadership şi evoluţia partidului. Cu siguranţă că din punctul acesta de vedere, chiar dacă partidul pare că rezistă, e nevoie de mesajul liderilor, e nevoie să-şi clarifice poziţia pe scena politică, rămâne la putere sau trece în opoziţie. Eu cred că leadershipul trebuie să dea în acest moment mesajele adecvate şi să taie coada câinelui, cum se spune.

greece-has-no-good-options-left

 

Cred că PSD în acest moment nu este aşa cum spun unii, în cădere liberă, ci a găsit resurse de a se conserva. E un fenomen foarte interesant, o mare stabilitate în ultima vreme a unui partid, cu toate că sunt inculpaţi foarte mulţi lideri locali şi centrali. E un fenomen care, sociologic vorbind, e destul de interesant şi nu este uşor de înţeles, pentru că eram obişnuţi ca partidele să evolueze alături de liderii lor. PSD a coborât foarte mult în timpul  scandalului mătuşa Tamara, de exemplu. Deşi în momentul acela avea o garnitură de lideri locali sau naţionali importantă, PSD a coborât după liderul din acel moment. De data aceasta, partidul rezistă. Asta înseamnă, pe de o parte, că electoratul român începe să se îndepărteze de actualul tip de leadership şi că începe să se uite mai puţin la ideologii şi discursurile liderilor şi să caute resurse interne, în teritoriu, în propria viaţă. Un fel de individualism politic, să spunem aşa, pentru a face politică mai departe. Cred că oamenii simt că PSD este într-un moment mai greu din punct de vedere al leadershipului şi atunci cumva se adună în jurul unor probleme locale sau în jurul unor speranţe.

Rep: Acest lucru e şi un semnal pentru PSD că trebuie să-şi schimbe liderii?

VD: Schimbarea liderilor nu se poate produce artificial. Sigur că schimbarea liderilor se poate produce prin mijloace penale, să zicem, adică având justiţia ca instrument, dar schimbarea liderilor se produce şi într-o manieră naturală. În filosofia politică există şi lideri de criză. Crizele sunt momente importante pentru partidele politice pentru că produc lideri noi, revalidează sau validează lideri vechi şi pot produce chiar schimbări de orientare politică şi schimbări în structura de solidaritate internă. Aceasta poate să fie una mecanică, dată de congrese etc, dar când ele nu au loc, se caută solidarităţi organice în jurul unor lideri naturali sau chiar a unor lideri conjuncturali care se nasc într-un anumit moment. Cred că în momentul acesta, cu sau fără voia leadershipului oficial al partidului, oamenii încep să caute şi să nască un alt tip de leadership. Dacă structura oficială a partidului nu va oferi un leadership natural, un leadership validat în partid, atunci se vor naşte lideri de criză, pe care oamenii îi vor selecţiona. Ar putea să fie o modalitate de însănătoşire a partidului şi de a găsi formule de a merge mai departe.

Rep: Victor Ponta a făcut bine că a mers acum în Turcia şi că lipseşte atâta vreme?

VD: Nu. Victor Ponta a greşit în primul rând că, după pierderea alegerilor, nu a mai dat semnale consistente, nu a organizat, nu a reorganizat solidaritatea internă din partid în jurul unor noi valori, a unor oameni noi. Trebuie să dai o explicaţie, pe de o parte, iar pe de altă parte, trebuie să găseşti şi o nouă structură care să funcţioneze. Este nevoie de un congres în asemenea momente, este nevoie de schimbare. În al doilea rând, Victor Ponta ar fi trebuit să rămână în mijlocul partidului, să rămână în postul de guvernare. Indiferent de accidente, este nevoie de lider, mai ales în momentele grele. În al treilea rînd, delegarea puterii a făcut-o ţinând cont de o logică organizaţională, nu ţinând cont de o logică politică. O logică politică i-ar fi cerut să găsească un vicepremier din partidul majoritar de la guvernare. Ce a făcut premierul a corespuns unei logici de moment, singurul vicepremier era Gabriel Oprea, un bun gospodar, cunoscut pentru forţa de a gestiona situaţii de criză, dar pe de altă parte în interiorul partidului există o reacţie care se amplifică.

Poate că din punct de vedere guvernamental a fost o soluţie bună, dar nu ştiu dacă şi din punct de vedere politic. Pe de altă parte, cred că după şase luni de la alegeri, Victor Ponta, în calitate de preşedinte, ar fi trebuit să spună membrilor de partid ce le va aduce viitorul şi ce a învăţat partidul din a treia înfrângere consecutivă la prezidenţiale. Există nevoia unei reflecţii interne în partid, a unei reflecţii politice, ideologice şi a unei reaşezări a partidului într-o altă formulă. Partidul a pierdut sau este pe cale să piardă mai mulţi preşedinţi de consilii judeţene, lideri ai partidului. Aceşti oameni trebuie înlocuiţi. Cu tineri, cu oameni cu experienţă, cu experţi, dar trebuie înlocuiţi. Situaţiile de ambiguitate nu sunt benefice pentru partide. Apare o nevroză internă care duce la dezertări, la dezangajare politică, sunt oameni care nu mai vor să militeze, care îşi pierd curajul şi direcţia.

A sta la guvernare cu orice preţ nu este neapărat un lucru bun

Rep: Credeţi că PNL va încerca în perioada următoare să preia guvernarea? I-ar conveni acum, nu i-ar conveni?

VD: Eu cred că PNL îşi doreşte să primească guvernarea, cumva să o poată prelua pentru a-şi pregăti următoarea campanie. Are puţine resurse, dacă vorbim de Parlament. Poate o demisie a lui Ponta, într-o formă sau alta, ar fi singura soluţie prin care s-a putea ajunge la preluarea guvernării de către PNL. Evident că PNL îşi doreşte să ia puterea, nu este un lucru neobişnuit. Orice partid îşi doreşte în orice moment să intre la putere. Sigur că pentru PNL a merge la putere în acest moment prezintă câteva riscuri. Un risc e faptul că încă nu s-a terminat opera internă de reconstrucţie a unui partid nou, format din două partide care s-au luptat între ele chiar la ultimele alegeri. Doi: un partid care şi-ar asuma responsabilitatea guvernării la un an înainte de alegeri riscă să se erodeze prematur într-o luptă de guerilă cu opoziţia,  care nu este slabă, fiindcă PSD, chiar în opoziţie, este un partid mare, performant. Şi trei: o asumare a guvernării ar însemna poate o realizare prematură a unui proiect nu îndeajuns de pregătit al lui Klaus Iohannis. El a spus că-şi doreşte partidul preşedintelui, dar n-a spus că îl doreşte în orice condiţii. Cred că Iohannis s-a gândit la un partid care să fie pregătit, să aibă un proiect foarte serios, cu un proiect în care să atingă marile ţinte de care e nevoie acum, de la reforma statului, descentralizare, regionalizare, reforma constituţională. Toate acestea nu sunt ţinte pe care să le poată realiza cineva care preia puterea peste noapte.

Rep: Aminteaţi de demisia lui Ponta. Credeţi că ar fi posibil să demisioneze?  Ar putea fi o mişcare politică bună a PSD să ofere guvernarea PNL?

VD:  Nu ştim de la început dacă soluţiile sunt bune sau proaste. Dar o decizie de calitate trebuie să fie o decizie comună. Victor Ponta a luat singur decizii în ultima vreme. Deciziile luate de unul singur nu sunt bune, chiar dacă pe termen scurt pot avea efecte bune. Victor Ponta, dacă ar fi lucrat împreună cu conducerea partidului la o soluţie strategică bine gândită, testată, privind retragerea de la guvernare, atunci ar fi putut fi o soluţie bună. Sau dacă şi-ar fi dat demisia de la început, fără să urmeze săptămânile acestea de presiuni internaţionale, naţionale, în care se discută foarte mult de fuga lui, de faptul că se sustrage unei discuţii cu procurorii. Aceste lucruri nu cred că sun adevărate, dar au creat suspiciune şi fac rău scorului partidului, fac rău încrederii în domnia sa ca preşedinte al PSD. Strategia de  retragere de la guvernare ar putea fi una interesantă, dar o strategie care să însemne ca a doua zi partidul să intre în acţiune politică. Nu să se retragă de la guvernare şi să fugă fiecare în toate părţile. Aşa ceva nu funcţionează. Dar nici a sta la guvernare cu orice preţ nu este un lucru neapărat bun; s-ar putea să aducă mai multe costuri decât a sta în opoziţie. E o chestiune de calcul şi eu cred că Victor Ponta trebuie să consulte toate capetele din partid şi să ia o decizie strategică, nu decizii emoţionale care să fie legate de piciorul lui sau de acţiunile procurorilor.

Sunt şocat câ se vorbeşte atât despre Grecia şi mai deloc despre Moldova

Moldova_11.20.14

Rep: Criza greacă poate avea efecte în general asupra României şi în particular asupra clasei noastre politice?

VD: Eu am fost şocat că avem foarte mulţi elenologi în România, toată lumea vorbeşte despre Grecia, despre criză, cum să iasă Grecia din ea, despre decăderea Greciei etc. Nu vorbim în schimb despre Moldova, care este foarte importantă pentru noi. Am uitat de Moldova,  parcă am uitat şi să încercăm să sprijinim Moldova, dar, în schimb, ne interesează Grecia. Cu siguranţă că vor exista unele repercusiuni şi pentru România, într-o economie globalizată, dar eu cred că noi trebuie să ne interesăm în primul rând de noi, de societatea noastră. Avem câteva bănci greceşti în România, dar, după câte ştiu eu, sunt destul de bine securizate. Dar noi ar trebui să vedem ce facem cu Republica Moldova, pentru că e un spaţiu românesc şi ar trebui să ne intereseze o mie de ani de acum înccolo, aşa cum se interesează alte naţiuni de teritorii care nici măcar nu sunt ale lor. Deci, nu cred că Grecia ne va bulversa, dar ar putea să ne bulverseze propria noastră prostie sau inabilitate în a face politică în interes naţional.

Rep: Apropo de Moldova, cum vă explicaţi că au fost aşa strânse rezultatele, cel puţin la Primăria Chişinău, că personaje precum Usatîi au câştigat din primul tur primăria în oraşe importante?

VD: În Republica Moldova, situaţia politică este îngheţată la prima vedere, dacă ne uităm la cifre electorale. Pe de altă parte, în spatele acestor victorii mici pe care le-au obţinut ceea ce numim noi partidele pro europene se ascunde o mare criză în societate, o criză a atitudinii pro europene în Republica Moldova. Sunt multe lucruri care au consolidat în ultima vreme influenţa ruşilor, au consolidat o frică a moldovenilor faţă de modelul european, inclusiv faptul că moldovenii au fost lăsaţi oarecum din nou singuri, cu ameninţarea rusă lângă ei. Eu cred că nu sunt timpuri bune pentru Republica Moldova în ceea ce priveşte viitorul. Cunosc bine multă lume de acolo, mulţi politicieni, şi toată lumea este îngrijorată, indiferent că a câştigat sau a pierdut în aceste alegeri. Nici pro ruşii, nici pro europenii –cum facem noi această distincţie falsă- nu sunt fericiţi cu ceea ce se întâmplă. În primul rând că se află într-o mare criză economică, o devalizare fantastică şi o îndepărtare a speranţelor că s-ar putea să primească ajutoare consistente din partea Europei. Aici ar trebui să nu ne extragem, cum am făcut la alegerile trecute. România ar trebui să fie un factor activ în Republica Moldova. Este parte din poporul român şi ar trebui să ne intereseze mai mult.

Rep: Ce ar trebui să facă România, clasa noastră politică pentru Moldova, mai ales că în ultima vreme parcă am cam lăsat-o din braţe?

VD: Ne aducem aminte de Moldova în campanie. Am promis ajutoare şi le dăm foarte greu şi foarte rar. Nu avem o acţiune constantă de presiune internaţională pentru ca problema moldoveană să fie pusă în mod just, nu avem în România o viziune unitară despre ceea ce ar trebui făcut în Republica Moldova, transbordăm scandalul politic din România în Moldova. Cred că ar trebui să construim continuu punţi de legătură, nu poduri de flori între România şi Moldova, ar trebui să creăm acolo capete de pod economice, ar trebui ca proiectele noastre şi finanţările externe care vin în România să le ducem şi în Republica Moldova, să construim fiecare după puterile lui o ancoră, o punte, în Republica Moldova, cetăţenia română să fie deschisă pentru cetăţenii din Republica Moldova, să nu-i mai punem să stea la cozi umilitoare. Ar trebui să facem tot ceea ce se poate pentru integrarea Republicii Moldova într-un spaţiu comun românesc, prin mijloacele pe care le avem la dispoziţie, fără pretenţiile pe care le-am avut în 1918, în urma cărora au mai rămas răni în Republica Moldova, după aşa-numita ocupaţie românească. Deci, cu grijă, acceptând că integrarea noastră trebuie să aibă loc cu viteza pe care şi-o doreşte  Republica Moldova, fără să forţăm acest lucru.  Ar trebui să fim mult mai înţelegători cu liderii de acolo şi să încercăm să le impunem mai puţin viziunea noastră despre integrare. Asta facem noi acum, dar numai în campanie, în rest ne întoarcem în cochilia noastră şi uităm chiar şi de România, nu numai de Republica Moldova.


Publicitate

2 Comentarii

  1. Dumitru Rizoaica spune:

    Don Profesor! Ce treaba avem noi cu Republica Moldova? Nu ne-a ajuns „unirea” de la 1918 cu tot cortegiul ei de nenorciri pentru romani? Chiar exista, printre romani, doritori sa se repete nenorocirile pe care le-a antrenat acea „unire”, care, pentru o minte anatoasa, erau PREVIZIBILE inca de atunci? Putea sa existe o minte sanatoasa care sa se imbete cu apa rece, si sa creada ca Rusia ar putea sa accepte UMILINTA ca o tara mica si pricajita sa ii „rapeasca” un teritoriu pe care il adminitra de peste 100 de ani? Nu credeti ca Romania ar trebui sa se fereasca de „darurile” Marelui Licurici, in situatia, putin probabila, ca intr-o conjunctura propice America i-ar putea oferi „unirea” cu Republic Moldova???

  2. maria spune:

    Cred ca Moldova ar trebui sa se integreze in UE singura iar noi sa facem tot ce putem sa o ajutam .

Postaţi un comentariu